Dr. Iancu Cezar - Medic de familie, Auxologico (2025)

10/11/2025

Impactul disbiozei asupra sănătății

Un microbiom dezechilibrat poate declanșa procese inflamatorii cronice, asociate cu numeroase afecțiuni — de la boli autoimune la tulburări cardiovasculare.
Există dovezi tot mai clare privind legătura dintre disbioza intestinală și bolile cardiovasculare, mai ales la pacienții cu psoriazis, unde inflamația sistemică joacă un rol central .
În plus, echilibrul microbiomului influențează și sănătatea mentală, prin conexiunea intestin–creier (gut–brain axis). Dezechilibrul microbian poate afecta neurotransmițătorii și răspunsul la stres, contribuind la tulburări precum anxietatea sau depresia.
Restabilirea armoniei microbiene nu are doar beneficii fizice, ci și efecte pozitive asupra stării psihice și a echilibrului emoțional.
Prevenirea și gestionarea disbiozei

Abordarea disbiozei începe cu schimbarea stilului de viață. O alimentație bogată în fibre, legume, fructe și alimente fermentate susține diversitatea microbiană benefică. În egală măsură, este importantă limitarea utilizării inutile a antibioticelor, care pot perturba echilibrul florei intestinale.

În unele cazuri, terapiile bazate pe microbiotă — precum administrarea de probiotice sau transplantul de microbiotă fecală — pot ajuta la refacerea ecosistemului microbian. Aceste intervenții trebuie însă recomandate și monitorizate de specialiști, pentru a fi sigure și eficiente.

06/11/2025

Disbioza – ce înseamnă și de ce contează pentru sănătate

Disbioza, sau dezechilibrul microbiomului, este un concept esențial pentru înțelegerea sănătății umane moderne. Termenul descrie o modificare a compoziției microbiene din corp — în special a microbiomului intestinal, dar și a celui cutanat sau al altor organe. Aceste schimbări pot influența profund starea generală de sănătate.
Acest ghid oferă o privire de ansamblu asupra cauzelor disbiozei, a modului în care ea afectează organismul și a strategiilor prin care poate fi prevenită sau corectată.

1. Cauze și mecanisme ale disbiozei

Dezechilibrul microbiomului poate fi declanșat de mai mulți factori: alimentația dezechilibrată, tratamentele antibiotice frecvente, infecțiile sau bolile inflamatorii cronice.
De exemplu, administrarea antibioticelor modifică structura microbiomului intestinal, reducând diversitatea bacteriilor benefice și permițând multiplicarea celor patogene.
În bolile inflamatorii intestinale, precum boala Crohn, s-a observat o interacțiune complexă între microbiom și sistemul imun — un cerc vicios în care disbioza favorizează inflamația și invers.

Peste 2 zile partea a doua.

Sănatate!

31/10/2025

Acneea neonatală – o privire echilibrată asupra normalului fiziologic, din al meu punctul de vedere, medicul de familie, tată ce s-a confruntat cu aceeași problemă. Post lung, însă merită parcurs.

Acneea neonatală, cunoscută și ca acneea sugarului sau a bebelușului, este una dintre acele manifestări care ne pot alarma ușor, dar care, în realitate, spun o poveste despre adaptarea vieții la viață. În primele săptămâni după naștere, pielea nou-născutului – un organ abia trezit din mediul lichid al uterului – trece printr-o transformare intensă. Papulele și pustulele apărute pe față, aparent „problematice”, sunt de cele mai multe ori semnul unei reglări hormonale și al unei activități sebacee intense, nu al unei boli.
Această formă de acnee este frecventă, tranzitorie și, în marea majoritate a cazurilor, benignă. Ea nu are nevoie de tratamente sistemice, ci doar de răbdare și îngrijire blândă.
Înțelegerea mecanismelor - Pentru a înțelege de ce apare, trebuie să privim mai atent la biologia fină a tranziției de la viața intrauterină la cea extrauterină. Glandele sebacee ale nou-născutului sunt stimulate de hormonii materni care persistă o perioadă scurtă după naștere. Este un fel de ecou endocrin al sarcinii, un mesaj hormonal care se stinge treptat. În această perioadă, secreția sebacee este crescută, iar pielea încearcă să se echilibreze. De aici apar leziunile acneiforme.
Unele studii recente au sugerat că această activitate sebacee precoce ar putea chiar oferi indicii despre cm va reacționa pielea copilului mai târziu – o conexiune subtilă între biologia momentului prezent și predispozițiile viitoare.
Diagnosticul diferențial – a privi cu atenție, nu cu teamă
Diagnosticul acneei neonatale se bazează pe aspectul clinic: papule și pustule mici, fără conținut purulent semnificativ, localizate în special pe obraji și frunte, fără alte semne sistemice.
Important este să o diferențiem de alte afecțiuni ale sugarului: dermatita seboreică (care dă scuame grase, mai ales pe scalp), foliculita eozinofilică a sugarului (o erupție pruriginoasă cu evoluție diferită) sau infecțiile bacteriene, care se însoțesc de febră, extindere rapidă și aspect inflamator evident.
Medicina bună nu înseamnă să reacționezi maximal la fiecare semn, ci să recunoști tiparele normale ale vieții și să știi când ele ies din matcă.
Conduita practică – răbdare, blândețe și discernământ
Tratamentul principal este... să nu tratăm agresiv. Pielea bebelușului are nevoie mai mult de protecție decât de intervenție.
Curățarea blândă, evitarea produselor iritante și respectarea pH-ului fiziologic al pielii sunt de ajuns. Nu este nevoie de retinoizi, antibiotice sau substanțe astringente – acestea pot dăuna mai mult decât ajută.
Răbdarea devine aici o formă de tratament. În câteva săptămâni sau luni, leziunile se estompează spontan. În cazurile rare în care acneea se extinde sau se complică, evaluarea dermatologică poate fi utilă, dar acestea sunt excepții.
Factori de risc și context biologic - Totul se leagă de echilibrul hormonal perinatal. Hormonii materni influențează temporar glandele sebacee ale nou-născutului. Uneori, expuneri materne speciale sau tulburări endocrine pot genera prezentări atipice – dar acestea sunt cazuri rare și nu definesc regula.
Acneea neonatală obișnuită este, de fapt, expresia unei adaptări fiziologice, nu a unei patologii endocrine.
Consilierea părinților – a liniști fără a minimaliza
Părinții trebuie încurajați să privească fenomenul cu calm. Acneea neonatală dispare de obicei spontan, fără urmări. Mesajul esențial: nu este o boală, ci o etapă de ajustare.
Recomandările sunt simple:
1.spălarea feței cu apă călduță și, dacă se dorește, un produs de curățare special pentru bebeluși;
2. evitarea frecării, stoarcerii sau aplicării de creme iritante;
3. folosirea unui emolient blând, dacă pielea pare uscată.
Reevaluarea medicală este indicată doar dacă leziunile se extind rapid, devin dureroase, purulente sau dacă apar semne generale precum febra.
Concluzie: – o lecție despre echilibru

Acneea neonatală ne amintește de ceva esențial: nu tot ce pare o problemă este o problemă.
În primele luni de viață, organismul copilului își reglează fin echilibrul intern – hormonal, imunologic, cutanat. Rolul medicului nu este să intervină mereu, ci să distingă între ceea ce trebuie corectat și ceea ce trebuie lăsat să se echilibreze singur.

Sănătate!

28/10/2025

Voiam astăzi să vorbim despre probioticele naturale ce trăiesc în alimentele care au trecut prin fermentație, precum murăturile și sfecla roșie. Fermentația nu este doar un proces culinar. Este o transformare prin care bacteriile lactice dau naștere unui ecosistem viu, capabil să influențeze profund sănătatea noastră interioară. Când microbiomul înflorește, digestia, imunitatea și chiar claritatea mentală au de câștigat.

Murăturile sunt un exemplu excelent de hrană care a prins viață prin fermentație. Bacteriile lactice transformă mediul, îl fac mai acid, mai sigur și mai prietenos pentru microorganismele benefice. În timp ce dezvoltă aroma aceea acrișoară inconfundabilă, participă și la întărirea apărării intestinale. Este un proces simplu în aparență, dar profund în efecte. Însă mare atentie să nu exageram, iar daca avem hipertensiune arterială, le vom consuma cu moderație.

Sfecla roșie fermentată este o altă sursă de probiotice. Chiar dacă nu o întâlnim atât de des ca murăturile, principiul rămâne același. Fermentarea îi intensifică proprietățile nutritive, îi conferă compuși bioactivi noi și o transformă într-un aliat pentru un intestin echilibrat. Ceea ce era doar o legumă bogată în nutrienți devine un instrument de susținere a sănătății.

Kimchi, simbol al culturii coreene, duce această idee și mai departe. Este o combinație de legume fermentate care lucrează în favoarea corpului nostru. Susține inflamația controlată și un microbiom divers, care este una dintre cheile rezilienței organismului.

Concluzia este simplă și provocatoare. Într-o lume în care multe alimente sunt tot mai sterile și excesiv procesate, fermentatele ne aduc aminte că viața se întreține prin viață. Murăturile, sfecla roșie fermentată, kimchi-ul și alte alimente de acest fel nu oferă doar gust. Ele oferă un mod de a ne reconecta la biologia noastră fundamentală. O dietă care le include cu regularitate nu este un moft. Este o investiție în echilibru, în prevenție și în puterea unui corp care funcționează așa cm a fost creat să o facă.

Sănatate!

20/10/2025

Vitamina C liposomală – ce aduce în plus și când merită folosită

1) Ce este și de ce se vorbește tot mai mult despre ea

Vitamina C este esențială pentru imunitate, regenerare și protecția celulelor împotriva stresului oxidativ. În ultimii ani, a apărut tot mai des în discuții o formă nouă – vitamina C liposomală – care promite o absorbție mai bună în organism.
Diferența principală este că, în loc să circule liber în tubul digestiv, vitamina C este „împachetată” în mici bule de grăsime (liposomi). Acest înveliș o protejează de mediul acid și o ajută să treacă mai ușor prin peretele intestinal, ajungând în sânge și în celule într-o proporție mai mare. Practic, corpul reușește să folosească mai mult din ceea ce primește.

2) Ce știm despre efectele ei în imunitate și infecții ușoare

Pentru răcelile obișnuite, studiile nu arată că vitamina C – fie ea simplă sau liposomală – previne infecțiile la toată lumea. Însă, la persoanele care trec prin perioade de stres fizic sau psihic intens, cm sunt sportivii, medicii sau cei care dorm puțin și se alimentează neuniform, vitamina C poate scurta durata simptomelor sau le poate face mai ușor de suportat.
Forma liposomală pare să aibă un avantaj aici: organismul o absoarbe mai bine, ceea ce poate însemna un sprijin mai consistent în perioadele solicitante. Dar nu e un „scut” universal împotriva răcelilor — mai degrabă o piesă suplimentară dintr-un puzzle care include somn, alimentație, mișcare și echilibru.

3) Ce rol are în bolile severe sau în spital

În situațiile grave, cm ar fi sepsisul, sindromul de detresă respiratorie (ARDS) sau unele cazuri de COVID-19, vitamina C a fost testată ca adjuvant, mai ales în formă intravenoasă. Unele studii au arătat îmbunătățiri ale stării generale și reducerea inflamației, dar rezultatele nu sunt aceleași peste tot.
Forma liposomală, administrată pe cale orală, poate ajuta la atingerea unor concentrații mai bune în sânge fără a fi nevoie de perfuzii, deși, în situațiile critice, administrarea intravenoasă rămâne standardul medical.

În cabinet, am observat că pacienții care au folosit vitamina C liposomală în perioade de boală severă sau recuperare au tolerat mai bine oboseala și inflamația, deși nu putem spune că este un „tratament” în sine, ci un sprijin al organismului în efortul de refacere.

4) Despre siguranță și dozare

Vitamina C liposomală este, în general, sigură atunci când este luată în doze moderate. Dozele foarte mari, mai ales intravenoase, trebuie discutate cu medicul, mai ales dacă există probleme renale sau antecedente de pietre la rinichi.
Pentru majoritatea oamenilor, o doză zilnică obișnuită (în jur de 500–1000 mg) este suficientă pentru susținerea imunității, mai ales dacă alimentația este săracă în fructe și legume proaspete.

5) Cum o putem privi realist

Vitamina C liposomală nu este un substitut pentru o dietă echilibrată, dar poate fi un aliat util în perioade de stres, infecții sau efort intens.
Este o formă mai eficientă de a aduce vitamina C în celule, dar nu o „variantă miraculoasă”.

În abordarea mea, o recomand uneori pacienților cu deficite nutriționale, celor aflați în recuperare după o boală severă sau în perioade de epuizare, dar întotdeauna ca parte dintr-un plan complet de refacere, care include alimentație, odihnă și echilibru emoțional.

6) Privind înainte

Cercetările continuă, iar rezultatele sunt încurajatoare: vitamina C liposomală pare să ajute corpul să folosească mai bine un nutrient esențial, în special când acesta este solicitat. Pe viitor, e posibil să vedem aplicații noi – inclusiv în dermatologie sau în terapii antioxidante mai sofisticate.

Până atunci, recomandarea mea rămâne simplă:
1. Mâncați variat.
2. Dormiți bine.
3. Folosiți suplimentele cu sens, nu din reflex.

Vitamina C liposomală poate fi o mână de ajutor, dar sănătatea rămâne mereu o construcție de echilibru, nu de excese.

17/10/2025

Vitamina C în infecții – necesar sau mit?

Vitamina C este una dintre cele mai folosite substanțe pentru susținerea imunității, însă efectele sale reale asupra infecțiilor sunt adesea înțelese greșit. Din datele disponibile, vitamina C susține funcțiile celulelor imunitare și protejează organismul împotriva stresului oxidativ, dar nu previne în mod constant apariția infecțiilor.
În cazul infecțiilor respiratorii obișnuite, suplimentarea cu vitamina C nu reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire, însă poate scurta durata simptomelor și poate diminua severitatea lor, mai ales la persoanele supuse unui efort fizic intens sau stres major.
In infecțiile severe, cm sunt sepsisul, sindromul de detresă respiratorie acută sau formele grave de COVID-19, administrarea intravenoasă de vitamina C a fost asociată în unele studii cu o evoluție mai bună și o reducere a inflamației, deși rezultatele nu sunt uniforme. În aceste cazuri, vitamina C poate fi considerată o opțiune adjuvantă, dar nu un tratament de bază.

Pentru populația generală sănătoasă, suplimentarea constantă cu vitamina C nu este necesară. O alimentație echilibrată, bogată în fructe și legume proaspete, asigură de regulă aportul optim. Dozele mari pot fi dăunătoare la persoanele cu afecțiuni renale, de aceea administrarea trebuie făcută cu prudență.
Concluzia generală este că vitamina C nu reprezintă o soluție universală pentru prevenirea infecțiilor, dar poate avea un rol benefic în perioade de stres oxidativ crescut sau în situații clinice severe.

03/10/2025

Microbiomul intestinal și bolile inflamatorii – Ce înseamnă pentru tine
Adevărul greu, dar eliberator, este acesta: nu poți schimba unde ai pornit, dar poți influența unde ajungi. Iar microbiomul este un exemplu extraordinar al felului în care deciziile de zi cu zi îți modelează destinul biologic.

În ultimii ani s-a descoperit ceva fascinant: în interiorul nostru trăiește o comunitate uriașă de bacterii – microbiomul intestinal. Aceste bacterii nu sunt doar „pasageri” în corpul nostru, ci influențează direct imunitatea, inflamația și chiar felul în care evoluează boli precum boala Crohn sau colita ulcerativă.
Și aici apare ideea centrală: ceea ce mănânci, cm trăiești și ce decizii iei îți poate schimba literalmente microbiomul – și odată cu el, sănătatea.

Cum se tratează?

1. Probioticele – bacteriile prietenoase
Când iei probiotice, adaugi bacterii benefice în intestin. Uneori, la pacienții cu colită ulcerativă, ele reduc inflamația și chiar mențin boala în remisie. Nu sunt un miracol universal – în boala Crohn efectele sunt mai slabe – dar la mulți oameni reduc diareea, balonarea și disconfortul abdominal.

2. Prebioticele și dieta – hrana pentru bacteriile bune
Prebioticele sunt fibre pe care tu nu le digeri, dar bacteriile tale da. Și asta le ajută să crească și să-și facă treaba. O dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale hrănește microbiomul sănătos. Pacienții care își schimbă dieta în această direcție au mai puține puseuri și o viață de zi cu zi mai echilibrată.

3. Tratament combinat
În cazurile severe, medicamentele antiinflamatorii sau biologice sunt esențiale. Dar dacă le combini cu probiotice, prebiotice și o alimentație bună, șansele de remisie cresc. Este exact ca în viață: nu există o singură pârghie care rezolvă totul; ai nevoie de un sistem bine organizat.

Ce cred eu legat de viitor: Se apropie momentul în care medicii vor putea analiza microbiomul fiecărui pacient și să spună: „Uite ce îți lipsește, asta trebuie să adaugi prin dietă sau probiotic.” Va fi o medicină personalizată, adaptată la structura biologică a fiecăruia.

In final vreau să subliniez că ai două realități în față:
1. Pe de o parte, factori pe care nu-i poți controla – genele, predispozițiile.
2. Pe de altă parte, alegeri zilnice pe care le poți face: ce mănânci, cm îți îngrijești corpul, dacă îți respecți sau nu sănătatea.

Nu există scurtături. Microbiomul tău răspunde la stilul tău de viață. Dacă îl hrănești cu mâncare procesată, alcool și abuzuri, îți vei amplifica inflamația. Dacă îl hrănești cu fibre, diversitate alimentară și echilibru, îți vei construi un fundament pentru sănătate.

02/10/2025

Factori declanșatori și prevenție la gută - un post mai lung, insă bine de lecturat.

Factorii genetici și non-modificabili
Guta nu apare într-un vid. Există predispoziții biologice, înrădăcinate în structura noastră genetică, care pot orienta dezvoltarea bolii. Anumite mutații și defecte în metabolismul purinelor determină o probabilitate crescută de hiperuricemie. Nu poți schimba genele cu care te-ai născut – asta este o realitate de necontestat.
Totuși, a ști că sexul masculin, vârsta mai înaintată sau apartenența la anumite grupuri etnice cresc riscul nu este doar o constatare statistică. Este un semnal de alarmă: dacă faci parte dintr-un astfel de grup, ai datoria de a fi mai atent la celelalte variabile pe care le poți controla.

Factori de stil de viață și dietetici modificabili
Aici intervine responsabilitatea personală. Obezitatea, consumul excesiv de carne și fructe de mare, abuzul de alcool – toate sunt alegeri. Da, tentațiile sunt mari, iar cultura modernă le normalizează. Dar realitatea biologică este implacabilă: aceste comportamente amplifică riscul de gută.
Poate părea simplist să spui „schimbă-ți dieta”, însă fiecare decizie alimentară se înscrie într-un lanț de cauzalitate care duce fie spre boală, fie spre sănătate. Reducerea aportului de purine sau orientarea către o dietă mai echilibrată, chiar vegetariană, nu reprezintă doar „prevenție medicală”. Este o alegere existențială de a-ți organiza viața într-un mod care îți sporește libertatea și reduce suferința viitoare.

Comorbidități și afecțiuni medicale
Hipertensiunea, diabetul, sindromul metabolic, boala cronică de rinichi – toate acestea interacționează cu riscul de gută. Și aici vedem un cerc vicios: cu cât ai mai multe afecțiuni, cu atât probabilitatea de a dezvolta gută crește, și invers. În plus, anumite tratamente – de exemplu diureticele – pot amplifica riscul.
Este o realitate crudă, dar inevitabilă: dacă ignori o problemă de sănătate, ea nu rămâne izolată. Corpul nu funcționează pe compartimente. Dezechilibrul într-un sistem se propagă în altele.

Alți factori
Chiar și condiții aparent fără legătură, precum anemia, infecția HIV sau situația post-transplant, pot genera teren fertil pentru apariția gutei. Acestea ne reamintesc că boala nu este niciodată doar o problemă singulară. Este întotdeauna o poveste de interacțiuni între factori biologici, medici și de mediu.

Adevărul fundamental este acesta: guta se naște dintr-o combinație de factori pe care nu îi poți controla și factori pe care îi poți modela. Și aici apare întrebarea esențială: vei accepta să rămâi victima predispozițiilor tale genetice și a obiceiurilor moștenite? Sau vei alege să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce intră în corpul tău, pentru modul în care trăiești și pentru felul în care îți gestionezi sănătatea?
Prevenția nu este doar o strategie medicală. Este o alegere de viață, una care poate face diferența între ani de suferință și ani de libertate.

29/09/2025

Cum să ții în frâu anxietatea ta și a copilului tău - o problemă des întâlnită în practica mea și câteva dintre soluțiile pe care le propun.

Anxietatea și frica nu dispar de la sine. Ele fac parte din viață. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le lăsăm să ne conducă. Dacă vrem ca noi și copiii noștri să fim puternici, trebuie să învățăm să le înfruntăm cu ordine și disciplină.

1. În primul rând, stăpânește-ți mintea și corpul. Respirația controlată, exercițiile de relaxare sau meditația nu sunt doar practici „de moment”. Ele sunt instrumente prin care îți dovedești că poți aduce ordine în haosul interior.
2. Vorbește deschis și cu adevăr. Dacă în familie ascunzi fricile și grijile, ele cresc în întuneric. Discută-le. Pune-le pe masă. Numai așa înveți să le vezi pentru ceea ce sunt și să le înfrunți.
3. Construiește stabilitate în jurul tău. Copiii au nevoie de rutine și de predictibilitate. Fără ele, lumea devine un loc amenințător. Un program clar, reguli simple și consecvență oferă siguranță.
4. Caută bucuria în lucruri simple. Activitățile care aduc plăcere, fie că e vorba de joacă, lectură sau sport, reduc povara anxietății și creează spațiu pentru echilibru.
5. Nu te teme să ceri ajutor. Uneori, ceea ce trăiești e mai mult decât poți duce singur. Terapia și sprijinul profesional nu sunt semne de slăbiciune, ci de responsabilitate.
6. Educația emoțională este vitală. Copiii care învață să-și recunoască și să-și gestioneze emoțiile devin adulți mai puternici și mai liberi.

Dacă aduci ordine în viața ta și a familiei tale, anxietatea nu va dispărea complet – dar nu va mai fi stăpânul tău. Vei putea să mergi înainte cu curaj, și să-i înveți și pe copiii tăi să facă același lucru.

24/09/2025

Din cabinet: "Cum și cat de des curățăm nasul la copii în funcție de vârste când sunt răciți"

1. La sugari și copiii mici (sub 2 ani), este important să se curețe nasul frecvent, chiar și la fiecare hrănire. Obstrucția nazală la această vârstă poate interfera cu alimentația și somnul, deci curățarea regulată este esențială . Se recomandă utilizarea de aspiratoare nazale sau spray-uri saline pentru a elimina secrețiile nazale

2. La copiii mai mari (2-6 ani), curățarea nasului trebuie făcută de 2-3 ori pe zi, în special înainte de masă și înainte de culcare. Pot fi utilizate spray-uri saline, șervețele umede sau aspiratoare nazale pentru a îndepărta secrețiile. Este important să se evite frecarea excesivă a nasului, care poate irita pielea.

3. La copiii de vârstă școlară (6-12 ani), curățarea nasului poate fi făcută de 1-2 ori pe zi, în funcție de severitatea simptomelor. Ei pot fi încurajați să își curețe singuri nasul, folosind spray-uri saline sau șervețele umede. Supravegherea adulților este încă necesară pentru a se asigura că procedura este efectuată corect

În general, curățarea frecventă a nasului, utilizând metode blânde și neiritante, este esențială pentru a menține căile nazale permeabile și a preveni complicațiile la copiii răciți, indiferent de vârstă .

Monday	08:00 - 13:30
Tuesday	14:30 - 20:00
Wednesday	08:00 - 13:30
Thursday	14:30 - 20:00

Dr. Iancu Cezar - Medic de familie

10/11/2025

06/11/2025

31/10/2025

28/10/2025

20/10/2025

17/10/2025

03/10/2025

02/10/2025

29/09/2025

24/09/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share