Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor instinctiv pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale organismului, manual sau instrumental, in scop fiziologic, curativ, profilactic, regenerativ, estetic sau sportiv. Partile moi ale organismului asupra carora se actioneaza prin masaj sunt: pielea si mucoasele; tesutul conjunctiv; muschii; tendoanele si ligamentele; vasele si nervii; organele profunde; sangele si limfa; elementele articulare. S-a constat ca masajul:
-> Imbunatateste circulatia sangelui si a limfei, care la nivelul celulei aduc nutrienti si oxigen, indepartand deseurile si toxinele;
->Determina modificari in structura sangelui, imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult;
-> Ajuta la detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti; poate intinde usor muschii si tesuturile, sustinand mentinerea elasticitatii lor;
-> Mareste secretiile si excretiile corpului; s-a demonstrat ca masajul mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei, pe acest suport avand loc o eliminare marita de azot, fosfor anorganic si clorura de sodiu, ceea ce mareste rata metabolica;
->Echilibreaza sistemul nervos, calmandu-l sau stimulandu-l, in functie de nevoile individuale in acel moment;
->Influenteaza organele interne, prin stimularea directa sau indirecta a nervilor ce le alimenteaza, vasele de sange ale acestor organe dilatandu-se si permitand o alimentare marita cu sange. Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si a armoniei propriului corp.
