28/11/2025
Primul bebeluș pe care l-am adus pe lume a fost acest băiețel pe nume Pavel.
A fost o naștere naturală, al 11-lea copil al respectivei mămici.
Era anul 2012, luna ianuarie, un frig de înghețau apele.
Gărzi lungi (incepeam dimineața la 8 si terminam a doua zi după prânz), multe (7-8 gărzi pe lună) și neplătite - evident. Dar în acele gărzi unde timpul parcă avea altă dimensiune, am trăit unele din cele mai fericite și împlinitoare experiențe din viața mea de până atunci.
Echipa în care m-am format a fost (și este 🤍) formata din oameni extraordinari în frunte cu profesorul meu.
Munceam continuu dar cu mult drag și entuziasm. Îmi dorisem mai mult decât orice să ajung medic ginecolog - de asta am tras extrem de mult să iau o notă foarte bună la examenul de rezidențiat.
Pe atunci cardiologia și ginecologia se luau cu cele mai mari note deci nu a fost ușor 🥰🥹
E drept, la 26 ani făceam față mai ușor nopților nedormite 🫣 În plus pasiunea față de meseria pe care visasem să o practic încă de când am dat admitere la medicină mi-a dat putere să depășesc toate provocările pe care le-am întâmpinat pe parcurs.
Un sfat pentru tinerii colegi care zilele astea își aleg specialitatea: alegeți cu sufletul dragii mei.
Toate specialitățile sunt grele, în particular cele chirurgicale. Dar dacă iubești ceea ce faci, ai entuziasm, muncești, cauți să înveți mereu, continuu, cu sete, cu pasiune...nu ai cm să nu ai succes.
Curând se împlinesc 14 ani de când mi-am făcut prima parafă, de când am început să aduc pe lume îngerași și să îmi fac misiunea/ vocația cu care am venit pe lume.
Pavel se pregătește să își facă buletinul.
Timpul trece, dar trece cu folos🤍
