13/10/2025
Îmi doresc enorm ca această discuție, pe care Petronela Rotar o numește în mod inspirat « necesară » să fie atât interesantă cât și un manifest pentru o intimitate reală și o sexualitate sănătoasă - în ciuda faptului ca ne tragem dintr-un popor pe care tot Petro îl consideră « mai traumatizat decât alte popoare ».
Am curajul să afirm că întâlnirea dintre noi doi pe scena acestui eveniment va fi una fericită, pentru ca vom putea aborda subiectul fierbinte al sexualității din multe perspective: a traumatologului, a psihiatrului, a terapeutului de cuplu, a scriitorului de succes. Plus din perspectiva experienței personale a fiecăruia dintre noi, care lucrăm cu sine și cu ceilalți de foarte mulți ani.
Vă așteptăm cu drag, atât online cat mai ales în carne și oase, e o conferință pe care nu o organizăm foarte frecvent și care sper să fie doar începutul unor dezbateri pe diverse teme fierbinți și « necesare ».
Nu am cuvinte destule pentru a-mi descrie bucuria și nerăbdarea.
Petronela, mulțumesc 🤗.
Cutare a fost trasă în curte. Cutare a fost furată. Iată două expresii pe care azi nu le mai folosim, dar care nu mai departe de o generație distanță, la țară, făceau parte din limbajul (eufemistic) obișnuit. Nu mai departe de o generație în urmă, mamele noastre și bunicile noastre puteau fi băgate cu forța în curte și violate de un bărbat care pusese ochii pe ele, iar ăsta era un “ritual” acceptat de comunitate. Sau “furate”, alt eufemism pentru abuzul sexual - cînd fata era luată pe sus, dusă undeva și “batjocorită”. Rușinea le aparținea tot lor, femeilor, așa că singura soluție rămînea să se mărite cu abuzatorii. Iar toată comunitatea participa activ la aceste abuzuri, le normaliza și minimiza. Femeile nu erau violate, nu, erau trase în curte și furate. Și oricum, cui îi păsa de încă o femeie abuzată?
La ultimul retreat de psihogenealogie s-au tot repetat poveștile femeilor din spatele nostru care au fost “trase în curte” sau “furate” și au trebuit să se mărite cu abuzatorii, pentru a scăpa de stigmă, rușine și gura satului. Ce e cel mai grav e că toate aceste abuzuri și violuri au fost atît de normalizate încît și azi sînt povestite anecdotic, ca și cm ar fi fost ceva banal. Ce mare lucru să treci pe la poarta lui Ion, zdrahonul satului care a pus ochii pe tine, și să te ia cu forța, să “te tragă în curte”, și să te violeze, iar apoi să trebuiască să te măriți cu el? Femeia trebuie să își poarte crucea, doar. Să înghită și să se supună. Doar că suferința ei neprocesată ajunge mai departe la copii, iar atunci cînd lucrăm cu ea e zdrobitoare.
O tot spun și o repet: abuzul sexual este atît de răspîndit în România încît nici nu avem curaj să ne uităm cu sinceritate la asta. Din cauza asta, sexualitatea multor femei este profund afectată de ceea ce li s-a întîmplat lor, mamelor și bunicilor lor, străbunicilor lor. Ne e frică de bărbați și dacă nu ni s-a întîmplat nouă direct C eva, fiindcă modul în care am fost educate vine din frica strămoașelor noastre care oricînd puteau fi “furate”, “trase în curte”, prinse în lanul de porumb cînd veneau de pe cîmp, luate din case de soldați în timpul războiului și așa mai departe. E foarte greu în condițiile astea să vorbim de o sexualitate firească, sănătoasă în cuplurile de la noi. Deunăzi am asistat și participat la o discuție despre care sunt limitele cînd vine vorba de B**M, de exemplu - și am spus că acolo avem în mod evident o asociere nefirească între durere și plăcere. Sexul nu ar trebui nici să doară, nici să ne facă corpurile să înghețe sau să nu simțim nimic, nici să fie cel mai important scop al nostru - toate sînt răspunsuri la traumă mai degrabă decît sexualitate firească, sănătoasă. Nimeni nu se naște frigid, înghețat, rușinat, hipersexualizat, sadic sau ma*****st.
O să vorbim în detaliu(și) despre asta pe 19 octombrie, în Belgia, unde vă aștept alături de dr. Traian Rusu. Puteți să ne urmăriți și online, cred că va fi o discuție cel puțin interesantă, dar sigur necesară.
(Las link sub fotografia făcută în timpul retreatului cu pricina din Capadoccia, credit foto Ana Agafiței)
LE: Până în anul 2000, căsătoria dintre autorul violului/participantul la viol (instigator/complice) și victima era o cauză de nepedepsire. Dacă erau mai multi abuzatori, casatoria cu oricare dintre ei era cauza de nepedepsire pentru toți. (Art. 197 Cod penal de la 1968, forma anterioara anului 2000). - din comentarii pentru a fi vazut de toata lumea.
