Irina BEC Praticienne Thêta Healing

13/12/2025

🐺 Lupul

În poveștile voastre, eu sunt răul.
În realitatea mea, sunt o mamă care se teme.

Nu ucid din cruzime.
Ucid pentru ca puii mei să nu moară de foame.
Iubiți-vă familia
așa cm eu o protejez pe a mea.

⸻

Mitul Marelui Lup Rău

De secole, poveștile și legendele m-au descris ca pe o fiară crudă, singuratică, intrinsec malefică.
Această imagine persistă în imaginarul colectiv, hrănește frica și justifică persecuția.

⸻

Realitatea: o mamă mereu în alertă

Departe de a fi un monstru, lupul este un animal social, inteligent,
iar fiecare gest al meu este dictat de supraviețuirea haitei,
mai ales a puilor mei.

Privirea mea spre orizont nu este cea a unui prădător însetat de sânge,
ci a unei mame care veghează neîncetat asupra pericolelor:
frigul, foamea, alți prădători și, mai presus de toate, Omul.

Creșterea puilor este o muncă imensă și epuizantă.
Părinții și întreaga haită vânează fără încetare
pentru a aduce hrană celor mici.

⸻

Vânătoarea: nu cruzime, ci necesitate

În lanțul trofic, lupul este un prădător de vârf.
„Cruzimea” mea nu există în sens uman.
Ucid pentru că aceasta este singura cale de a supraviețui
și de a-mi salva familia.

Fiecare pradă doborâtă
înseamnă viață pentru puii care așteaptă în vizuină.

⸻

Rolul ecologic

Lupii au un rol esențial în echilibrul naturii.
Ei reglează populațiile de erbivore,
eliminând animalele bolnave, bătrâne sau slabe,
contribuind astfel la sănătatea pădurii.

Fără lupi, dezechilibrul se instalează:
vegetația este distrusă,
iar ecosistemele se degradează.

⸻

O familie, nu o bestie

Haita este o familie unită,
formată din părinți, pui și tineri din anii anteriori.
Toți participă la creșterea, hrănirea
și protejarea celor mici.

Este o structură bazată pe cooperare,
legături puternice
și responsabilitate –
valori pe care oamenii spun că le prețuiesc.

⸻

Datoria noastră: să vedem dincolo de mit

Schimbarea începe cu empatia.
Când mă vezi nu ca pe un monstru,
ci ca pe o mamă, un tată, un protector,
frica începe să se destrame.

Coexistența este posibilă
prin prevenție și respect,
nu prin exterminare.

⸻

În spatele fiecărei vânători este foamea.
În spatele fiecărui urlet este supraviețuirea.
În spatele fiecărui lup este o familie.

Privește dincolo de mit.
Vezi viața.❤️

Text preluat🌟

06/11/2025

Cel mai frumos lucru este acela de a realiza ca nu vei afla niciodata ce sau cine esti.
Poti cunoaste personalitatea, temperamentul, caracterul, abilitatile sau capacitatile fizice, mentale si emotionale, dar nu te poti cunoaste pe tine. Poti vedea gandurile, emotiile si corpul, dar nu te poti vedea pe tine si asta se intampla pentru ca nu esti forma. Esti complet subiectiv si nedefinit. Ceea ce esti este un mister in continua expansiune. Stii ca existi, dar nu stii sub ce forma existi.
Evident, pentru minte, care cauta non-stop o forma de care sa se agate, acest “fenomen” este inspaimantator. Insa, la un moment dat, chiar si ea isi intelege neputinta si se opreste.
Cand isi accepta limitele, totul devine clar si simplu. Lupta inceteaza natural, iar efortul dispare ca si cm nu ar fi existat.

Paul Tukaram

02/11/2025

Pentru toate femeile care ajung la EPUIZARE pentru ca uita de ELE....
"Mama mea avea multe probleme. Nu dormea si se simtea epuizata. Era irascibila, cicalitoare, morocanoasa.
Mereu era bolnava.
Pana intr-o zi, cand, asa, dintr-o data, s-a schimbat.
Situatia era cea dintotdeauna, insa ea era diferita.

Intr-o zi, cand tata ii zice:
- Iubito, merg la o bere cu baietii. Am obosit. De trei luni caut de lucru si nu gasesc nimic.
Mama ii raspunde:
- Foarte bine!

Apoi, cand fratele meu ii aduce la cunostinta:
- Mama, la Universitate, merg rau la toate materiile.
Mama ii zice:
- Foarte bine! Recuperezi tu! Daca nu, repeti semestrul, dar taxa ti-o platesti singur.

Sora mea, la randu-i:
- Mama, am lovit masina.
Mama:
- Foarte bine, fata mea! Du-o in Service. Gandeste-te cm platesti si intre timp, circula cu autobuzul sau cu metroul.

Urmatoarea fu nora:
- Vin sa stau la voi cateva luni.
Raspunsul mamei:
Foarte bine! Fa-te comoda pe canapeaua din salon si cauta-ti niste asternuturi in sifonier.

Vazand asemenea reactii ciudate din partea mamei, am inceput sa ne facem griji. Asa ca, ne-am strans cu totii sa ne sfatuim ce sa facem. O suspectam ca a mers la medic si ca ala, medicul, i-a prescris niste pastile de "ma doare-n cot de toata lumea" de 1000 mg.
Si sigur, sigur si-a administrat o supradoza.

Am propus atunci o "investigatie" urgenta asupra starii mamei, pentru a o indeparta de orice posibila dependenta fata de orice medicament anti-istericale.
Mare ne-a fost surpriza insa cand mama a inceput sa ne explice:
- Mi-a luat mult timp pana mi-am dat seama ca fiecare e responsabil pentru viata sa. Am avut nevoie de multi ani sa descopar ca anxietatea mea , mortificarea mea, depresia mea, nervii mei, noptile mele de nesomn, stresul meu, nu rezolvau problemele voastre, ci le acutizau pe ale mele.

Eu nu sunt responsabila de actiunile celorlalti, dar sunt responsabila de reactiile mele fata de acestea.
De aceea, am ajuns la concluzia ca datoria mea fata de mine insami este aceea de a-mi pastra calmul si de a lasa pe fiecare sa-si rezolve propriile probleme. Am urmat psihoterapie, meditatii, dezvoltare personala, igiena mintala. Si in toate am gasit un numitor comun.

Toate conduc catre acelasi punct: Eu pot sa intervin doar asupra mea.

Voi toti aveti toate resursele necesare pentru a va rezolva propriile vieti. Eu pot doar sa va dau un sfat, daca il cereti bineinteles.
Ca il urmati sau nu, depinde doar de voi.

Asa ca, incepand de azi, incetez sa mai fiu: receptorul responsabilitatilor voastre, sacul culpelor voastre, masina de spalat a remuscarilor voastre, avocatul greselilor voastre, zidul plangerilor voastre, cea care va rezolva problemele si roata de rezerva care se achita de responsabilitatile voastre.
Azi, va declar adulti, independenti si autonomi.

Am amutit cu totii!

Incepand cu acea zi, familia a inceput sa functioneze.
Pentru ca, de atunci, toti din casa stiu exact ce au de facut."

(Gema Leticia Rodriguez Montero)
Maria Verdi
ReCreation Life -Psihoterapie/Constelatii Sistemice

26/10/2025

Avec Crina Ciobanu – Je viens d’être reconnu(e) comme l’un(e) de ses meilleurs fans ! 🎉

23/10/2025

« Frica este o iluzie.

Frica nu este reală.
Ea nu are substanță, nu are formă, nu are viață în sine.
Frica trăiește doar în mintea noastră, hrănită de gânduri, de îndoieli și de amintiri care nu mai există.

Frica nu vine de la Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Iubire, și în iubire nu există teamă.
Lumina și întunericul nu pot sta în același loc.
Acolo unde este iubire, frica dispare.
Acolo unde este încredere, pace și credință, frica nu are putere.

Frica este doar o iluzie care te face să crezi că ești mic, neputincios, singur.
Dar adevărul este că ești lumină, ești parte din Iubirea care a creat totul.
Când alegi să vezi cu ochii inimii, iluzia se risipește.

❤️Alege iubirea în locul fricii.
🙏Alege credința în locul îndoielii.
💙Alege să vezi adevărul — că frica nu e reală, iar tu ești mai puternic decât orice umbră a minții. »
Text preluat

16/09/2025

🌟 Calea mea. Destinul meu. 🌟
Workshop de Constelații Familiale & Sistemice

📅 27 septembrie 2025
📍 București, zona Piața Muncii

Te invit cu mult drag într-un spațiu de lucru profund și transformator, unde vom explora împreună tiparele invizibile care ne ghidează viața.

Prin metoda Noilor Constelații Familiale, vei putea să aduci mai multă claritate și alinare în relațiile tale și să faci pași către o viață trăită mai autentic, în acord cu destinul tău. ✨

👉 Înscrierea se face prin link-ul de mai jos:
https://www.crinaciobanu.com/calea-mea-destinul-meu-4-w.php

*Locurile sunt limitate.

23/04/2025

ȘAPTE EXPRESII IMPORTANTE!

1. TE IUBESC
Oamenii se simt cu adevărat fericiți când aud pe cineva spunând „Te iubesc”. Îndrăznește să-i spui celuilalt, partenerului tău, părinților tăi, fraților tăi, copiilor tăi, dacă nu ai făcut-o niciodată, sau ai spus-o prea rar, fă testul și vei vedea rezultatul. "Te iubesc" manifestat constant va face multe inimi fericite.

2. TE ADMIR
În familie, fiecare membru are o anumită calitate sau abilitate care merită recunoaștere. Toată lumea, la un moment dat, simte nevoia de a fi recunoscută pentru o realizare sau un scop atins. Când i-ai spus ultima dată că admiri pe cineva? Fie că este vorba de familie, prieteni, colegi de muncă, colegi de școală etc.

3. MULȚUMESC
O nevoie de bază a ființei umane este de a fi apreciat. Nu există o modalitate mai bună de a spune unei persoane că ceea ce face pentru noi este important decât să exprimăm un „mulțumesc!”, nu într-un mod mecanic, ci cu căldură umană deplină. Recunoștința deschide porțile raiului către prosperitate și Providența Divină.

4. IARTĂ-MĂ
Am greșit! A spune acest lucru nu este atât de ușor, atunci când faci o greșeală care jignește sau dăunează altor oameni, învață să spui cu maturitate: „iartă-mă, am greșit”. Întotdeauna trebuie să ne cerem scuze pentru greșelile noastre.

5. AJUTĂ-MĂ, AM NEVOIE DE TINE
Când nu putem sau nu vrem să admitem sau să ne exprimăm fragilitatea sau nevoia de alții, suntem într-o problemă serioasă. Nu te reprima. Cere ajutor!, cuvintele sunt și ele foarte importante. Când ceri ajutor devii o persoană mai umilă și mai puțin mândră, recunoști că nu poți singur și dai ocazia celorlalți să fie de ajutor.

6. TE ASCULT
Spune-mi despre tine! De câte ori i-ai spus unui membru al familiei tale: „Spune-mi ce se întâmplă cu tine?” Poate că multe probleme și neînțelegeri ar fi rezolvate dacă am asculta doar ceea ce încearcă ei să ne spună. Mulți oameni au nevoie de un sfat, un cuvânt de încurajare.

7. ESTI SPECIAL
Este important să le reamintesti celor dragi si celor care iti apar in cale ca sunt apreciați pentru valoarea lor.
Sursa-Internet 🙏 Michelle Price

14/02/2025

"La vraie force, c’est celle qui sait prendre soin de la fragilité.
Être fort, ce n’est pas écraser les autres sous le poids de ses certitudes ou de ses ambitions.
Être fort, c’est être capable de douceur dans un monde qui ne l’est pas.
C’est accueillir le doute, le vide, le silence, et continuer d’avancer, sans jamais céder à l’amertume.
La vraie force est invisible, elle se niche dans les gestes simples, dans les regards bienveillants, dans la patience des jours...."

04/02/2025

Ne e extrem de greu să ascultăm, ne e mult mai greu să fim ascultați.

Suntem adesea crescuți într-un mediu în care explicațiile mai amănunțite sau dovezile de afecțiune verbală sunt aproape inexistente, motiv pentru care ajungem să considerăm normală comunicarea strictă și la obiect, bazată pe mesaje scurte și funcționale. Într-o astfel de atmosferă, încercările de a detalia, de a deschide o conversație mai amplă ori de a exprima emoții sunt privite ca un efort inutil sau un exces de sensibilitate, făcându-ne să ne retragem și să evităm interacțiunile care ar putea oferi o claritate suplimentară. Nu am fost ascultați de adulții noștri, copilul trebuia să tacă și să îndeplinească un rol care nu îi deranja pe ceilalți. Copilul trebuia să fie cuminte, să nu răspundă înapoi, să nu întrebe, să nu se revolte. Copilul trebuia să facă ceea ce se cere, pentru că ceilalți știu mereu mai bine, fără comentarii, fără explicații.

Deși aparent ne dorim relații și dialoguri mai consistente, observ cât de greu e să facem asta. E foarte greu să aducem în viețile noastre de adult, ceea ce nu am primit în copilărie.

Vorbesc de multe ori cu oameni care nu pot să treacă peste perioada de focalizare a atenției caracteristică unui copil și orice detaliu explicativ care depășește câteva cuvinte bine plasate, îi deconectează de la dialog și de la capacitatea de ascultare. Suntem atât de vulnerabili emoțional și avem atât de neantrenat mușchiul ascultării încât nu ne dăm seama că noi nu știm să fim în conexiuni empatice, pentru că orice urmă de expunere emoțională a potențialelor noastre nesiguranțe, ne sperie. Ne sperie faptul că a permite discuțiilor să meargă mai departe de strictul necesar înseamnă să devenim vulnerabili sau să oferim acces altora la gândurile noastre intime, iar această reținere își are rădăcinile în modul în care am învățat, încă din copilărie, să gestionăm atenția și disponibilitatea emoțională din jur.

Noi nu ne pierdem timpul cu prostii și cu nimicuri.

Noi suntem eficienți.

Noi vrem chestiile să fie spuse scurt și la subiect.

Noi nu vrem ca partenerii de conversație să ne piardă timpul(copiii, partenerii de viață, colegii, prietenii, familia, etc.)

Faptul că avem astfel de reacții nu reprezintă de obicei o alegere conștientă de a păstra conversațiile în zona minimalistă, ci o consecință directă a experiențelor timpurii marcate de neglijență sau de lipsa ascultării atente din partea figurilor parentale.

Când, în copilărie, suntem obișnuiți cu răspunsuri seci, priviri furișe și atitudini grăbite, când suntem obișnuiți să ni se spună că nu știm nimic, că greșim, că adultul știe mai bine, ajungem să internalizăm ideea că sentimentele, întrebările sau curiozitățile noastre sunt fie deranjante, fie neimportante. Când primim mesajul că ceea ce suntem noi și ceea ce avem noi nevoie e mărunt și neimportant, în viața adultă, ne e greu să primim și să oferim explicații sau empatie, percepând empatia ca pe un efort prea mare și detaliile ca pe niște nimicuri care nu merită efortul.

Din păcate, acest mod de a interacționa ne limitează capacitatea de a stabili conexiuni profunde și ne împinge să perpetuăm același ciclu de neascultare și lipsă de înțelegere care ne-a rănit la început.

Putem vindeca asta.

Putem să reînvățăm să ascultăm și să fim ascultați.

Putem începe să lăsăm aceste obiceiuri să se domolească dacă ne dăm voie să ne oprim din ascultarea tumultului de voci critice și să ne acordăm nouă înșine și celorlalți un spațiu mai larg de exprimare, unde tăcerea și ascultarea nu este percepută drept o eroare a procesului de transmitere și recepție a informației, ci drept un moment de respiro și reflecție. În acest fel, învățăm să ne calibrăm răspunsurile și să ne oferim timp să înțelegem, mai degrabă decât să reacționăm precipitat, iar acest nou ritm ne va susține eforturile de a auzi cu adevărat cealaltă persoană.

Este esențial să nu ne fie teamă să verbalizăm gândurile și emoțiile care ne trec prin minte, nici să cerem același lucru de la ceilalți, chiar dacă la început acest pas ne poate părea inconfortabil. Prin cultivarea unei intenții autentice de ascultare și împărtășire, vom descoperi că interacțiunile noastre devin mai profunde, iar sentimentul de apartenență și siguranță interioară va crește, consolidând încrederea în propria voce și în vocea celor din jur.

Ca adulți, putem parcurge invers procesele copilăriei

Când ascultăm, învățăm să fim ascultați.

Când învățăm să primim, învățăm să cerem ❤
Psiholog dr.Sandra O'Connor🙏

06/12/2024

❤️❤️❤️

💫 Planul divin nu se arată niciodată prin revoltă.
💫 Spiritualitatea echilibrată nu creează schimbarea în bine prin așteptarea ca cineva să te salveze.
Spiritualitatea echilibrată trăită și aplicată nu îți cere să lupți, pentru că lupta este străină naturii divine.
💫 Adevărul divin se manifestă întotdeauna în liniște și atinge sufletele cu blândețe.
💫 Dumnezeu nu te salvează prin transformarea sau eradicarea altora, pentru că lucrarea Sa începe întotdeauna în tine. Dumnezeu este Iubire pentru noi toți, fără a face diferențe și fără separare.
Dumnezeu nu cere sacrificii sau jertfa cuiva.
💫 Dumnezeu nu forțează pe nimeni, pentru că Iubirea nu cunoaște constrângerea.
💫 Lucrarea lui Dumnezeu nu promite să schimbe pe altcineva pentru tine.
Lucrarea lui Dumnezeu nu dezbină și nu creează schimbarea prin răzvrătire.
💫 Iubirea divină nu caută să-și demonstreze dreptatea și nici nu te îndepărtează de realitate.
💫 Planul divin nu se poziționează niciodată ca fiind singurul, unicul sau cel mai cel dintre toți.
Planul divin nu se manifestă prin rivalitate și nu lucrează prin judecată, pentru că judecata este străină Iubirii.
💫 Iar credința și rugăciunea nu înlocuiesc transformarea interioară, ci deschid calea către ea.

Recunoștință 🤍

22/11/2024

A IUBI înseamnă a face acest jurământ în secret:

Mă angajez cu toată puterea să-ți apăr libertatea, să am grijă de spațiul de care vei avea nevoie pentru a crește și a înflori!

Și chiar dacă voi să fi surprins de evoluția celuilalt, chiar dacă el nu devine
cel la care ma asteptam sa fie intr-o zi, ma angajez sa-i respect viitorul!

Aceasta este provocarea pe care mi-o asum.

Faca-se voia lui și nu a mea!

Să ne lăsăm să fim surprinși!

Să nu-i întemnițăm pe cei dragi sau pe copiii noștri în proiecția pe care o avem asupra lor.

Să spargem tiparele în care ne închidem unul pe celălalt.

Să ne dăm voie să avem încredere ,să ne dăm voie chiar să rătăcim sau să facem greșeli...

Ce știm despre secretul destinului nostru?

Devenind garant al libertății celui pe care îl iubesc, chiar îl scutesc de a fi nevoit să fugă!

A sta împreună nu este, ca în cimitir, o „concesiune perpetuă”
este o ofertă care trebuie reînnoită în fiecare zi...
Christiane Singer

02/10/2024

💡