07/12/2025
Iubește omul așa cm îi, fără să te legi de greșeala din mintea lui. Tu iubești inima și sufletul, nu hârjonelile gândurilor. Și când iubești inima cuiva, îi primești și rătăcirile… că doar omu-i om și toți mai greșim.
Omu’ greșește, se căiește, îi pare rău… și poate că se schimbă. Și, Doamne, mult bine poate face iubirea ta în schimbarea asta! Că iubirea nu ceartă, ea ridică.
Da’ să știi: trădarea încrederii unui om care te iubește e o greșeală grea, din aia care vine cu urmări pe măsură. Nu-i lucru ușor de dus.
Fiecare om iubit simte. Și dacă te-o rănit pentru că și el o fost rănit, oi vedea că n-o mai face, că de-acuma iubește și el înapoi. Iubirea schimbă și cele mai împietrite colțuri.
Ai grijă cm îi tratezi pe oamenii de lângă tine, că lumea-i rotundă și lucrurile se întorc. Cum dai, așa primești.
Și mai ține minte: când nu reacționezi, l-ai biruit pe cel care vrea să te răscolească. El rămâne prizonier în furtuna lui, iar tu stai drept și liniștit.
Omu’ îmbătrânește după câtă putere dă minții. Când frica te cuprinde, îți mănâncă zilele. Curajul le întinde.
Nu vorbi cu glas egoist, că ăla apasă și înrobește. Vorbește cu glas bun, curat, din suflet – ăla înnobilează și deschide inimi.
Să fii așa de curat, de drept și de adânc, încât sufletul în care intri să nu te mai poată scoate nicicând din inimă.
Liniștea sfințește. Iubirea înalță. Ura te coboară. Ignoranța omoară încet, pe dinăuntru.
Nu-i important ce cred alții despre tine. Important e cm ești tu cu adevărat. Dacă stai drept, cinstit și curat, părerile strâmbe ale lumii se duc ca frunza-n vânt.
Iubirea nu părăsește. Ea adună, unește, ține aproape. E dar ceresc, nu negustorie.
Și dacă omul pe care-l iubești te părăsește, tu să nu-l lași în inima ta. Și dac-ar fi să ajungă în întuneric, tu du-te după el, luminează-l și adu-l înapoi. Așa-i iubirea adevărată: nu fuge, ci ține.
Când iubești, arzi. Țâșnește focul în tine. Ești plin de Cel Preaiubit, plin până peste margini, de nu mai încape nimeni altcineva acolo.
În dar. 💜