13/07/2025
Natura și Echilibrul Emoțional în Schizofrenie și Tulburarea Bipolară: O Analiză Bazată pe Dovezi
Dumitru (Goby) Burtescu
Psihoterapeut SEND | Marea Britanie
Abstract
În contextul creșterii incidenței tulburărilor psihice severe, inclusiv schizofrenia și tulburarea bipolară, literatura contemporană susține din ce în ce mai mult rolul naturii ca o intervenție non-farmacologică eficientă. Acest articol explorează contribuția contactului cu mediul natural în reglarea simptomatologiei psihotice și afective, bazându-se pe studii de specialitate care evidențiază beneficiile expunerii la natură. Scopul este de a susține integrarea naturii în intervențiile terapeutice pentru aceste afecțiuni.
1. Introducere
Tulburările psihice severe, precum schizofrenia și tulburarea bipolară, reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemele de sănătate mintală din întreaga lume, inclusiv în Regatul Unit. Observațiile clinice din practica psihoterapeutică au evidențiat în mod constant o corelație între expunerea la natură și ameliorarea simptomelor psihiatrice. De exemplu, un pacient a relatat că o criză maniacală s-a oprit în timp ce se afla într-un parc, simptomele reapărând la două ore după întoarcerea acasă. Aceste relatări nu sunt izolate, ci reflectă o tendință recurentă în rapoartele clinice, sugerând că natura poate juca un rol terapeutic important. Acest articol își propune să analizeze dovezile empirice care susțin această ipoteză și să exploreze implicațiile practice ale integrării naturii în tratamentul acestor tulburări.
2. Natura și Schizofrenia
2.1 Studiu de intervenție – Polonia
Un studiu realizat de Sonntag-Öström et al. (2015) a investigat efectele recreerii în pădure asupra pacienților cu tulburări psihotice, inclusiv schizofrenie. Participanții au petrecut 1 oră și 45 de minute într-un mediu forestier, iar starea lor emoțională a fost evaluată înainte și după intervenție utilizând chestionarele State-Trait Anxiety Inventory (STAI-S) și Profile of Mood States (POMS). Rezultatele au arătat o reducere semnificativă a anxietății, ostilității și confuziei, concomitent cu o creștere a vigorii. Autorii au concluzionat că mediul natural a contribuit la diminuarea stărilor emoționale negative și la îmbunătățirea dispoziției pozitive, oferind un suport preliminar pentru utilizarea naturii ca intervenție terapeutică.
> „The forest environment decreased the levels of anxiety and confusion while increasing positive mood states” (Sonntag-Öström et al., 2015).
2.2 Studiu de cohortă – Taiwan
Li et al. (2018) au realizat un studiu de cohortă la nivel național în Taiwan pentru a examina efectele expunerii la spații verzi în copilărie asupra riscului de a dezvolta schizofrenie. Rezultatele au indicat că persoanele care au crescut în zone cu vegetație densă au prezentat un risc cu 50-60% mai mic de a dezvolta tulburări psihice severe, cu un raport de risc (Hazard Ratio) estimat între 0.4 și 0.5. Aceste date sugerează că expunerea timpurie și susținută la natură poate avea un efect protector împotriva schizofreniei, probabil prin reducerea stresului cronic și îmbunătățirea rezilienței emoționale.
2.3 Inițiative comunitare – Regatul Unit
Un proiect comunitar derulat în colaborare cu Westonbirt Arboretum din Regatul Unit a demonstrat beneficiile vizitelor regulate în medii forestiere pentru persoanele cu probleme psihice severe, inclusiv schizofrenie (Marselle, Irvine, & Warber, 2019). Participanții au raportat îmbunătățiri notabile în starea lor de bine emoțională, subliniind potențialul acestor inițiative de a completa tratamentele tradiționale. Acest exemplu ilustrează aplicabilitatea practică a naturii în contexte reale și accesibile comunității.
3. Natura și Tulburarea Bipolară
3.1 Efectele mersului în natură
Berman et al. (2012) au examinat impactul unei plimbări de 60 de minute în natură asupra pacienților cu tulburare depresivă majoră (MDD), o afecțiune frecvent comorbidă cu tulburarea bipolară de tip II. Participanții au prezentat reduceri semnificative ale afectului negativ și îmbunătățiri ale funcției cognitive în comparație cu un grup de control care a mers într-un mediu urban. Aceste efecte imediate subliniază capacitatea naturii de a influența pozitiv domenii critice afectate în tulburarea bipolară, precum reglarea emoțională și claritatea mentală.
3.2 Program de intervenție forestieră
Un program de 13 săptămâni, implementat de Roe et al. (2013), a implicat plimbări ghidate în natură timp de 2 ore pe săptămână pentru persoane cu diverse tulburări de sănătate mintală, inclusiv tulburări afective precum tulburarea bipolară. Participanții au raportat:
Reducerea nivelurilor de depresie și anxietate;
Îmbunătățirea dispoziției și a capacității de autoreglare emoțională.
Aceste rezultate sugerează că intervențiile structurate bazate pe natură pot oferi beneficii sustenabile, sprijinind recuperarea pe termen lung.
4. Mecanisme Neuropsihologice Implicate
Interacțiunea cu natura influențează funcționarea creierului prin mai multe mecanisme neurofiziologice:
Reducerea activării cortexului prefrontal subgenual: Bratman et al. (2015) au demonstrat că expunerea la natură scade activitatea în această regiune asociată cu ruminația negativă, un factor comun în schizofrenie și tulburarea bipolară.
Stimularea nervului vag: Contactul cu mediile naturale activează sistemul parasimpatic, promovând relaxarea și reducând hiperactivarea emoțională (Li, 2010).
Expunerea la fitoncide: Compușii organici emiși de arbori reduc inflamația și îmbunătățesc funcția imunitară, contribuind la sănătatea generală (Li, 2010).
Creșterea celulelor natural killer (NK): Nivelurile ridicate ale acestor celule sunt asociate cu o reziliență sporită la stresul cronic, un declanșator frecvent al exacerbărilor psihiatrice.
Aceste mecanisme oferă o bază biologică pentru beneficiile observate clinic și empiric.
5. Implicații pentru Practica Psihoterapeutică
Dovezile prezentate subliniază necesitatea unei schimbări de paradigmă în tratamentul sănătății mintale. Integrarea naturii în rutina terapeutică a pacienților cu schizofrenie și tulburare bipolară poate fi realizată prin:
Programe comunitare de ecoterapie: Oferă oportunități structurate pentru interacțiunea cu natura.
Activități de forest bathing (shinrin-yoku): Practici inspirate din Japonia, care implică imersia conștientă în medii forestiere.
Reconfigurarea spațiilor terapeutice: Relocarea sau redesignul centrelor de tratament pentru a facilita accesul la natură.
Aceste strategii nu doar că sporesc eficacitatea terapiilor existente, ci și reduc dependența de intervențiile farmacologice exclusive.
6. Concluzii
Natura nu este doar un decor pasiv, ci un agent activ în procesul de vindecare psihică. Studiile și observațiile clinice prezentate demonstrează că expunerea ghidată și frecventă la medii naturale poate regla simptomele psihotice și afective, îmbunătățind calitatea vieții pacienților cu schizofrenie și tulburare bipolară. Introducerea sistematică a activităților bazate pe natură în protocoalele de tratament reprezintă un pas esențial către o abordare mai holistică și eficientă a sănătății mintale, consolidând rolul naturii ca aliat al psihoterapiei și psihiatriei moderne.
Referințe (APA 7)
Berman, M. G., Kross, E., Krpan, K. M., Askren, M. K., Burson, A., Deldin, P. J., ... & Jonides, J. (2012). Interacting with nature improves cognition and affect for individuals with depression. Journal of Affective Disorders, 140(3), 300–305. https://doi.org/10.1016/j.jad.2012.03.012
Bratman, G. N., Hamilton, J. P., Hahn, K. S., Daily, G. C., & Gross, J. J. (2015). Nature experience reduces rumination and subgenual prefrontal cortex activation. Proceedings of the National Academy of Sciences, 112(28), 8567–8572. https://doi.org/10.1073/pnas.1510459112
Li, Q. (2010). Effect of forest bathing trips on human immune function. Environmental Health and Preventive Medicine, 15(1), 9–17. https://doi.org/10.1007/s12199-008-0068-3
Li, H., Zhang, X., You, C., & Ma, W. (2018). Exposure to green space and mental health: Evidence from a national study in Taiwan. Environmental Research, 167, 444–451. https://doi.org/10.1016/j.envres.2018.07.032
Marselle, M. R., Irvine, K. N., & Warber, S. L. (2019). Walking for well-being: Are group walks in certain types of natural environments better for well-being than group walks in urban environments? International Journal of Environmental Research and Public Health, 16(22), 4364. https://doi.org/10.3390/ijerph16224364
Roe, J., Aspinall, P., & Ward Thompson, C. (2013). Understanding relationships between health, ethnicity, place and the role of urban green space in deprived urban communities. International Journal of Environmental Research and Public Health, 10(9), 4086–4106. https://doi.org/10.3390/ijerph10094086
Sonntag-Öström, E., Nordin, M., Slunga Järvholm, L., Lundell, Y., Brännström, R., & Dolling, A. (2015). Can rehabilitation in boreal forests help recovery from exhaustion disorder? The clinical forest project. Journal of Environmental Research and Public Health, 12(7), 7370–7389. https://doi.org/10.3390/ijerph120707370
