https://dianadiguta.com/meditatieincredereinsine

Diana Diguta- Terapeut Holistic, London (2025)

16/12/2025

✨ WORKSHOP DE MANIFESTARE -FINAL DE AN ✨
22 Decembrie,
ora 16:00 UK 18:00 RO
Online - Zoom

La final de an, te invit într-un spațiu sigur și profund, în care să te oprești, să respiri
și să îți pui intențiile pentru anul care vine din claritate, nu din frică.

Nu este despre a face mai mult.
Este despre a lăsa ce nu îți mai servește și a face loc pentru ceea ce este aliniat cu tine.

În acest workshop vom lucra:

✅️setarea intențiilor conștiente
✅️ schimbarea convingerilor limitative (Theta Healing)
✅️ ridicarea vibrației
✅️meditație de manifestare

Este pentru tine dacă simți că:

💫 ai ajuns într-un punct de maturitate
💫nu mai cauți explicații, ci experiență
💫vrei să închizi anul cu liniște și claritate

📩 Înscriere prin mesaj privat.

12/12/2025

Astăzi este un portal energetic special, care susține închiderile, eliberările și alinierea cu următorul nivel al nostru.

Energia zilei 12.12 ne invită să lăsăm în urmă:
- frici vechi
- atașamente care nu ne mai reprezintă
- tipare care ne-au ținut pe loc

Este posibil să simți emoții mai intense, nevoia de liniște, claritate sau dorința de a renunța la ceva ce nu mai rezonează.
Toate acestea sunt semne că sufletul se reașază.

Pentru această zi, am creat o meditație ghidată specială pentru Portalul 12.12, cu eliberări, tăieri de legături și activare, exact pe energia acestui moment.

💜 Meditația este disponibilă doar astăzi și o poți accesa în grupul meu „Stare de bine și Aromaterapie".

🔗 Linkul către grup îl găsești în primul comentariu.

Nu este întâmplător cine ajunge la această meditație. 🤍

10/12/2025

Mâine, 11 Decembrie, voi ține un live blând și profund în grupul meu privat, dedicat femeilor care simt că au nevoie de un moment de claritate și revenire la sine.

Tema este una de care avem nevoie toate, mai ales în perioade aglomerate:

Cum să revii la tine când emoțiile te copleșesc
🕒 12:00 UK / 14:00 RO

Dacă simți că ai nevoie de un spațiu liniștit, feminin și cald, te aștept alături de mine în grupul "Stare de bine și Aromaterapie".

Accesul este gratuit, trebuie doar să intri în grup.
💜 Link în primul comentariu.

07/12/2025

Am creat un spațiu în care voi vorbi despre instrumentele pe care le folosesc atât în viața mea de zi cu zi, cât și în munca mea ca terapeut.
Un spațiu în care împărtășesc modul în care uleiurile esențiale ne ajută să ne echilibrăm și să aducem armonie între minte, trup și suflet.

Pe lângă asta, uleiurile esențiale ne pot susține în multe situații, precum:
🌿 momente de stres sau anxietate
🌙 somn neliniștit
💛 dezechilibru emoțional
✨ lipsă de energie sau claritate
💆‍♀️ tensiune în corp
🏡 purificarea spațiului și crearea unei atmosfere liniștite

Iar în grup veți învăța cm să le folosiți corect, simplu și feminin, în viața de zi cu zi.

Astăzi am pregătit o postare specială:
✨ 5 MODURI FEMININE de a folosi TĂMÂIA (Frankincense)
💝 + cm o primești CADOU luna aceasta

Dacă vrei să faci parte din grup, îți las linkul în comentarii. 🤍

02/12/2025

În comunitatea de femei pe care am creat-o, am lucrat astăzi pe rana de abandon, o rană adâncă, tăcută, nevăzută, care nu se formează doar atunci când cineva pleacă fizic din viața noastră, ci mai ales atunci când am simțit că suntem singure în momente în care aveam cea mai mare nevoie de prezență, de protecție, de iubire.

Rana de abandon apare din momente mici, aparent neimportante, în care copilul din noi a simțit că nu contează, că nu e auzit, că e în plus, că trebuie să facă ceva ca să fie văzut, iar aceste momente îl fac să creadă că iubirea trebuie câștigată, demonstrată, muncită.

O putem identifica atunci când, ca femei adulte, ne este greu să rămânem cu noi, când ne agățăm emoțional de cineva, când ne e teamă să fim respinse, când simțim anxietate în relații, când avem senzația că oricând putem fi părăsite, când ne supărăm repede, când ne simțim în plus, când ne e rușine să cerem iubire, când simțim că trebuie să facem mai mult ca să fim dorite, când intrăm în relații cu oameni indisponibili sau când fugim noi înșine de conexiune, de frică să nu trăim din nou durerea aceea veche.

Rana de abandon se vede și în felul în care ne tratăm pe noi: atunci când ne punem mereu pe ultimul loc, când trăim cu presiunea de a face totul perfect, ca să nu fim „date afară” din viața cuiva, când acceptăm mai puțin decât merităm, când închidem ochii la ceea ce ne doare, doar ca să nu rămânem singure, când simțim golul acela în piept pe care nu îl putem explica, dar pe care îl purtăm de ani.

Și totuși, în mijlocul acestei răni, există mereu un moment în care femeia începe să se întoarcă spre ea însăși, să își atingă inima, să își recunoască durerea și să spună „gata, nu mă mai abandonez pe mine”. Iar în spațiul meu am văzut azi câtă putere apare în clipa în care o femeie își vindecă rana de abandon, pentru că își recuperează energia, vocea, respectul, granițele, iar cea mai profundă transformare vine atunci când ea învață să rămână alături de ea însăși, în toate stările, emoțiile și momentele vieții.🪷

01/12/2025

În spațiul meu, femeile se întorc către ele însele, ca și cm ar păși pentru prima dată într-un loc în care sufletul lor poate să respire. Le văd cm ajung purtând în tăcere povești grele, roluri care nu le mai aparțin, responsabilități care le-au curbat spatele și le-au furat bucuria. Vin atunci când au obosit să ducă totul, când simt că s-au risipit în bucăți între oameni, obligații și așteptări, când și-au pierdut puterea fără să-și dea seama. Le privesc și recunosc în ele fragmente din mine, din cea care am fost când încercam să fiu una pentru toți, în timp ce în interior îmi scădea lumina.

Și apoi, ceva se transformă în momentul în care intră în acest spațiu. Aici își dau voie să se oprească, să se audă, să simtă ceea ce au tot ascuns sub straturi de tăceri. Eu nu le preiau povara, nu merg în locul lor, nu le rezolv viața, ci le ofer un loc în care să se regăsească, în care să-și vadă clar rănile, dorințele, adevărul și potențialul. Le susțin, le țin energia, le însoțesc în cele mai profunde părți din ele, iar ele descoperă, pas cu pas, cât de mult pot atunci când își dau voie să se așeze în propria lor putere.

Vindecarea aici nu este o soluție rapidă, nici o promisiune goală. Este o întâlnire între două energii: eu creez cadrul în care sufletul lor poate să respire, iar ele aleg, în ritmul lor, să pășească spre cine sunt în adâncul lor. Eu țin direcția, iar ele descoperă că pot să înainteze fără teamă. Eu deschid drumul, iar ele realizează că au puterea să meargă mai departe decât au crezut vreodată.

Femeile care intră în spațiul meu încep să se ridice. Își ridică privirea, își deschid inima, își simt corpul, își revendică vocea. Încep să își întoarcă energia către ele, să nu se mai ducă pe sine în ultima cameră a propriei vieți. Se onorează, se aleg, se tratează cu respect și încep, încetul cu încetul, să-și poarte viața cu mai multă claritate, maturitate și încredere.

Aici, granițele devin o formă de iubire. Sunt punți către autenticitate, nu ziduri. Sunt spațiul în care femeia învață să nu se mai piardă în alții, să nu se mai micșoreze, să nu se mai agate de cineva în speranța că o va salva. Învață să se sprijine pe ea însăși, să se onoreze, să își audă corpul, să își simtă inima, să își țină propria energie cu grijă și respect.

Și apoi vine clipa aceea magică, clipa în care o femeie spune, cu un tremur în voce, dar cu o forță uriașă în inimă: „Sunt pregătită să mă ridic.” În acel moment, lumea ei se schimbă. O ușă se deschide în ea și lumina ei începe să curgă acolo unde înainte era teamă. Acolo începe transformarea adevărată: în chemarea aceea interioară pe care nu o mai poate ignora.

Acesta este darul meu. Aceasta este misiunea pe care o port. Acesta este spațiul pe care îl creez, un spațiu în care femeile își amintesc cine sunt cu adevărat, în care se ridică, în care se vindecă, în care își iau viața înapoi. Iar dacă simți în tine această chemare, dacă simți că a venit momentul să pășești în puterea ta, în adevărul tău, în cea mai frumoasă versiune a ta, te aștept aici. Aici, unde energia mea te susține și lumina ta începe să se vadă din nou.💜

Pentru tine,
Diana Diguta

27/11/2025

A fost odată ca niciodată un grup de broscuțe care s-au adunat pline de entuziasm, hotărâte să pornească într-o cursă dificilă: să urce până în vârful unui turn care părea aproape să atingă norii. Nu știau dacă va reuși cineva, însă fiecare dintre ele purta în inima ei o licărire de speranță.

În jurul lor s-au strâns mulți spectatori. Erau curioși, dar privirile lor trădau neîncredere. Și, cm se întâmplă de multe ori în viață, în loc de încurajări, broscuțele au început să audă vocile oamenilor care murmurau că e prea greu, prea sus, prea obositor, prea imposibil. „Nu o să reușească nimeni”, spunea mulțimea. „Nu are rost să încerce.” „Nimeni nu e suficient de bun.” „Turnul e prea înalt.” „Sunt prea mici.” „Nu pot.” „Nu au șanse.” „Nu sunt făcute pentru așa ceva.”

Prima broscuță, plină de curaj la început, a început să urce. Fiecare pas o apropia de visul ei, dar cu fiecare metru parcă vocile de jos se făceau mai puternice. „O să cazi.” „E prea mult pentru tine.” „Nu ai destulă forță.” „Nu ești suficientă.” Și, la un moment dat, broscuța a simțit cm aceste cuvinte îi intră în minte și îi slăbesc puterea. A renunțat.

A doua broscuță a urcat și ea puțin, dar pe măsură ce oboseala își făcea loc în corp, gândurile celor din jur începeau să-i devină proprii: „Eu chiar nu sunt în stare”, „Ce e în neregulă cu mine?”, „Poate că nu merit să ajung atât de sus.” Și s-a oprit și ea.

A treia broscă își dorea din tot sufletul să reușească, dar în mijlocul cursei a simțit aceeași povară a îndoielii, aceeași teamă că nu e suficientă, același gând că poate ceilalți știu mai bine decât ea ce poate și ce nu poate. Și a renunțat și ea.

Când toți credeau că nimeni nu va atinge vârful, a apărut o broscuță micuță, vioaie și plină de viață, care venise târziu. N-a stat pe gânduri. A început să urce. Fără să se uite înapoi. Fără să se oprească să asculte ce spune lumea. Nici măcar nu părea afectată de vocile mulțimii.

Și, rând după rând, treaptă după treaptă, broscuța a continuat să urce, chiar și atunci când turnul părea nesfârșit. A urcat până când, spre uimirea tuturor, a atins vârful. Când a coborât, broscutele din jur au năvălit asupra ei, uimite, curioase, dorind să știe care a fost secretul ei, cm a reușit ceea ce toate celelalte abandonaseră.

Atunci broscuța a zâmbit și le-a arătat că este surdă. Nu auzea nimic din ceea ce striga lumea de jos. Nu auzea îndoielile lor. Nu auzea criticile. Nu auzea „nu poți”, „nu e pentru tine”, „nu ai șanse”, „nu meriți”, „te vei face de râs”, „nu ești suficient de bună”, „nu are rost să încerci”. Ea auzea doar bătăile inimii ei și chemarea visului ei.

💎Morala poveștii💎

Uneori, ca să ajungi în vârful propriului tău turn, ai nevoie să fii asemenea broscuței surde. Să nu asculți vocile care îți spun că nu poți. Să nu lași fricile altora să devină fricile tale. Să nu permiți îndoielilor să îți taie aripile. Să nu mai pui greutate pe cuvintele celor care nu au urcat niciodată nicăieri.

Viața te va pune mereu în fața unor alegeri: să renunți din cauza zgomotului sau să mergi înainte, cu inima deschisă, cu încredere, cu curaj. Poate vei greși uneori, poate vei obosi, poate vei urca mai încet sau mai repede, dar important este să continui. Să faci alegeri pentru tine, să-ți asumi drumul tău, să ai curajul de a merge acolo unde sufletul tău te cheamă, indiferent de cine alege să rămână jos.

Iar când vei ajunge sus, vei înțelege că nu vocile lumii te-au dus acolo, ci vocea ta interioară, aceea pe care ai învățat, în sfârșit, să o asculți.

24/11/2025

Eliberarea nu înseamnă pierdere. Eliberarea înseamnă să te regăsești pe tine. De multe ori trăim cu impresia că, dacă renunțăm la lucruri, oameni sau situații care ne dor, pierdem ceva important. Dar adevărul este că, atunci când lași jos ceea ce te apasă, nu pierzi nimic din ce este cu adevărat al tău. Doar îți recuperezi esența, liniștea, vocea interioară pe care ai învățat ani la rând să o ascunzi ca să supraviețuiești.

Eliberarea începe în clipa în care îndrăznești să fii sinceră cu tine. Când recunoști cât ai dus. Când vezi că ai mers prea mult timp peste limitele tale. Când accepți, poate pentru prima dată, că meriți mai mult și că nu mai vrei să porți povara unor lupte care nu sunt ale tale.

Uneori această eliberare doare. Simți un gol, o liniște care pare prea mare, o distanță între cine ai fost și cine devii. Dar acea liniște nu este pierdere. Este spațiul în care încep să se așeze lucrurile. Este locul în care te regăsești, în care îți recunoști vocea, în care sufletul tău respiră din nou.

Adevărata vindecare nu vine din ținut cu dinții a ceva ce te rănește, ci din curajul de a-ți întoarce puterea înapoi către tine. Din îndrăzneala de a spune „aici mă opresc”. Din alegerea de a te elibera de tot ce nu îi mai servește sufletului tău, pentru că tu meriți să fii bine, liniștită, așezată în inima ta.

Dacă simți că e momentul să te întorci la tine și ai nevoie de un spațiu sigur în care să fii susținută, te invit cu drag în grupul nostru „Echilibru Interior”. Lasă-mi un mesaj dacă simți chemarea să te alături unei comunități de femei minunate.💜

Pentru tine,
Diana Diguta

23/11/2025

Și când simți că nu mai poți... tot mai poți un pic.

Ești o femeie puternică, care a îndurat multe, care a făcut totul pentru alții ca să fie acceptată, poate ai fost abandonată în anumite momente din viață, poate te-ai simțit singură, poate ți-ai ascuns lacrimile, poate ai simțit că viața nu mai are sens...

Dar a venit momentul să iei cea mai importantă decizie: să te pui pe primul loc în viața ta, să-ți dai voie să strălucești.

Tu nu ești durerea pe care ai trăit-o, tu nu ești etichetele care ți le-au pus alții, tu ești o femeie puternică, frumoasă, capabilă, care poate să se vindece și să se elibereze de tot ce nu îi mai servește.

Lasă-mi un semn dacă ai rezonat. 🤍

Pentru tine,
Diana Diguta

22/11/2025

Relațiile noastre se schimbă în mod natural atunci când în interiorul nostru se vindecă ceva important. Odată ce începem să ne vedem mai clar, să ne ascultăm mai sincer și să ne respectăm propriile nevoi, lumea din jurul nostru nu mai poate rămâne la fel.

De multe ori, oamenii care erau obișnuiți cu o anumită versiune a noastră nu știu cm să se raporteze la noua energie. Poate devin mai distanți. Poate se apropie mai mult. Poate ne surprind. Poate ne dezamăgesc. Însă aceste reacții nu sunt despre noi, ci despre capacitatea lor de a întâlni schimbarea din noi.

Pe măsură ce vindecăm interiorul, începem să nu mai tolerăm lucruri pe care înainte le ignoram. Începem să spunem „nu” acolo unde altădată făceam compromisuri. Începem să cerem sinceritate, respect, prezență. Începem să ne alegem pe noi.

Uneori asta înseamnă limite noi.
Alteori înseamnă renunțări.
Și alteori înseamnă relații care înfloresc și devin mai frumoase decât ne-am fi imaginat.

Important este să observăm ce se schimbă în jur atunci când noi ne schimbăm pe interior. Pentru că fiecare reacție, fiecare mișcare, fiecare tăcere sau apropiere ne arată exact unde ne aflăm și cu cine putem merge mai departe.

Vindecarea te așază în adevărul tău. Iar adevărul acesta va cere să fie trăit, nu doar simțit.

Pentru tine,
Diana Diguta

21/11/2025

Uneori ne trezim trăind vieți care nu ne aparțin, departe de cine suntem cu adevărat. Facem lucruri din obișnuințe vechi, din frică, din neîncredere, din lipsă de iubire pentru noi, și apoi ne întrebăm de ce nu se schimbă nimic în jurul nostru. Adevărul este că atâta timp cât rămânem prinse în atașamente, trăim deconectate de la esența noastră. Ne pierdem direcția, ne pierdem vocea, ne pierdem claritatea interioară și rămânem suspendate într-o viață care ne apasă, dar de care nu știm cm să ne desprindem.

Nimeni și nimic din exterior nu se schimbă până nu ne schimbăm noi. Până nu învățăm să ne respectăm, să ne ascultăm corpul, să spunem ce simțim și ce avem nevoie. Nu putem cere respect atunci când ne trădăm constant pe noi și acceptăm lucruri care ne dor. Nu putem primi iubire sănătoasă dacă ne punem pe ultimul loc. Nu putem crea o viață echilibrată dacă ne sacrificăm în mod repetat pentru a fi pe placul altora.

Frica de respingere este cea care ne oprește cel mai des. Ea ne face să rămânem mici, tăcute, cuminți, să alegem compromisuri, să tăcem când vrem să vorbim, să rămânem acolo unde nu mai putem respira. Dar curajul nu vine înainte de pas, curajul apare în momentul în care alegem să ne întoarcem spre noi, chiar dacă vocea tremură. Curajul apare când decizi să nu te mai abandonezi pe tine.

Este nevoie de timp pentru asta. Este nevoie de răbdare, de blândețe, de conștientizare. Este nevoie să ne învățăm corpul și emoțiile din nou. Este nevoie să recunoaștem că ceea ce am numit cândva iubire poate că nu a fost iubire, ci o formă de supraviețuire. Iar acum învățăm, încet, să facem diferența între ce ne hrănește și ce ne rănește, între ce ne luminează și ce ne stinge, între ce vrem și ce nu mai acceptăm.

Suntem într-un punct profund al evoluției noastre. Un punct în care adevărul nu mai poate fi ascuns sub preș. Un punct în care autocunoașterea devine obligatorie, nu opțională. Un punct în care fie ne ridicăm, fie rămânem captive într-o buclă care nu se va schimba de la sine. Știu cât poate să doară, știu câtă confuzie se poate strânge în suflet, știu cât de greu este să te întâlnești cu tine când ai fugit ani întregi. Dar știu și că se poate vindeca, pas cu pas, strat cu strat, gând după gând, respirație după respirație.

Nu suntem singure în acest proces. Fiecare femeie care alege să se întoarcă spre ea însăși intră în aceeași călătorie de autocunoaștere, vindecare și reconstrucție interioară. Sunt aici să aduc claritate, inspirație și sprijin tuturor celor care simt că au nevoie de o direcție, o voce blândă sau un impuls de încredere atunci când lucrurile devin grele. Vindecarea este un drum care cere curaj, dar este un drum care merită fiecare pas.💜

02/11/2025

Anul acesta, ziua mea a fost plină de emoție, surprize și oameni minunați. 💫
Mă simt binecuvântată să primesc atâta iubire și lumină în jurul meu.

Am primit din România un cadou special, creat cu multă iubire de o fată pasionată de artă — un tablou care transmite exact energia pe care o simt și eu: lumină, echilibru și divinitate. 🎨💜
Dacă îți dorești și tu o creație personalizată, plină de vibrație înaltă, te încurajez să o contactezi pe Nadejda Mîrzac — pictează cu sufletul!♥️

Un alt dar de suflet a venit de la o femeie minunată, Valeria Bud care scrie poezii și și-a redescoperit darul de a atinge inimile prin cuvinte. 🦋
Poezia “Făptură de lumină” creată special pentru mine, m-a emoționat până la lacrimi… și mă bucur nespus că ne-am întâlnit pentru prima dată personal, chiar la petrecerea mea.
Dacă vrei o poezie de suflet, creată special pentru tine, ea este persoana potrivită! 💖

Le mulțumesc cu recunoștință tuturor femeilor din grupul „Echilibru Interior”, pentru mesajele pline de iubire și pentru conexiunea frumoasă pe care am creat-o împreună.
Mulțumesc tuturor invitaților care au fost alături de mine — prin prezență, gând sau suflet. 💞
Mă simt recunoscătoare pentru fiecare cuvânt, fiecare gând și fiecare îmbrățișare — fie ea și de la distanță. 🙏

💜 Mulțumesc finei mele Maria Monalissa pentru tortul delicios și pentru iubirea ei mereu prezentă,
și prietenei mele dragi, Iuliana, pentru tort și pentru toată bucuria cu care mă înconjoară mereu. 🎂✨

💜 Și nu în ultimul rând, vreau să le mulțumesc soțului și fiicei mele pentru această petrecere minunată, pentru iubirea lor necondiționată și pentru sprijinul pe care mi-l oferă la fiecare pas.
Sunt binecuvântată să îi am alături. 🌸

💝 Mulțumesc tuturor pentru cadouri, pentru iubire și pentru energia frumoasă pe care mi-ați dăruit-o.

Vă iubesc și vă mulțumesc că faceți parte din viața mea. 💜

Diana Diguta- Terapeut Holistic

16/12/2025

12/12/2025

10/12/2025

07/12/2025

02/12/2025

01/12/2025

27/11/2025

24/11/2025

23/11/2025

22/11/2025

21/11/2025

02/11/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Featured

Share

Category