28/01/2025
Înțelegerea vs. Acceptarea în Relațiile Disfuncționale
Problema Comunicării Ineficiente
În relațiile disfuncționale, una dintre cele mai frecvente probleme este lipsa unei comunicări eficiente. Această deficiență este studiată în psihologie și se leagă de teoriile comunicării eficiente dezvoltate de Carl Rogers și John Gottman, care au evidențiat impactul ascultării active și al validării emoționale asupra relațiilor interpersonale.
De exemplu, cercetările lui Gottman asupra mariajului au arătat că în cuplurile stabile există un raport de 5 interacțiuni pozitive la fiecare interacțiune negativă, ceea ce demonstrează importanța unei comunicări eficiente (Gottman & Silver, 1999, The Seven Principles for Making Marriage Work).
Această deficiență poate avea cauze profunde, cm ar fi anxietatea inconștientă, frica de pierdere sau abandon, și dependențele emoționale care blochează capacitatea de a exprima nevoile autentice.
De exemplu, un partener poate simți că își exprimă clar nevoile, dar dacă celălalt nu le ascultă activ sau nu le înțelege corect, problemele rămân nerezolvate, ceea ce duce la acumularea de frustrări.
O strategie practică pentru a îmbunătăți ascultarea activă este folosirea tehnicii parafrazării: fiecare partener reformulează ceea ce a auzit pentru a verifica înțelegerea corectă. Oamenii pot considera că știu să comunice, însă, în realitate, ei doar știu să vorbească.
Comunicarea eficientă presupune:
• Ascultarea activă
• Claritatea mesajelor
• Capacitatea de a înțelege perspectiva celuilalt
Multe persoane cred că au făcut tot ce le stă în putință pentru a depăși momentele de criză, însă realitatea arată că ele doar acceptă tacit anumite situații imposibile, fără a le rezolva cu adevărat.
Efectele lipsei ascultării active asupra relațiilor
Definirea ascultării active:
Ascultarea activă presupune nu doar auzirea cuvintelor rostite de celălalt, ci și înțelegerea și interpretarea acestora într-un mod empatic. Acesta este un element esențial în construirea unei relații sănătoase, deoarece oferă sentimentul de validare și respect.
Efectele lipsei ascultării active:
Când lipsesc abilitățile de ascultare activă, relațiile pot suferi din cauza mai multor comportamente dăunătoare:
• Interuperea constantă: Un partener care întrerupe frecvent pe celălalt nu doar că împiedică comunicarea, dar transmite și un mesaj de dispreț față de ceea ce spune celălalt.
• Reacții automate: Atunci când partenerul nu ascultă cu adevărat, poate răspunde în mod automat, fără a reflecta la ce a spus celălalt. De exemplu, în loc să întrebe „Cum te simți cu asta?” se poate limita la a oferi o soluție rapidă, neavând în vedere emoțiile reale.
• Lipsa empatiei: Negarea sentimentelor celuilalt sau minimalizarea acestora poate crea o distanțare emoțională, iar acest lucru poate duce la resentimente sau neînțelegeri pe termen lung.
Exemplu de comportament:
Un exemplu simplu ar fi un cuplu în care unul dintre parteneri, atunci când celălalt îi împărtășește o problemă de serviciu, răspunde doar cu: „Da, știu, și eu am avut o zi grea”.
Această reacție nu arată empatie sau interes pentru sentimentele partenerului, iar celălalt ar putea simți că nu este înțeles sau apreciat.
Acceptare vs. Înțelegere
Diferența între acceptare și înțelegere
Definirea conceptelor:
• Acceptarea înseamnă a recunoaște și a permite altora să fie așa cm sunt, fără a încerca să le schimbi comportamentele sau gândurile. Este un proces de toleranță, dar nu presupune neapărat o înțelegere profundă a motivelor din spatele acțiunilor lor.
• Înțelegerea, pe de altă parte, presupune a te conecta cu adevărat cu celălalt, a-i explora gândurile și sentimentele și a înțelege de ce acționează într-un anumit fel.
Exemplu: Imaginați-vă o situație în care unul dintre parteneri vine acasă după o zi dificilă la muncă.
• Dacă partenerul spune doar „Te accept așa cm ești, chiar și când ești obosit/îngrijorat”, aceasta este o formă de acceptare, dar nu reflectă o înțelegere a nevoilor și frustrărilor celeilalte persoane.
• În schimb, dacă celălalt partener ascultă cu atenție și spune „Îți înțeleg frustrarea și știu că a fost o zi grea. Ce ai vrea să facem acum pentru a te simți mai bine?” aceasta este o formă de înțelegere reală, care permite o conexiune mai profundă.
Capcana Acceptării Tacite
În multe relații disfuncționale, partenerii ajung să se conformeze unei stări de fapt, considerând că au făcut tot ce se putea, dar, de fapt, ei doar tolerează o situație care rămâne neschimbată. Acceptarea tacită este o evitare a conflictului, nu o rezolvare reală a problemelor.
Forța Înțelegerii Adevărate
În schimb, înțelegerea presupune un proces mai profund, în care fiecare partener nu doar că recunoaște problema, ci face un efort activ de a percepe situația prin ochii celuilalt.
Această înțelegere autentică poate duce la schimbare, deoarece creează o punte emoțională între parteneri, permițând o abordare mai constructivă a conflictului.
Ce se Întâmplă în Lipsa Înțelegerii?
• Conflictele sunt doar evitate, nu rezolvate
• Resentimentele continuă să crească în tăcere
• Relația devine toxică
• Apare o stare de resemnare, afectând profund satisfacția și sănătatea emoțională a ambilor parteneri.
Rolul Limitelor în Relații
Un alt factor important în degradarea relațiilor este lipsa limitelor clare și a sancțiunilor realiste.
De multe ori:
• Persoanele care impun limite nu știu să le respecte
• Apar așteptări nerealiste
• Se ajunge la încălcarea constantă a limitelor
Pentru ca relațiile să fie stabile, este esențial ca limitele să fie bine definite, explicate și respectate de toți cei implicați. Totuși, fiecare relație este influențată de factori individuali, precum stilul de atașament (Bowlby & Ainsworth), istoricul familial și nivelul de stres.
De exemplu, persoanele cu un stil de atașament evitant tind să evite conflictele și să-și reprime emoțiile, în timp ce cele cu un atașament anxios pot deveni hipersensibile la semnalele de respingere și pot reacționa exagerat la probleme minore (Hazan & Shaver, 1987, Romantic Love Conceptualized as an Attachment Process).
Studiul lor a arătat că modelele de atașament formate în copilărie influențează relațiile romantice, determinând modul în care oamenii gestionează conflictele și se raportează la partenerii lor.
Aceste variabile pot afecta modul în care o persoană setează și respectă limitele în relațiile sale. Totuși, multe persoane întâmpină dificultăți în stabilirea acestor limite din cauza unor experiențe trecute negative, stilului lor de personalitate sau a unei nevoi subconștiente de supunere sau control.
De exemplu, un cuplu poate stabili că timpul petrecut individual este important pentru echilibrul relației, iar încălcarea acestui acord poate duce la tensiuni și resentimente.
Pentru a evita acest lucru, partenerii pot crea un plan săptămânal în care să aloce timp clar definit atât pentru activități comune, cât și pentru timpul individual.
Cum să Pui în Practică Înțelegerea și Limitele?
1. Ascultare activă – Nu doar aștepta să vorbești, ci încearcă să înțelegi perspectiva celuilalt.
2. Empatie autentică – Îți imaginezi cm s-ar simți celălalt, nu doar accepți că are o altă opinie.
3. Reformulare – Verifică dacă ai înțeles corect ce vrea să spună partenerul.
4. Întrebări deschise și non-defensive – În loc de „De ce faci mereu asta?” încearcă „Cum te face să te simți această situație?”
5. Impune limite clare și respectă-le – O limită este eficientă doar dacă este urmată de consecințe clare.
Ajustarea limitelor în funcție de evoluția relației
Cum se schimbă limitele într-o relație pe parcurs:
Într-o relație sănătoasă, limitele nu sunt fixe, ele se adaptează în funcție de nevoile și dorințele fiecărui partener. Aceste ajustări trebuie să fie negociate constant și să fie exprimate deschis.
Exemple de ajustare a limitelor:
1. La începutul unei relații: Partenerii pot stabili limite clare legate de intimitate, de timpul petrecut împreună sau de contactul fizic.
De exemplu, un partener poate simți că are nevoie de mai mult spațiu și poate cere un anumit timp pentru activități individuale.
2. Pe măsură ce relația evoluează: După un anumit timp, nevoile se pot schimba. Un partener poate cere mai multă intimitate emoțională, sau poate decide că este gata să înfrunte anumite provocări împreună.
De exemplu, se pot stabili limite diferite în ceea ce privește petrecerea timpului cu familia sau cu prietenii.
Impactul acestor ajustări: Este esențial ca amândoi partenerii să comunice continuu despre nevoile lor, iar ajustările de limite să fie flexibile, fără a încălca drepturile și dorințele celuilalt.
Este bine sa stim despre: Impactul mecanismelor de apărare asupra relațiilor disfuncționale
Mecanisme de apărare comune:
Mecanismele de apărare sunt strategii psihologice folosite pentru a face față anxietății sau fricii.
Unele dintre cele mai dăunătoare pentru relații sunt:
• Proiecția: Aceasta apare atunci când un partener își atribuie propriile temeri, insecurități sau dorințe celuilalt.
De exemplu, un partener care se simte nesigur în privința fidelității poate proiecta aceste temeri asupra celuilalt, acuzându-l de infidelitate, chiar dacă nu există dovezi.
• Negarea: Un partener poate refuza să recunoască realitatea unei probleme din relație, de exemplu, ignorând semnele de distanțare emoțională, ceea ce împiedică rezolvarea conflictelor.
• Raționalizarea: Un partener poate încerca să justifice comportamentele dăunătoare prin explicarea lor logică, dar fără a aborda rădăcina emoțională a problemei.
Cum aceste mecanisme generează conflicte:
Aceste comportamente creează un cerc vicios, deoarece ele nu permit o comunicare deschisă și o soluționare autentică a problemelor.
De exemplu, proiecția poate duce la o escaladare a conflictului, iar raționalizarea poate face ca amândoi partenerii să rămână într-o stare de negare.
Concluzie
Acceptarea poate însemna doar o resemnare la status quo, în timp ce înțelegerea deschide calea spre schimbare reală. În multe cazuri, partenerii proiectează asupra celuilalt propriile lor temeri și nesiguranțe, ceea ce duce la percepții distorsionate și reacții emoționale disproporționate.
Potrivit lui Sigmund Freud și Otto Kernberg, mecanismele de apărare, cm ar fi proiecția și evitarea, pot menține relațiile într-un cerc vicios de conflict și neînțelegere.
De exemplu, un partener care se teme de infidelitate poate proiecta această teamă asupra celuilalt, acuzându-l nejustificat, ceea ce poate duce la tensiuni și neîncredere în relație. În multe cazuri, partenerii proiectează asupra celuilalt propriile lor temeri și nesiguranțe, ceea ce duce la percepții distorsionate și reacții emoționale disproporționate.
De exemplu, într-o relație în care unul dintre parteneri se simte neglijat, simpla acceptare a situației nu va aduce o soluție. În schimb, o discuție profundă despre cauzele acestei neglijențe și despre cm poate fi remediată va avea un impact real. O relație sănătoasă nu se bazează pe acceptarea pasivă a problemelor, ci pe efortul activ de a le înțelege și soluționa.
Cercetări recente și susținerea teoretică
Cercetările actuale în psihologia relațiilor și terapia de cuplu aduc dovezi importante despre cm comunicarea și gestionarea limitelor influențează sănătatea relațională. Studiile recente subliniază importanța empatiei și a ascultării active, precum și impactul stilurilor de atașament asupra relațiilor intime.
De exemplu:
• Stilurile de atașament: Studiile arată că stilul de atașament (evitant, anxios, securizant) influențează profund modul în care partenerii gestionează conflictele și își stabilesc limitele.
• Comunicarea nonviolentă: Cercetările lui Marshall Rosenberg despre comunicarea nonviolentă subliniază importanța exprimării emoțiilor fără a acuza sau a judeca, ceea ce contribuie la reducerea tensiunilor și la crearea unei atmosfere de înțelegere reciprocă.
Așadar, data viitoare când te confrunți cu un conflict în relație, întreabă-te: Îl accept doar ca pe un fapt inevitabil sau încerc cu adevărat să îl înțeleg și să îl rezolv?
Dacă vrei să faci o schimbare reală, încearcă să discuți deschis cu partenerul tău, să clarificați nevoile fiecăruia și să stabiliți împreună pași concreți pentru îmbunătățirea relației.
Cu toate acestea, este important de menționat că nu toate relațiile pot fi salvate doar prin comunicare și stabilirea limitelor. Există situații în care diferențele ireconciliabile, abuzul emoțional sau comportamentele toxice fac ca separarea să fie cea mai sănătoasă opțiune pentru bunăstarea ambilor parteneri.
Printre semnele care indică necesitatea încheierii unei relații se numără: lipsa empatiei și respectului, manipularea constantă, abuzul fizic sau emoțional, lipsa oricărei dorințe de schimbare și izolarea socială impusă de partener (Walker, 1979, The Battered Woman Syndrome).
Walker a identificat un ciclu al violenței domestice format din trei etape: acumularea tensiunii, incidentul violent și faza de calm sau „lună de miere”, ceea ce explică dificultatea ieșirii din relațiile abuzive.
Identificarea acestor momente este importantă pentru a evita stagnarea într-o relație nesănătoasă.
De exemplu, puteți stabili un moment dedicat comunicării în fiecare săptămână, unde să discutați deschis despre ce funcționează și ce trebuie îmbunătățit.
Dacă simți că ai nevoie de suport pentru a depăși provocările din relația ta sau pentru alte dificultăți personale, Pro Comfort Counselling îți pune la dispoziție servicii profesionale de terapie de cuplu și consiliere, adaptate nevoilor tale. 💙
Contact:
Sediul Pro Comfort Counselling – 61 Grosvenor Road, RM8 1NJ, Londra, U.K
Telefon: 07480 789942
E-mail: claudiu.ciuhan@gmail.com
Referințe:
1. Bowlby, J., & Ainsworth, M. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 585-595.
o Acest studiu discută influența stilurilor de atașament din copilărie asupra relațiilor romantice și impactul lor asupra gestionării conflictelor.
2. Freud, S., & Kernberg, O. (1976). Mecanismele de apărare: Proiecția și evitarea. În The Ego and the Mechanisms of Defence (pp. 14-35). International Universities Press.
o Freud și Kernberg explorează mecanismele de apărare care pot contribui la menținerea unui cerc vicios de conflict și neînțelegere în relațiile interpersonale.
3. Gottman, J. M., & Silver, N. (1999). The Seven Principles for Making Marriage Work. Three Rivers Press.
o Gottman și Silver explorează principiile esențiale ale unei relații de succes, incluzând raportul de interacțiuni pozitive versus negative, care ajută la stabilirea unui cadru eficient de comunicare în căsnicii.
4. Hazan, C., & Shaver, P. R. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 511-524.
o Acest studiu detaliază modul în care stilurile de atașament influențează relațiile romantice și comportamentele de legătură în relațiile de cuplu.
5. Walker, L. E. (1979). The Battered Woman Syndrome. Springer Publishing Company.
o Walker identifică și analizează etapele violenței domestice, explicând dinamica între victimele abuzului și dificultățile legate de părăsirea relațiilor abuzive.
6. Rosenberg, M. (2003). Nonviolent Communication: A Language of Life (2nd ed.). PuddleDancer Press.
o Această lucrare este esențială pentru înțelegerea comunicării nonviolente, un concept care subliniază importanța exprimării emoțiilor și nevoilor într-un mod respectuos și empatic. Studiile asupra comunicării nonviolente pot fi aplicate direct în contexte de cuplu și relații de familie, contribuind la îmbunătățirea dinamicii relaționale.
7. Feeney, J. A., & Collins, N. L. (2015). A new look at adult attachment: Forming and maintaining healthy relationships. În J. A. Feeney & N. L. Collins (Eds.), The Cambridge Handbook of Personal Relationships (pp. 57–77). Cambridge University Press.
o Această lucrare analizează cercetările recente din domeniul atașamentului și al relațiilor romantice, subliniind modul în care atașamentele sigure și nesigure pot influența sănătatea relațiilor intime și capacitatea de a naviga conflictele.
Material realizat de Marian Claudiu Ciuhan – Psiholog – Pro Comfort Counselling.
Disclaimer:
Informațiile prezentate în acest material sunt destinate să ofere o înțelegere generală a subiectului și să ajute la conștientizarea problemelor întâmpinate în relații, în viața personală sau profesională. Cu toate acestea, fiecare individ este unic, iar soluțiile propuse nu se aplică întotdeauna tuturor situațiilor. Materialul nu înlocuiește consilierea psihologică personalizată, iar pentru o abordare adecvată și soluții adaptate nevoilor tale, îți recomandăm să programezi o sesiune de consiliere cu un specialist certificat.
Pro Comfort Counselling oferă sesiuni de consiliere individualizate, în care vei beneficia de un plan de intervenție personalizat, bazat pe nevoile și situațiile tale specifice.
Dacă ești în căutarea unui sprijin în , , și vrei să îți îmbunătățești , să îți crești și să îți găsești , vei găsi soluții utile pentru și . Începe acum cu și pentru și . Lucrează pe și , învățând și pentru . Află mai multe despre și pentru a găsi . Găsește și terapii de sau pentru și . Căutăm împreună prin și , o cu !
