Maria Plaias Nutrition & Functional Medicine

15/11/2025

Reteta henna pentru par
✨
Ca tot e sambata seara, las aici o postare ceva mai lejera, pornind de la atentionarea lui Mark Hyman legat de ce punem pe piele si cate toxine ajung apoi in corp.
🍀
Sa tot fie vreo 20 de ani de cand putine lucruri care nu sunt "green" ajung in vecinatatea mea. Si cand calatoresc, imi iau cu mine samponul si gelul de dus cu ingredientele pe care le cunosc, desi majoritatea hotelurilor lasa produsele lor la dispozitie. Iar acasa, toate produsele sunt "green", de la crema de fata, la deodorant, la .... produsul cu care curat WC-ul (nu ca l-as pune pe piele, dar pentru ca ajung sa-l respir).

Daca doriti, o sa fac o postare mai detaliata si mai serioasa despre asta, dar astazi vroiam sa va las cu altceva, si anume reteta culorii mele de par, pentru care primesc extrem de des complimente.
🍀
De felul meu sunt (sau am fost) un blond inchis, dar m-am simtit mereu roscata si am inceput sa-mi vopsesc parul de pe la 20 ani. Am folosit si eu o perioada, ca toate femeile, produsele de vopsit parul disponibile pe piata, iar la roscat culoarea - cm probabil multe dintre voi stiti - se estompa cu fiecare spalat.

In ultimii 15 ani insa m-am vopsit doar cu henna, mai exact cu culoarea naturala de henna care e rosie, adica cu planta Lawsonia inermis, fara niciun alt adaos. Culoarea nu se spala cu timpul, dimpotriva devine tot mai inchisa pentru ca se pun straturi peste straturi de culoare. Coloreaza si parul carunt. Nu stiu cm coloreaza parul complet alb deocamdata, so watch this space :).
🍀
La inceput am incercat diferite combinatii, dar de multi ani combinatia castigatoare e:

Henna + iaurt grecesc + ulei de masline + miere

🍀
Daca am parul lung folosesc cam 100g de henna, 125g de iaurt, o lingura de ulei si 2 lingurite de miere. Daca am parul mai scurt pana la umeri folosesc si 50g henna, dar restul ingredientelor nu le modific. Sunt sigura ca se poate folosi si mult mai putin de atat, ca oricum pe lungime nu conteaza asa mult, culoarea deja e acolo.

Amestec cu putina apa calduta pana are consistenta unei paste putin mai lichide si apoi il las pana se oxideaza putin (adica pana se inchide putin culoarea). Il pun pe par cu o pereche de manusi, incepand de la radacini, invalui apoi parul cu o folie transparenta si il las asa 2 ore. In total, vopsit si spalat, imi ia cam 2.5 ore, 3 ore in total probabil cu amestecatul si lasatul sa se oxideze. TImpul acesta nu constituie o problema atata timp cat nu trebuie sa ies din casa sau nu ma intind: pot lucra, pot gati, ma pot uita la un film etc.
🍀
Economic, rapid (daca nu numaram cele 2 ore cat sta pe par, dar - fiind acasa - nu sunt ore pierdute) si foarte sanatos. Recomand!

14/11/2025

"V-am vazut pe tiktok/instagram, am si eu reflux gastroesofagian, ce imi recomandati sa fac?"
✨
Cum am tot primit in ultimele saptamani mesaje in privat sau emailuri de acest tip, va reamintesc ca cele cateva secunde de social media in care m-ati vazut doar asta sunt, cateva secunde.
✨
Pe youtube insa, pe pagina canalului Better Medicine for a Better Life pe care va invit cu ocazia asta sa-l urmariti, o sa aveti acces la vreo 2.5 ore despre reflux: am pregatit 8 video-uri a cate 20 min fiecare pe tema asta. Cred ca am inregistrat cel mai complet set de videouri pe tema refluxului gastroesofagian disponibil public si gratuit in spatiul romanesc. Nu ca-s ale mele si "ogni scarrafone è bello a mamma sua", dar chiar am adunat o cantitate foarte vasta de informatie si experienta in seria de video-uri dedicate refluxului, si e informatie de calitate, sunt foarte mandra de rezultat.
✨
Cum nu exista solutii minune si nu exista cu siguranta aceeasi solutie pentru toata lumea pentru ca fiecare are alte mecanisme care se deregleaza in corp si care duc apoi la reflux, daca va confruntati cu problema asta de sanatate, va invit sa ascultati cu atentie aceste videouri si apoi, cu informatia la buzunar, sa discutati cu medicul, nutritionistul si/sau psihoterapeutul vostru (in functie de caz). Sunt informatii de specialitate explicate, cred eu, intr-un limbaj destul de simplu incat sa fie inteles si de catre public.
✨
Aveti asa:

1. Boala de Reflux Gastroesofagian: ce este, mecanisme si factori de risc https://www.youtube.com/watch?v=_l21aJqVKUw&t=12s

2. Refluxul gastroesofagian: cm îl gestionăm
https://www.youtube.com/watch?v=MMFewcCmzg4

3. Inhibitori de pompă de protoni - Da sau Nu
https://www.youtube.com/watch?v=Mr3drzblOq4

4. Rolul nervului vag în boala de reflux (Partea 1)
https://www.youtube.com/watch?v=f4nUQpLPgow

5. Rolul nervului vag în boala de reflux (Partea 2)
https://www.youtube.com/watch?v=FhcyacialSo&t=325s

6. Cauze frecvente ale bolii de reflux gastroesofagian
https://www.youtube.com/watch?v=a9LiP8raj28

7. Cauze mai putin frecvente ale bolii de reflux gastroesofagian si adresarea lor - Coming Soon

8. Solutii diferite fata de inhibitori de p***a de protoni pentru reflux - Coming Soon

Am sa completez cu linkurile ultimelor doua videouri cand acestea vor fi publicate.
✨
Nu-mi ramane decat sa va urez vizionare placuta! 🍿

Puțini știu că nervul vag funcționează ca un sistem de reglaj fin între creier și restul organismului. Când nervul vag nu mai funcționează corect, corpul int...

13/11/2025

E Ziua Mondiala a Bunatatii azi si cu o luna in urma a fost Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale asa ca am sa iau ambele zile la pachet pentru a adresa topicul asta:
✨
Dragi medici, oare sunteti ok?
✨
In terapia somatica se vorbeste despre Activare globala de intensitate ridicata, o categorie de trauma in care apare un grad de activare foarte puternic, cu capacitate de autoreglare aproape absenta si extrem de putina rezilienta. Si in multe din interactiunile pe care le-am avut in ultimele luni cu diferite figuri medicale in social media, am simtit tipul acesta de activare: a fost aproape imposibil sa am o conversatie reglata, majoritatea au raspuns instant unui trigger de-al lor si au reactionat global la un stimul (chiar si in absenta stimulului). De altfel pot sa numar pe degete interactiunile cu alte sisteme nervoase din mediul medical romanesc care sa aiba o capacitate mai mare de continere, caci au fost doar doua. Si au fost ambele vindecatoare si pentru mine.
✨
Aceasta lipsa a capacitatii de autoreglare e prezenta de obicei la copii, prin definitie, de aceea copiii incearca sa se coregleze cu adultii din jurul lor (adulti care, la randul lor, in general, au un sistem nervos dereglat) si continua sa ramana prezenta acolo unde maturizarea nu aduce cu ea constientizarea acestor patternuri si in consecinta lucratul in terapie cu ele. Timpul nu vindeca nimic, ne face doar experti in mecanisme de coping, mai ales acolo unde - cm se intampla deseori in mediul medical care poate fi el insusi traumatizant - mai adaugam niste straturi, devenim foarte repede trigger-happy people.
✨
Sunt constienta ca intr-un munca cu un grad ridicat de burnout, unde avem de-a face toata ziua cu boli si dureri omenesti, probabil agresivitatea e un mecanism de coping, asa cm e si disocierea. Si asa cm e probabil si bravada. Imi dau seama si empatizez cu faptul ca e foarte greu. Mai intra si tanti inflencerita de la c**t cu expertiza ei si focul e gata incins. Inteleg.
✨
Si totusi, tocmai pentru ca meseria asta de medic implica o interactiune atat de apropiata cu bolnavi intr-o pozitie vulnerabila si foarte probabil cu un sistem nervos si mai dereglat din cauza contextului in care se afla, e nevoie ca figurile medicale sa fie cat mai ancorate si cat mai echilibrate. Ca si in abordarile somatice, cu cat lucram cu cazuri mai problematice, cu cat suntem mai expusi la stres si trauma, cu atat trebuie sa avem mai mult grija de noi si de triggerele noastre. Iar pentru asta e nevoie, ca si la cei ce practica abordările somatice, de un lucru constant cu noi înșine. Terapie pe paine, cu alte cuvinte.
E atat de vindecator si atat de linistitor pentru sistemul nervos sa interactionezi cu cineva care nu raspunde mereu din triggere. Sa poti comunica fara ca celalalt sa intre imediat in defensiva, care de cele mai multe ori se traduce prin ofensiva.
✨
Romania a vazut o crestere foarte mare in terapeuti cu specializare in abordari somatice in ultimul timp, la anul va termina generatia a sasea de Somatic Experiencing: majoritatea dintre ei sunt psihoterapeuti, dar exista o mare parte care sunt si medici. Asa cm multi sunt medici si dintre cei specializati in TRE, tremurul neurogenic pentru descarcarea stresului, sau specializati in teoria polivagala. E o mare nevoie de aceste figuri in toate aceste contexte profesionale cu un nivel ridicat de stres.
✨
Am avut si eu medici printre clientii mei la TRE, medici si avocati, caci se pare ca sunt dintre categoriile cele mai stresate, cu îmbunătățiri succesive in calitatea somnului si capacitatea de relaxare. Calea e mai lunga, acolo unde exista aceasta activare globala e nevoie de multa titrare, dar sunt solutii si sunt promitatoare. Iar primul mare pas e cel de constientizare.

Haideti sa facem o societate mai buna si sa incepem cu noi.

Namaste. 💫

12/11/2025

Am inceput sa ma uit la serialul The Resident si cazul din episodul vazut aseara m-a rupt.
✨
Pacienta era o doamna in jur de 35-40 ani cu simptome de dezorientare, sange in urina, sangerare pulmonara, leziuni la nivel de plamani, infectie auriculara, leziuni la nivel de piele. Diagnosticul initial fusese de schizofrenie insotit de un episod de pneumonie, dar multe dintre simptome nu se legau.
Medicul rezident, fiind binenteles un baiat destept, a pus simptomele cap la coada si i-a testat niste anticorpi - mai exact anti-citoplasma neutrofile sau ANCA - si astfel a diagnosticat-o cu granulomatoza cu poliangeita sau Granulomatoza Wegener.
GPA pentru prieteni.
✨
GPA e o forma de vasculita autoimuna, o boala autoimuna rara si urata d**a cm cred ca va dati seama, sora cu EGPA, care e tot o forma de vasculita autoimuna doar ca are si eosinofilele foarte crescute, (acel E din nume care face diferenta cu GPA la asta se refera) si care cauzeaza initial mai mult simptome de tip astmatic. De fapt exista o intreaga familie de vasculite autoimune, am inteles ca sunt in jur de 20, niciuna foarte cunoscuta.

Noua ne-au trebuit vreo 10 ani de la primele forme de "astm" pana la un diagnostic de EGPA si, tot asa, am avut noroc cu un medic pneumolog ce auzise de boala asta ba chiar avusese mai demult un alt pacient cu acelasi diagnostic, o coincidenta foarte norocoasa avand in vedere raritatea ei, si care a testat si el anticorpi pe langa o serie de alte analize.
✨
Asa ca, din cand in cand, dau si eu mai departe si mai vin cu o postare despre vasculitele autoimune, poate cineva interesat ajunge pe pagina mea si ii va fi de ajutor sa nu mai astepte ani de zile si sa riste sa-si piarda un organ in cautarea unui diagnostic.
Asta imi aduce aminte si de o clienta care mi-a spus ca si-a dat seama ca are POTS, un alt diagnostic complicat, d**a ce a vazut un episod din Dr. House, asa ca la cat mai multe seriale cu medici care, intre un flirt si o gluma, fac cunoscute aceste boli rare :)
✨
O singura incongruenta oarecum ironica in cele spuse in episod: GPA, ca boala autoimuna, nu se vindeca, e doar tinuta sub control prin medicatie si, se spera, e indusa in remisie. Remisia si vindecarea sunt doua lucruri foarte diferite. Iar schizofrenia, aparent, are o solutie si poate chiar o vindecare prin prisma psihiatriei metabolice despre care am scris zilele trecute.

10/11/2025

🎯 4. REZISTENTA LA INSULINA SI TULBURARILE PSIHIATRICE

Postarea aceasta face parte din seria dedicata rezistentei la insulina, dar e ok daca nu va mai amintiti postarile precedente, le-am facut prin vara si erau in engleza asa ca am sa postez in comentarii linkurile la primele 3 postari pe tema asta.
✨
Exista o intrega ramura a Psihiatriei Metabolice care a inflorit in ultimii ani, s-au inmultit cercetatorii, s-au nascut catedre la universitati de prestigiu, au aparut pana si fonduri, e ceva nemaipomenit de interesant de urmarit. Se pare ca, desi s-a stiut dintotdeauna ca tulburarea bipolara de exemplu vine de la o dereglare a metabolismului la nivel de creier, primele studii pe tema asta sunt vechi 100 ani, directia in care apoi au luat-o studiile a fost legata de biochimia neurotransmitatorilor si in consecinta de inmultirea medicamentelor derivate si patentate pentru asta si doar acum suntem martorii unui shift istoric catre prima interpretare.
✨
Despre dr. Iain Campbell, cercetator la universitatea din Edinburg, am aflat de la dr. Mark Hyman ( va las interviul in link):
https://www.youtube.com/watch?v=YCcZb2H2Ceg&t=347s
A fost absolut fascinant sa aud cum, in calitate de cercetator cu un diagnostic de tulburare bipolara in cautare de solutii pentru propria sanatate, a ajuns oarecum intamplator la extraordinara realizare ca o dieta keto ii tine simptomele sub control si-i poate oferi o calitate a vietii in sfarsit decenta.
✨
Din pacate pasul urmator a fost extrem de frustrant pentru ca, desi era convins ca se afla in pragul unei descoperiri colosale, nu a gasit ani de zile nicaieri sponsori care sa-l ajute sa duca cercetarea mai departe. Marele lui noroc (si al persoanelor cu acest diagnostic) a fost ca destinul lui s-a intersectat cu cel al familiei Baszucki, familie cu doua mari atuuri in acest proces: este foarte instarita si are un mare interes personal ca aceste cercetari sa aiba loc pentru ca fiul lor are acelasi diagnostic de tulburare bipolara ca si dr. Campbell. Asta apropo si de acele perspective legate de faptul ca, daca nu exista un studiu clinic randomizat controlat legat de ceva in nutritie, asta inseamna ca acea abordare nutritionala sau acel supliment nu sunt valide, acolo unde cercetarea in nutritie este finantata de 12 ori mai putin decat cea farmacologica deoarece este mult mai putin patentabila si mult mai putin generatoare de proprietate intelectuala.
✨
Asa ca acum dr. Iain Campbell e un Baszucki Research Fellow si, prin urmare, prima lui cercetare despre rolul dietei keto in tulburarea bipolara a fost publicata de Cambridge University Press in februarie al acestui an. Fiindca rezultatele au fost mai mult decat promitatoare, acum e in cautare de pacienti pentru a putea face si acel studiu clinic randomizat controlat (aviz amatorilor!!)
✨
In primul rand datorita lui mi-am dorit sa particip la summitul NMI 2025 despre "Personalised Nutrition and Lifestyle Medicine for Psychiatric Disorders and Mental Health" unde si-a prezentat studiul pilot si mecanismul de actiune, plus a impartasit din marturiile pline de speranta ale pacientilor din studiu, emotionand o sala intreaga.
✨
Si ca sa revin la tema postarii, de-a lungul celor 8 saptamani cat a durat studiul pilot, au fost facute masuratori metabolice printre care si indicele HOMA, au monitorizat constant atat valorile glucozei cat si ale insulinei a' jeun, acolo unde hiperinsulinemia in tulburarea bipolara e vazuta ca principala cauza a disfunctiei mitocondriale. In contextul acesta, dieta ketogenica actioneaza direct asupra disfunctiei metabolice, prin reducerea glicemiei si a insulinei, si deci asupra disfunctiei mitocondriale oferind cetonele ca o sursa de combustibil mitocondrial mai eficienta, care ocoleste multe dintre caile glicolitice disfunctionale ce apar in conditii de rezistenta la insulina.

Studiul mentionat: https://www.cambridge.org/core/journals/bjpsych-open/article/pilot-study-of-a-ketogenic-diet-in-bipolar-disorder-clinical-metabolic-and-magnetic-resonance-spectroscopy-findings/7AF8E2ECB765A65B03C97F770BB90BC7

A pilot study of a ketogenic diet in bipolar disorder: clinical, metabolic and magnetic resonance spectroscopy findings - Volume 11 Issue 2

06/11/2025

Am vazut zilele trecute diagrama asta frumoasa la William Wallace Ph.D si m-am gandit sa o impartasesc cu voi. Lipseste GABA dar va pot spune eu care sunt nutrientii care ajuta la producerea de GABA: magneziu, mangan, B6 si zinc. Cu specificarea ca acesti nutrienti pot veni si din alimentatie, nu doar din suplimentare (acolo unde se consuma o dieta foarte bogata in nutrienti si nu exista nicio problema digestiva sau stres ce sa impacteze negativ absorbtia lor - conditii tot mai rar intalnite).

Zilele trecute va si prezentam un studiu de caz in care vorbeam de o prezenta de candida sistemica insotita de anxietate pronuntata, si concluzia fusese ca un mucegai precum candida, prin intermediul oxalatilor pe care ii produce, duce la o accelerare a ciclului CBS ce utilizeaza vitamina B6 ca si cofactor, si deci la epuizarea rapida a vitaminei B6.
Vedeti in cate locuri din aceasta diagrama ce reprezinta procesul de transformare al aminoacizilor in neurotransmitatori apare mentionata B6? E peste tot! Valori reduse de B6 justifica foarte elocvent cm se poate ajunge la anxietate, caci ajungem sa nu mai producem cantitati optimale nici de serotonina, nici de dopamina, nici de GABA daca nu avem co-factorii necesari.

Acesta e doar un exemplu, dar acest lucru se repeta in cam toate procesele enzimatice din corp (doar deunazi va povesteam si de magneziu si sanatatea cardiovasculara). Si insist pe aspectul acesta, deoarece pe baza articolului recent publicat in Medscape si numit "Are Anti-Aging Supplements the New Snake Oil?" (il puteti googla, dar - spoiler alert - intrebarea din titlu e retorica), vad figuri medicale cu bias cognitiv care dau share la articol in tentativa generalizatoare de a demonstra ca toate suplimentele, in toate contextele, sunt inutile. Si asta nu e doar fals, si potential periculos, dar denota si o lipsa de intelegere a acestor mecanisme fundamentale.

Where neurotransmitters and micronutrients team up in your body

Neurotransmitters are chemicals that help your brain and nerves communicate, and they rely on micronutrients to be made. This chart shows how amino acids like L-phenylalanine and L-tryptophan turn into key neurotransmitters with the right vitamins and minerals.

1️⃣ Dopamine, Norepinephrine, Epinephrine (from L-phenylalanine) These "feel-good" and stress-response chemicals start with L-phenylalanine, turning into L-tyrosine, then L-DOPA, and finally dopamine. Iron, niacin, and vitamins C and B6 help this process. Dopamine becomes norepinephrine with copper and niacin, and epinephrine with SAMe and magnesium.
🟢 Example: Low vitamin C might slow dopamine production, affecting mood.
🟢 Example: Magnesium helps turn norepinephrine into epinephrine for energy during stress.

2️⃣ Serotonin and Melatonin (from L-tryptophan) L-tryptophan turns into 5-HTP, then serotonin, a mood and sleep regulator, with vitamins B6, C, and minerals like zinc. Serotonin becomes N-acetylserotonin with folate and SAMe, then melatonin with SAMe, aiding sleep.
🟢 Example: Low B6 can reduce serotonin, making you feel down.
🟢 Example: More tryptophan at night supports melatonin for better sleep.

3️⃣ Micronutrient Support Vitamins (like B6, C) and minerals (like iron, magnesium) act as helpers, ensuring each step works. Without them, your brain can’t produce enough neurotransmitters.
🟢 Example: Iron deficiency might stall dopamine, leading to fatigue.
🟢 Example: Calcium and folate keep serotonin and melatonin on track.

Your brain uses these nutrients to build neurotransmitters, starting with amino acids from food. The process happens in nerve cells, with vitamins and minerals acting like tools to keep mood, energy, and sleep balanced.

06/11/2025

Îmi plac postările d.nei doctor Tau, sunt informative, deseori cu trimitere direct la studii (ceea ce mintea mea doritoare de știință apreciază), scrise într-un mod simplu, ușor de înțeles, dar în același timp oarecum poetice.

Uitați ce frumos exprimat:
"Medicina modernă are două fețe: una care repară și una care previne.
Prima aduce glorie.
A doua aduce tăcere.
Dar viitorul cardiologiei NU e în sala de urgență, ci în laboratorul de prevenție.'

Sufletul meu filolog de asemenea zâmbește mulțumit la fiecare trimitere literara mai mult sau mai puțin ascunsa.

Fiecare doctor pregătit pe care îl întâlnesc vindecă ceva din relația mea problematica cu halatele albe. Mi-am lucrat mult trauma medicala anul acesta in terapiile somatice, voi continua să mi-o mai lucrez, dar pentru a accesa ceea ce in Somatic Experiencing se numește contravortex și ancorarea in resurse e nevoie de cât mai multe exemple de medici competenti. Doamne ajuta la o listă cât mai lungă!

Colesterolul tău poate fi normal. Și totuși inima ta să fie în pericol.
LDL-C, hsCRP, Lp(a) și adevărul incomod despre riscul cardiovascular

„Doamna doctor, colesterolul meu e normal. De ce aș mai face alte analize?”
Pentru că uneori, infarctul NU citește analizele de rutină.

Un studiu recent publicat în European Heart Journal a urmărit 17.087 persoane timp de 20 de ani.
Rezultatele sunt clare:
- LDL-C crescut → risc cardiovascular mai mare cu 78%
- hsCRP crescut → +55%
- Lp(a) crescut → +19%
Iar când toate trei sunt crescute, riscul de evenimente majore urcă la +141%.

Pe scurt:
Scorurile de risc și imagistica arată pe cine să tratezi.
Biomarkerii arată CE să tratezi.

Am văzut pacienți tineri, fără colesterol spectaculos, dar cu Lp(a) dublu față de normal și plăci de aterom la 35 de ani.
Și alții cu LDL impecabil, dar hsCRP 4 mg/L – inflamația care arde încet, până când o placă se rupe și totul se oprește în câteva secunde.

Acum 30 de ani vorbeam doar despre colesterol.
Astăzi vorbim despre biologia plăcii, inflamație și risc genetic.
În 20 de ani vom vorbi despre prevenție personalizată după ADN.

În 2025, prevenția reală NU mai e despre „colesterol mare”, ci despre profilul complet al riscului vascular – lipide, inflamație, genetică.

DE CE nu testăm încă Lp(a) și hsCRP de rutină, deși ghidurile ESC 2019 și 2025 le recomandă pentru stratificarea riscului?
Poate pentru că e mai simplu să tratăm infarctul decât să prevenim boala…
Sau pentru că sistemul recompensează evenimentul, nu prevenția…

Concluzie:
Un test de Lp(a) (măcar o dată în viață) și hsCRP (la risc intermediar) pot schimba destinul unui pacient.
Dar doar dacă sunt interpretate în context – de un medic care vede dincolo de cifre.

Medicina modernă are două fețe: una care repară și una care previne.
Prima aduce glorie.
A doua aduce tăcere.
Dar viitorul cardiologiei NU e în sala de urgență, ci în laboratorul de prevenție.

European Heart Journal, 2025 – doi:10.1093/eurheartj/ehaf209

Postare informativă. Nu înlocuiește consultul medical. Pentru interpretare corectă, adresați-vă medicului cardiolog.

04/11/2025

Gasesc postarile d.nului dr. Mihai Niculescu mereu foarte interesante, dar aceasta e chiar pe sufletul meu sau, mai degraba, chiar pe inima mea ❤️.
✨
Asa ca va invit s-o cititi cu atentie inainte de-a continua cu lectura acestei postari, caci am sa profit de postarea dansului in incercarea de-a explica mai multe despre diagnosticul de tahicardie primit de mine undeva la 28 ani de la un doctor cardiolog care, aparent, stia prea putine din aceste informatii esentiale si care a considerat ca solutia la palpitatiile mele e sa fiu pusa pe o doza mare de beta-blocante pentru tot restul vietii.
✨
Ce e fost relevant pentru mine in postare sunt urmatoarele:

🩷 - Deficiențele de magneziu sunt frecvente dar adesea subclinice. (!!!)
=> Toata lumea medicala se agita si revolta apropo de relevanta unui test precum indicele HOMA, dar absolut nimeni nu zice nimic despre cel mai inutil marker cu putinta si anume Magneziu Seric. Il testam in continuu, dar in 99.9% din cazuri va fi frumos asezat in norma de referinta.
Asta se intampla pentru ca doar aproximativ 1% din magneziul total al corpului se gaseste in sange, iar restul de 99% este stocat in oase sau intracelular la nivel de mu**hi, tesuturi moi si organe. Iar corpul va mentine cu strictete nivelurile de magneziu seric in limite normale, chiar si in prezenta unei carente generale de magneziu în organism, asa ca, daca aportul este insuficient, corpul va scoate magneziul din depozitele sale pentru a mentine nivelul seric stabil. Asta inseamna ca o valoare serica normala nu exclude o carenta cronica de magneziu la nivel celular.

💙- Simptomele pot include: palpitații, anxietate sau constipație.
=> Da, le avusesem pe toate acestea, dar eu n-am stiut sa le conectez si cm anxietatea si constipatia nu tineau de domeniul cardiologiei tout court, nici n-am fost intrebata de asa ceva ca sa inteleg ca poate fi o legatura.

🤎 - Magneziul controleaza contractia musculara (inima e un mu**hi) si ritmul cardiac (yep), iar un aport insuficient, pe un fond genetic nefavorabil, amplifica stresul oxidativ, crescand riscul de boli cardiovasculare (yep)
=> Nu stiu daca am avut un aport insuficient, nu aveam cunostinte de nutritie pe vremea aceea, asa ca e posibil sa fi fost si asta un factor, chiar daca nu mancam neaparat nesanatos.

🩶 - In funcție de profilul genetic și stilul de viață (stres, consum de cafea, activitate fizică intensă), necesarul poate crește. Doza de magneziu in caz de stres cronic si consum ridicat de cafeină (fara variatii genetice): 450–600.
=> Stresul cronic a fost declansatorul problemelor mele de sanatate, doar ca nu m-a intrebat nimeni nimic despre nivelul meu de stres atunci.
=> Intr-adevar, fara sa stiu asta pe vremea aceea, dar experimentand cu diferite doze de magneziu, 600 - 650 mg a fost doza potrivita pentru mine. Cum o reduceam, cm reveneau palpitatiile. Mi-a trebuit o perioada lunga, undeva la 2 ani, pana cand sa-mi rezolv toate carentele si sa reduc din doza. La primirea diagnosticului eram deja carenta de magneziu, iar apoi am luat beta-blocante si nu am suplimentat cu niciun magneziu pentru alti 8 ani, deci va dati seama ce dezechilibre erau in corpul meu.
=> Din fericire pentru mine, nu mi-a placut niciodată cafeaua asa ca am consumat-o rareori. S-a adeverit apoi ca aveam si o varianta in gena responsabila cu metabolizarea cafelei, deci si mai bine ca nu mi-a placut.
=> In ceea ce priveste activitatea fizica intensa, petreceam 40 min pe bicicleta zilnic, era modul meu de deplasare spre/de la serviciu, poate ca a contribuit dar nu cred ca in masura asa de mare.
✨
💕 Haideti sa ne uitam si la partea epigenetica, atat cea mentionata de dr. Niculescu, cat si ce am mai descoperit eu pentru diagnosticul meu succesiv:

💚 TRPM6 – fara variante, asa ca teoretic nu a fost vorba de o absorbtie scazuta, in cazul in care aportul alimentar a fost suficient.

💛 CNNM2 – din pacate nu am testat-o asa ca nu stiu cm stau cu transportul intracelular al magneziului. Stiu doar ca atunci cand am testat magneziul intracelular, era foarte mic acolo unde magneziul seric era normal (dar asta poate avea legatura cu ce am scris mai sus).

🧡 Ce mai stiu insa este ca am un cuplu de gene VDR, genele receptorului de vitamina D, care au cate o varianta, sunt ambele heterozigote. Si asta, acolo unde - cm spune si postarea originala - magneziul actioneaza sinergetic cu vitamina D.
Pe de-o parte, fara suficient magneziu, vitamina D nu poate fi convertita eficient în forma sa activa, plus magneziul este implicat in legarea vitaminei D activate de receptorii sai VDR. Iar pe de alta parte, daca vitamina D nu poate fi activata eficient din cauza lipsei de magneziu, acest lucru poate avea un impact negativ asupra magneziului intracelular si poate agrava o carenta generala de magneziu în organism.

In plus, si deloc intamplator, am doua gene problematice la nivel de adrenalina si metabolizarea ei.

🩵 Gena mea ADRB1 - gena receptorului adrenalinei - are doua variante, e homozigota, si asta inseamna o sensibilitate mai mare la adrenalina.
Acest receptor este cel mai abundent în inima, cu un rol in cresterea frecventei cardiace si a fortei de contractie a inimii.
E de altfel gena pe care actioneaza medicamentele beta-blocante, chiar daca testarea acestor gene a fost facuta de mine insami cu multi ani d**a diagnostic.
Interesant insa, magneziul (impreuna cu calciul și potasiul) sunt cofactori indirecti ai bunei functionari ale acestei gene.

💜 De asemenea, gena mea MAOA, gena cruciala pentru degradarea neurotransmitatorilor, inclusiv a adrenalinei, e tot homozigota, cu doua variante, si asta inseamna o degradare mult mai lenta a adrenalinei si o crestere implicita a valorilor ei.
Aici insa avem mai multi cofactori care sa ajute la functionalitatea genei: vitamina B2 in primis, dar si zinc, magneziu (din nou!), plus donori de Metil (folat, vitamina B12, colina, betaina)
✨
💕 Ce am inteles eu din tot contextul acesta epigenetic?

=> Ca, desi e posibil ca genele magneziului sa nu fie o problema, e oricum posibil sa nu functioneze optimal din cauza influentei pe care o are vitamina D asupra lor, acolo unde vitamina D e potential deficitara datorita variantelor genelor VDR. Lectia de invatat din asta a fost, pe langa asigurarea ca am mereu valori corecte de magneziu intracelular, cu siguranta o suplimentare si monitorizare frecventa a valorilor de vitamina D.

=> Am invatat de asemenea ca stresul, in cazul meu, poate fi mai nociv decat in cazul altor persoane, tocmai din cauza acestei predispozitii de-a recepta adrenalina mai mult si de-a o metaboliza apoi prea incet. Asa ca grija mea a fost sa reduc si sa controlez cat pot nivelul de stres, iar acolo unde apar oricum episoade de stres mai ridicat, sa intervin mereu cu cat mai mult suport la nivel de suplimente: nu doar magneziu, dar si un complex B bogat in B2, plus un supliment bazat pe colina sau alimentatie mai bogata in colina in aceea perioada (sa consum mai multe oua, mai mult ficat, etc).

=> Si, fara indoiala, sa intervin cu suport si la nivel de stil de viata: sesiuni de yoga si multe plimbari pot face minuni pentru sistemul nervos.
Nu e un caz ca am inceput in ultimii ani sa ma specializez in abordari somatice: o sesiune de TRE sau de Somatic Experiencing impacteaza direct sistemul nervos si ori elimina din activare si inclestare la nivel de psoas si fascia prin tremur neurogenic, ori maresc capacitatea de-a contine mai mult elemente activatoare fara a intra in fight & flight sau chiar freeze, unde adrenalina e suprema.
✨
💕 Concluzia practic se scrie singura: e absolut crucial sa stim cm functionam epigenetic, pentru a sti unde putem interveni si unde ne putem ajuta mai bine, atat prin anumite modificari la nivel de stil de viata cat si printr-un suport personalizat de suplimente (co-factori), indiferent de context. Si e de la sine inteles ca nicio gena nu e de sine statatoare si functioneaza singura, toate genele pot fi impactate de alte gene si sa impacteze alte gene la randul lor.

Iar spoiler alert, pentru cine nu-mi stie povestea: nu mai iau beta-blocante de mai bine de-un deceniu, iar inima mea - pe care o verific regulat - e bine mersi ❤️.