06/02/2023
“Oamenii îmi cer adesea să definesc ce înseamnă furie sănătoasă. Iată ce NU este: urgie emoțională oarbă, urlete, resentimente, dușmănie, venin sau amărăciune iritată. Toate acestea provin dintr-o acumulare nesănătoasă de emoții neexprimate sau neintegrate, care trebuie experimentate și înțelese mai degrabă decît să fie puse în practică. Atît furia reprimată cît și furia amplificată peste măsură sînt toxice.
Furia, în forma sa naturală și sănătoasă, este o apărare a limitelor, o dinamică activată atunci cînd percepem o amenințare la adresa vieții noastre sau a integrității noastre fizice sau emoționale. Creierul nostru este programat pentru asta și cu greu o putem evita: acesta este sistemul autoprotector FURIE identificat de Jaak Panksepp. Funcționarea sa deplină este o caracteristică standard a integralității noastre, esențială pentru supraviețuire: gîndiți-vă la un animal care își protejează teritoriul sau puii. Mișcarea către plenitudine implică de multe ori o reintegrare a acestei emoții adesea interzise în repertoriul nostru de sentimente. Și nu vorbim aici despre alimentarea resentimentelor sau a nemulțumirilor - dimpotrivă. Furia sănătoasă e un răspuns de moment, nu o fiară pe care o ținem în pivniță hrănind-o cu rușine sau narațiuni autojustificatoare. Ea e situațională și durata ei este limitată: apare atunci cînd e nevoie, își îndeplinește sarcina de a respinge amenințarea și apoi se calmează. Nu se transformă nici într-o experiență de care să ne temem și pe care să o detestăm, nici într-o sursă cronică de iritare.
Adevărul - și unii oameni ar putea avea nevoie să își reamintească acest lucru - e că vorbim de un sentiment valid, natural, care nu intenționează să facă rău nimănui. Furia în forma sa pură nu are un conținut moral, corect sau greșit, ea pur și simplu este, singura sa “dorință” fiind una nobilă: menținerea echilibrului și integrității. Dacă și cînd furia se transformă într-o versiune toxică a sa, putem aborda poveștile și interpretările nefolositoare, tiparele de gîndire îndreptățite sau autoflagelatoare care continuă să o alimenteze de așa manieră încît să nu invalidăm emoția. De asemenea, putem observa cm incapacitatea noastră de a spune NU alimentează resentimentele cronice care ne predispun la combustii dăunătoare.
Mulți dintre noi am învățat să ne minimalizăm furia pînă în punctul în care nici nu știm cm arată. La fel ca autenticitatea, furia autentică nu e un spectacol. Mesajul furiei este un NU concis și puternic, rostit cu toată forța pe care o cere momentul. Ori de cîte ori ne aflăm în situația de a tolera sau explica situațiile care ne stresează în mod persistent, insistînd că “nu este atît de rău” sau “mă descurc” sau “nu vreau să fac scandal din cauza asta”, apare în aceste contexte o oportunitate de a exersa acordarea de spațiu pentru ca furia să apară. Chiar și admiterea sinceră că “nu-mi place asta” sau “nu vreau asta” poate fi un pas înainte.
Cercetările sugerează că exprimarea furiei ar putea sprijini sănătatea fizică, de exemplu în cazul celor care suferă de scleroză laterală amiotrofică (SLA) sau fibromialgie, două afecțiuni care derutează gîndirea medicală convențională. Am vorbit deja despre faptul că pacienții cu SLA sînt percepuți de medicii lor ca fiind extraordinari de amabili. În mod revelator, într-un alt studii legat de SLA, cei mai “agreabili” pacienți, adică cel mai puțin predispuși de a manifesta furie, au trăit, de asemenea, cea mai rapidă deteriorare a stații și a calității vieților lor. Același lucru este valabil și în cazul fibromialgiei, pe care multe studii au legat-o de traume din copilărie. Un studiu publicat în 2010 în European Journal of Pain a concluzionat că “furia și o tendință generală de inhibare a furiei prezic apariția unei dureri sporite în viața de zi cu zi a pacientelor cu fibromialgie. Intervenția psihologică s-ar putea concentra pe exprimarea sănătoasă a furiei pentru a încerca să atenueze simptomele fibromoalgiei”.
Întrebarea pentru mai mulți dintre noi nu este dacă trebuie sau nu să fim furioși, ci cm să ne raportăm într-un mod sănătos la sentimentele care curg într-un mod natural odată cu fluxul vieții, inclusiv furia.”
Gabor Mate, Mitul normalității: https://bit.ly/3TtZ1XI
(Lucrare: Umaya Ys)
