18/12/2025
De ce se Demolează Spitalele vechi în Occident?
De ce este periculos un spital care a depășit 40-50 de ani de exploatare?
Rezistența la Antibiotice: Spitalele vechi devin "incubatoare" pentru bacterii care au învățat să supraviețuiască tuturor substanțelor de curățare folosite de-a lungul deceniilor.
În țările cu sisteme de sănătate avansate (SUA, Germania, Marea Britanie, etc), un spital nu este privit doar ca o clădire, ci ca un echipament medical complex.
Ca orice echipament, acesta are o durată de funcționare optimă după care devine un pericol pentru pacienți.
1. Durata de viață a unui spital în Occident
În Occident, durata de viață a unei structuri spitalicești este mult mai scurtă decât ne-am imagina, fiind dictată de evoluția tehnologică și de standardele de siguranță:
SUA: Spitalele sunt proiectate pentru o durată de viață medie de 30–50 de ani. Multe sisteme de sănătate americane preferă să construiască o unitate nouă de la zero la fiecare 40 de ani, deoarece costurile de modernizare a unei clădiri vechi pentru a găzdui tehnologie nouă depășesc 70% din costul unei construcții noi.
Germania și Marea Britanie (NHS): Standardul este similar, însă se pune un accent imens pe flexibilitatea modulară. După 20–25 de ani, clădirile trec prin procese de "deep retrofit" (modernizare structurală), iar după 50 de ani, multe sunt considerate depășite din punct de vedere al circuitelor epidemiologice.
Conform unui raport al Curții de Conturi din 2023 (în România), majoritatea spitalelor evaluate (din totalul de aproximativ 360-370 de spitale publice) au fost ridicate în intervalul 1900–1970.
Sub 10% dintre clădirile în care se desfășoară acte medicale au fost construite după Revoluția din 1989.
2. Fenomenul Infecțiilor Nosocomiale (IAAM)
Infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM), sau nosocomialele, sunt infecții pe care un pacient le dobândește în timpul spitalizării, fără ca acestea să fie prezente în momentul internării.
De ce și când apar?
Infecțiile nu apar "din senin", ci sunt rezultatul unui eșec în controlul mediului:
Biofilmul în conducte: În pereții și țevile spitalelor vechi se formează straturi de bacterii rezistente (biofilm) care nu pot fi eliminate prin dezinfectanți obișnuiți.
Sistemele de ventilație: Praful acumulat în conductele de aer vechi poate adăposti spori de fungi (ca Aspergillus) sau bacterii.
Suprafețele poroase: Cu timpul, micro-fisurile în pardoseli sau pereți devin rezervoare pentru Stafilococul Auriu (MRSA) sau Clostridium difficile.
3. Pericolul Infrastructurii Îmbătrânite
De ce este periculos un spital care a depășit 50–60 de ani de exploatare?
Circuite Compromise: Spitalele vechi au fost construite cu saloane mari și băi comune. Medicina modernă cere izolare și fluxuri separate (murdar/curat) care sunt imposibil de implementat corect într-o structură veche fără a dărâma pereți structurali.
Rezistența la Antibiotice: Spitalele vechi devin "incubatoare" pentru bacterii care au învățat să supraviețuiască tuturor substanțelor de curățare folosite de-a lungul deceniilor.
Instalațiile Termice și de Apă: Conductele vechi de apă sunt principala sursă pentru Legionella. Într-o clădire de 80 de ani, coroziunea internă a țevilor face imposibilă sterilizarea apei.
4. Ce face Occidentul cu spitalele "bătrâne"?
Spre deosebire de abordarea est-europeană, unde clădirile sunt cârpite la infinit, în Occident există trei strategii clare:
Demolarea și Reconstrucția (The "Greenfield" Approach): Dacă structura nu mai permite instalarea sistemelor moderne de ventilație (HEPA) sau a roboților chirurgicali, spitalul este evacuat și demolat. Un exemplu este rețeaua NHS din Anglia, care are programe de investiții pentru "40 de spitale noi", înlocuind unitățile din anii '60-'70.
Reconversia non-medicală: Clădirile istorice care sunt prea frumoase pentru a fi dărâmate sunt transformate în hoteluri, birouri sau locuințe. De ce? Deoarece cerințele de igienă pentru un hotel sunt mult mai permisive decât cele pentru o sală de operații.
Digital Twin & Mentenanță Predictivă: În Germania, noile spitale sunt monitorizate digital. Când senzorii indică faptul că o secțiune a clădirii nu mai poate fi menținută sterilă (din cauza uzurii materialelor), acea secțiune este scoasă din uz pentru renovare capitală.
Concluzie:
Siguranța pacientului nu depinde doar de medic, ci și de pereții clădirii. Un spital "civilizat" este o structură care se autoreînnoiește. În SUA și Europa de Vest, s-a înțeles că un spital vechi de peste 40-50 de ani nu este o mândrie istorică, ci un risc biologic major.
