25/11/2025
"De la începuturi" in Școala de formare in sistemică familială, familie & cuplu , de la Ileana Radu am învățat să uzăm de simboluri, sau obiecte...pentru a pune in scenă realități pe care rațional, prin cuvinte, adeseori ar fi imposibil ..
Pentru cei care imi calcă in cabinet stiu că " operez" adeseori cu acestea.
Astăzi, într-un moment de respiro, mi-am oprit privirea pe ultimele 2 " obiecte" adăugate colecției.
Gandurile si simtirea mea, aici ...acum, au început să construiască o "pledoarie integrată": despre fragilitate, simboluri și puterea de a fi împreună♡!
Printr-un conglomerat de împrejurări astazi m-am gandit mai mult decat oricand la Dumnezeu🙏. Astăzi puterea rugăciunii si a umblarii prin Credința este singura nădejde pentru un prieten ce trece prin foc....Viata umană este, în esența ei, un fir subțire. Fragilitatea nu e o excepție, ci textura de bază din care suntem țesuți. Iar această fragilitate ne împinge, de mii de ani, să căutăm simboluri – forme simple care să conțină ceea ce cuvintele nu mai reușesc să cuprindă.
Crucea pentru credință, trifoiul pentru noroc, inima pentru iubire, inima frântă pentru pierdere, inima sângerândă pentru atașamente rănite ....lemn, foc, apa...mâini împreună!!!!Oamenii au căutat mereu simboluri pentru că simbolurile pot vorbi în locul durerilor mute și pot purta sens acolo unde limbajul se oprește. Ele sunt repere, ancore, mici faruri în nopțile lungi ale psihicului care pare săne saboteze uneori.
Priivesc simbolurile din camera de terapie si, privirea se opreste asupra celor două....În același fel, figura celor trei oameni așezați în cerc, sprijinindu-se reciproc, devine un simbol al familiei nu pentru că familia este perfectă, ci pentru că este esențială. Este imaginea vizuală a coreglării emoționale: atunci când unul cade, ceilalți doi îl prind. Când unul se rătăcește, ceilalți îi păstrează direcția. Când un membru este fragil, fragilitatea lui nu devine povară, ci invitație la solidaritate.
Psihologic, această imagine reprezintă spațiul atașamentului sigur – un spațiu flexibil, viu, în care fiecare membru poate fi vulnerabil fără teamă de respingere. Filozofic, ea ilustrează condiția umană: nimeni nu poate fi autosuficient, iar frumusețea nu stă în lipsa vulnerabilitatii, ci în echilibrul pe care îl creăm atunci când ne sprijinim unii pe alții.
Cea de-a două figură de ceramică...poate fi- figura prietenilor – patru oameni ținându-se de mâini în jurul focului?! Resurselor comune? Prietenia este forma liber aleasă a familiei, comunitatea pe care ne-o construim cu intenționalitate. Focul din centru nu aparține nimănui, dar îi încălzește pe toți. Este simbolul resurselor relaționale: energia, sensul, curajul și speranța care se nasc doar atunci când câțiva oameni se așază împreună cu inimile deschise.
În psihoterapie, acest foc comun este metafora spațiului de grup: acolo unde experiențele sunt împărtășite, rușinea se micșorează, vulnerabilitatea prinde glas, iar povara fiecăruia devine mai suportabilă. În viața reală, este echivalentul comunității mici – prieteni, confidenți, oameni cu care umbli alături – care devine un generator de resurse emoționale imposibil de produs în solitudine.
Fiecare separat si toate împreună spun aceeași poveste: fragilitatea nu este un capăt, ci un început al relației. Tocmai pentru că suntem fragili, avem nevoie de simboluri. Tocmai pentru că suntem fragili, avem nevoie unii de alții.
Simbolurile ne adună sensurile.
Relațiile ne adună viața.
Ultima și cea mai puternică lecție este aceasta: în momentele în care omul simte că limbajul eșuează și realitatea îl depășește, simbolul și prezența celuilalt devin cele două mâini care îl ridică. Iar umblarea împreună, ținerea de mână, sprijinul reciproc sunt modul prin care fragilitatea devine forță, iar vulnerabilitatea se transformă în lumină.
În fond, simbolurile ne ancorează, dar împreună-ul ne vindecă...toate prin umblarea cu El!🙏🙏🙏
P.S....postare Inspirată de prietenie si atasament pentru..un prieten foarte valoros!*(mesajul personalizat pentru el si familia lui♡)
Dragă prietene,
Așa cm cei trei oameni uniți într-un cerc își împart greutatea până când devine suportabilă, așa și inimile care se întâlnesc în solidaritate pot transforma povara în drum, iar drumul în speranță. În fiecare gest de sprijin, în fiecare rugăciune rostită cu sinceritate, în fiecare gând bun trimis spre tine se adună o energie nevăzută – un foc interior care nu arde, ci încălzește.
Viața, în fragilitatea ei, nu ne promite mereu liniște, dar ne oferă mereu posibilitatea rezistenței. Chiar și atunci când nu înțelegem „de ce”, putem să ne agățăm de un „pentru ce”: pentru creștere, pentru lumină, pentru renașterea unei speranțe mai mature.
Există un adevăr profund pe care îl uităm adeseori:
nu trebuie să vezi întreaga cale ca să faci următorul pas.
Uneori, e suficient să știi că nu mergi singur.
Fie ca momentul acesta de cumpănă să devină un loc de întâlnire între credință și curaj, între slăbiciune și puterea care se naște tocmai din ea. În fiecare răsuflare grea se ascunde un început. În fiecare noapte, oricât de densă, pulsează deja lumina zilei de mâine.
Te ținem aproape.
Te purtăm în gând și în inimă.
Și credem, cu nădejde, că rezoluțiile bune sunt deja pe drum – poate tăcute, poate încă nevăzute, dar sigure.
Nu ești singur. Iar împreună, chiar și imposibilul începe să se clatine.
