What are the opening hours?

Monday 08:00 - 19:00 Tuesday 09:00 - 19:00 Wednesday 09:00 - 19:00 Thursday 09:00 - 19:00 Friday 09:00 - 17:00

https://www.tiktok.com/@psihoterapeut.oanamorcan?_t=ZN-8vbZAXq49OE&_r=1

Psihoterapie Arad -Oana Morcan, Bdul Nicolae Titulescu , bl. 342, parter Sc B, Arad (2025)

Q: What is the address?

Bdul Nicolae Titulescu , Bl. 342, Parter Sc B

19/11/2025

Din perspectiva psihoterapeutului - situațiile în care un părinte — fie el și antrenor — pune presiune exagerată asupra propriului copil pentru performanță reprezintă un teren extrem de vulnerabil pentru dezvoltarea traumelor relaționale. Atunci când rolurile se suprapun — părinte și antrenor, protector și evaluator — copilul nu mai știe unde să se refugieze, unde îi este permis să fie fragil și unde îi sunt validate nevoile emoționale.
În relatările apărute în media, vedem un tipar bine cunoscut în literatura psihologică: copilul nu mai este perceput ca un ființă cu propriile limite, emoții și strigăte de ajutor, ci ca un instrument pentru performanță. Iar performanța, atunci când devine singurul limbaj al valorii, transformă relația părinte–copil într-una condiționată, în care iubirea pare accesibilă doar prin efort, sacrificiu și supunere.

Din practica de cabinet observ cm presiunea parentală, combinată cu cerințele sportive de elită/ sau academice deopotrivă, pot conduce la anxietate severă, epuizare emoțională, sentiment de insuficiență permanentă și pierderea capacității de a recunoaște propriile nevoi — semne clare ale unui copil care nu mai are spațiu psihologic pentru a fi el însuși.
Când un copil cere ajutor — uneori prin lacrimi, implorare in cazul de față sau.. prin retragere, prin tăcere — dar primește în schimb și mai multă exigență, mesajul interiorizat este devastator: „suferința mea nu contează”. Aceasta este una dintre cele mai profunde răni relaționale pe care un copil le poate purta în viața adultă.

Dincolo de orice medalie sau rezultat, misiunea unui părinte este de a vedea copilul ca pe un om, nu ca pe un proiect. Iar atunci când performanța devine mai importantă decât sănătatea emoțională, riscul nu este doar eșecul sportiv — ci transformarea copilului într-un adult rupt de sine, crescut în ideea că iubirea trebuie meritată!
Un copil împins spre un drum pentru a-l face pe părinte mândru nu trăiește succesul ca pe o realizare personală, ci ca pe o obligație, iar diploma devine simbolul unui proces în care nevoile emoționale au fost neglijate.
O reușită construită pe frică lasă urme: rușine, autoîndoială, dificultatea de a pune limite, dificultăți în a-și găsi vocea și direcția proprie ca adult. Dacă drumul nu este ales, ci impus, diploma poate fi onorantă la suprafață, dar dureroasă în interior.Pentru că adevărata reușită nu este ceea ce poți arăta lumii, ci ceea ce poți simți în tine fără să te frângi!

02/11/2025

💔 De ce e atât de greu să te rupi de un narcisist???
In cabinet primesc mereu întrebarea:" Ma poți ajuta să identific/ conștientizez, dacă partenerul/ a mea este narcisist/ă?"Si da, aflăm adeseori acest adevăr, însă tot procesul terapeutic este despre cm pot să o/ să îl inteleg;(?! Justific...supraviețuiesc in această relatie!

Te-ai întrebat vreodată de ce NU poți pleca, chiar dacă știi că relația te doare? De ce te simți prins(ă) între iubire și frică, între speranță și confuzie?

Explicația nu este slăbiciunea.

Pe de-o parte este "Ciclul" care te prinde; pentru că la început, narcisistul te face să te simți unic(ă).Este atent, afectuos, copleșitor chiar.
Astfel, creierul tău se umple de dopamină și oxitocină — hormonii fericirii și al iubirii "atasamentului". Apoi, brusc, totul se schimbă. Critică, distanță, tăcere. Tu nu înțelegi ce s-a întâmplat și începi să cauți din nou validarea lui.

Acesta e mecanismul de condiționare operantă (B.F. Skinner).O combinație de „recompensă – pedeapsă” care creează dependență emoțională. Te face să rămâi, sperând că „de data asta va fi bine”.

???Gaslighting-ul: sau cm pierzi contactul cu tine:(?! Narcisistul distorsionează realitatea.
Îți va spune că „exagerezi”, că „ai înțeles greșit”, că „ai probleme” așa funcționează gaslighting-ul (Stern). În timp, ajungi să nu mai ai încredere în tine.Te îndoiești de ce simți. Te rușinezi pentru emoțiile tale. Și, fără să realizezi, începi să-i lași lui controlul asupra realității tale.

Disonanța cognitivă, sau iubirea care doare:(.
Mintea ta are nevoie de coerență (Festinger).
Dar cm să împaci ideea că „mă iubește” cu „mă rănește”?Cum? Ca să poți suporta confuzia, alegi să crezi partea frumoasă.
Îți spui că „nimeni nu e perfect”. Și așa începe negarea.

În psihologie, conceptului se definește drept disonanță cognitivă —atunci când mintea se agață de iluzia iubirii, ca să nu se prăbușească sub adevărul durerii*(concept din psihologia socială).
Din păcate, istoria personală, sau existenta unor "răni"mai vechi, sunt si ele contributori care te mențin acolo. Relația cu un narcisist nu începe de la zero. Ea reactivează răni adânci, vechi.

Rana de respingere: ai simțit că nu ești suficient(ă).
Rana de abandon: ți-e teamă să fii singur(ă).
Rana de umilire: ai învățat că trebuie să te sacrifici ca să fii iubit(ă).
Rana de control: vrei să repari ce n-ai putut controla în trecut.

Narcisistul apasă exact pe aceste puncte.
La început pare că ți le vindecă.
Dar, în realitate, le redeschide.

Ce se întâmplă, de fapt? Legătura ta cu el/ ea nu este iubire autentică; este trauma bonding sau o conexiune care se formează între abuzator și victimă prin frică, confuzie și recompense rare. Când aceeași persoană e și sursa durerii/ alinarea ei, creierul tău nu mai poate face diferența.
Asta nu e vina ta. Este neurobiologie.

Cum începe desprinderea/ distanțarea?

Vindecarea nu începe cu despărțirea. Începe cu conștientizarea. Când spui:„Ce simt eu este real.”„Nu e vina mea, sau ”Am dreptul la siguranță.” Pas cu pas, îți reconstruiești stima de sine. Îți refaci limitele. Îți reiei puterea de decizie.

Terapia centrată pe traumă sau pe atașament te poate ajuta să înțelegi de ce ai rămas și cm poți pleca fără să te mai pierzi pe tine.

💡 A te rupe de un narcisist nu înseamnă doar a încheia o relație. Înseamnă a rupe un tipar de traumă. A ieși din confuzie.A te alege pe tine.

Nu e ușor.
Dar este posibil.
Și fiecare pas spre claritate este un pas spre libertate!♡

23/10/2025

CURS FORMARE IN PSIHOTERAPIE FAMILIALA SISTEMICA – TEORIA SI PRACTICA PSIHOTERAPIEI FAMILIALE SISTEMICE
ASOCIATIA DIANOIA, INSTITUTUL DE TERAPIE FAMILIALA SI PRACTICA SISTEMICA DIANOIA 2026-2027
Cursul se adresează psihologilor, medicilor, asistenţilor sociali, teologilor.

Institutul şi formatorii sunt acreditaţi de Colegiul Psihologilor din România, Federaţia Română de Psihoterapie, respectiv EAP (European Association of Psychotherapy), IFTA (International Family Therapy Association) şi EFTA (European Family Therapy Association).

Înscrieri şi informaţii: 20 NOIEMBRIE 2025 – 15 DECEMBRIE 2025 la dr.ileana.radu@gmail.com

Dosarul de înscriere trebuie să conţină: CV, scrisoare de intenţie, adeverinţă de la locul de muncă din care să rezulte o practică profesională cu familiile (full-time, part-time, voluntariat), copie după diploma de licență, copie după carte de identitate.

Primul modul: 16-18 IANUARIE 2026. Zoom. ORELE: 16-21.

Cursul întrunește criteriile de selecţie, formare şi evaluare recunoscute national, european, international, incluzând următoarele:
• Terapia familială sistemică în contextul general al formării în psihoterapie: modele tehnici de interventie
• Studierea principalelor concepte şi modele în terapia familială sistemică cu aplicabilitate în: stres post-traumatic, abuz de substanţe şi adicţie, tulburări de comportament, psihosomatică, patologie ameninţătoare de viaţă (cancer, HIV), patologie terminală şi medicină paliativă, patologie cronică, patologie psihiatrică, patologia adolescentului, patologie geriatrică, violenţă şi abuz, poziţia copilului în sistemul familial, psihoterapie de cuplu şi familie, divort, custodie, sindrom de alienare parentala, familia de origine si teoriile atasamentului, psihoterapie individuală în perspectivă sistemică, secretul in familie, etica si spiritualitate crestina.
• Activitate clinică practică cu indivizi/familii/grupuri
• Intervizare şi supervizare
• Autocunoaștere și dezvoltare personală
• Terapie personală
• Demonstarea abordării sistemice prin folosirea unui material didactic complex; bibliografie conformă cu curriculum-ul, casete video, DVD, interviuri şi sesiuni live
• Pregătirea şi prezentarea lucrărilor scrise şi susţinerea celor două examene finale
• Întocmirea unui portofoliu care să conţină internalizarea la nivel personal a cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite de-a lungul cursului de formare, evidențe ale activităţii clinice practice cu clienţi (prezentarea şi descrierea cazurilor cu respectarea confidenţialităţii) şi alte participări la workshopuri, conferinţe, cursuri de formare în psihoterapie, notiţe de curs.

Primii doi ani de curs reprezintă nivelul intermediar (600 ore teorie, 250 ore de autocunoastere si dezvoltare personala, 150 ore de supervizare echivalent 300 ore practica clinica).), echivalând cu psihoterapeut sub supervizare. După finalizarea primului nivel, absolvenții se pot acredita la Colegiul Psihologilor din România și la Federația Română de Psihoterapie ca psihoterapeuți sub supervizare în psihoterapie familială sistemică. Pot continua formarea cu stadiul avansat (încă 2 ani pentru dezvoltarea abilităților clinice și supervizare – 500 ore teorie, 50 ore de autocunoastere si devoltare personala, 50 ore terapie personala, 100 ore supervizare), pentru trecerea la acreditarea ca psihoterapeut autonom/independent.

Echipa DIANOIA

21/10/2025

Când vocea unui copil nu este auzită…

Bullyingul, o " temă atât de discutată "...care din păcate este aproape normalizată astăzi, 🥹 începe uneori acolo unde vocea copilului a fost ignorată prea mult timp — acasă, la școală, în tăcerea dintre „lasă că trece” și „nu e mare lucru”.
Unii copii devin agresori pentru că n-au fost ascultați. Alții devin victime din același motiv.

Când un copil suferă, comportamentul lui ne vorbește, chiar dacă el nu poate. Nu amânați evaluarea psihologică, si intervenția daca se impune, mereu urmare a unei evaluări de familie. Nu de teamă, ci din grijă. Pentru că a-l asculta la timp, poate înseamna a-l salva mai devreme, din propria suferință, sau din cea pe care ar putea să o provoace in exterior. Copiii pot sti ce isi doresc, însă asta nu coincide întotdeauna cu ...CE AU NEVOIE!

În practica mea de psiholog-psihoterapeut, am întâlnit adesea părinți care ajung în cabinet atunci când lucrurile au devenit deja prea dificile — când copilul nu mai cooperează, când izbucnirile emoționale sunt frecvente sau când performanțele școlare și relațiile sociale se deteriorează vizibil.
Însă, de cele mai multe ori, semnele au fost acolo cu mult timp înainte, doar că au fost trecute cu vederea.

Copiii nu știu să spună întotdeauna că le este greu. Ei traduc disconfortul interior prin comportamente — uneori prin retragere, alteori prin agitație, opoziție, somatizări (dureri de burtă, de cap, vărsături), printr-o aparentă indiferență...sau agresivitate, heteroagresivitate. Aceste comportamente nu sunt „răsfăț”, „perioade” sau „atenție cerută cu orice preț”, ci mesaje de suferință profundă!

Este esențial ca părinții să înțeleagă că evaluarea psihologică nu este o etichetă, ci o formă de grijă și prevenție. O evaluare corectă poate face diferența între un simptom care se amplifică și o intervenție timpurie care redă copilului echilibrul emoțional și încrederea în sine.

Neglijarea acestor semnale — din teamă, rușine sau convingerea că „va trece de la sine” — poate transforma o dificultate gestionabilă într-o problemă profundă. Copilul care nu este înțeles, ascultat și ajutat riscă să devină adolescentul neîncrezător, anxios sau interiorizat, care nu mai are cuvinte pentru propria durere...sau agresor!

A merge cu copilul la o evaluare psihologică nu înseamnă că este „ceva grav”, ci că sunteți un părinte atent, conștient și responsabil. Este un act de iubire autentică și de protecție.
Nu așteptați ca suferința să se transforme în tăcere. Ascultați semnele, priviți dincolo de comportament și oferiți copilului șansa de a fi înțeles — cu empatie, cu profesionalism, la timp.

21/10/2025

Depresia nu e un dușman, ci un mesager.
Ea apare atunci când echilibrul interior se dezechilibrează: când oferim prea mult fără să primim înapoi sau când viața nu ne mai oferă sens și direcție. Depresia ne încetinește și ne oprește, invitându-ne să ascultăm ce are de spus sistemul nostru interior.

Nu e un semn de slăbiciune și nu e vina ta. Este un semnal biologic și psihologic că trebuie să ne recalibrăm resursele, să găsim echilibrul între a da și a primi, între efort și odihnă.

Terapia nu e despre „a scăpa” de depresie, ci despre a înțelege mesajul ei. Este un spațiu sigur unde suferința se transformă în înțelegere, blocajul în reconstrucție. Din dialogul cu depresia putem ieși mai echilibrați, autentici și vii decât înainte.

20/10/2025

💔💔💔Legătura traumatică – când iubirea doare, dar nu poți pleca!sau ....

Uneori, iubirea nu e iubire.
E o legătură traumatică – o conexiune născută din durere, confuzie și speranță.
Când cineva te rănește, apoi te mângâie, creierul tău învață să asocieze durerea cu iubirea și frica cu siguranța.

Din experiența terapeutică întâlnită în cabinet, am văzut cât de frecventă este această realitate. Nu e ceva de rușine — e un mecanism de supraviețuire. Conștientizarea lui este primul pas către libertate.

Nu e slăbiciune.
Nu e nebunie.
E o reacție umană naturală, care poate fi înțeleasă, acceptată și vindecată.

Vindecarea începe în clipa în care spui:
„Asta nu e iubire. Asta e durere mascată.”

Pas cu pas, înveți să te desprinzi, să îți reconstruiești încrederea, să pui limite, să respiri fără teamă.

Pentru că iubirea adevărată nu te face să te temi, iar liniștea nu e plictiseală – e pace. 🌿

Nu suntem singuri în acest proces, iar conștientizarea e începutul adevăratei libertăți.

Ce este „Trauma Bonding” (Legătura Traumatică)

Legătura traumatică apare atunci când o persoană dezvoltă o conexiune emoțională puternică cu cineva care abuzează, controlează sau rănește, din punct de vedere emoțional, fizic sau psihologic. Deși relația este toxică, victima ajunge să se simtă atașată, dependentă sau chiar îndrăgostită de agresor.

Cum se formează? Legătura traumatică se creează prin cicluri repetate de abuz și împăcare, cunoscute și ca „reinforțare intermitentă”:

Agresorul alternează între perioade de afecțiune și perioade de durere sau abuz.

Victima începe să creadă că acele momente „bune” sunt dovada iubirii reale.

Creierul ajunge să elibereze dopamină (hormonul plăcerii) și oxitocină (hormonul atașamentului) în timpul împăcărilor.

Astfel, victima devine emoțional dependentă de abuzator, confundând durerea cu iubirea.

Semne ale unei legături traumatice

Te simți dependent(ă) de persoana care te rănește.

Îți găsești scuze pentru comportamentul ei („nu e așa rău”, „a avut o zi proastă”).

Simți vinovăție sau teamă la gândul de a pleca.

Crezi că poți să o schimbi dacă iubești suficient.

După fiecare ceartă, împăcarea pare intensă și „magică”.

Îți este greu să te gândești la viața ta fără acea persoană.

De ce e greu de rupt? Legătura traumatică este un mecanism de supraviețuire.
Creierul tău învață că siguranța vine de la cel care ți-a provocat frica — o distorsiune emoțională care te ține prins(ă) în relație.

Cum se poate rupe o legătură traumatică?!

 Recunoaște tiparul ‘disfuncțional’ — numește ce se întâmplă.

 Stabilește limite clare sau întrerupe contactul.

 Caută sprijin: un psihoterapeut, un grup de suport, prieteni de încredere.

 Educă-te despre dinamica abuzului — cunoașterea aduce claritate.

 Reconstruiește-ți încrederea și identitatea pas cu pas.

 Practica autoîngrijirea — somn, hrană, mișcare, exprimarea emoțiilor.

Reconstrucție personală♡

Rutina de bază: somn regulat, mâncare, mișcare ușoară — corpul trebuie stabilizat.

Jurnal terapeutic: scrie zilnic 10 minute — ce simți, ce te sperie, ce ai făcut bine.

Tehnici de reglare emoțională (folositoare imediat):

Exercițiul 5-4-3-2-1: numește 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le simți, 3 pe care le auzi, 2 mirosuri (sau imagini), 1 lucru ce poți gusta — readu-le în prezent.

Respirația 4-4-4: inspiră 4s, ține 4s, expiră 4s, repetă 4 ori.

18/10/2025

Unii dintre voi mă cunoașteți destul de bine, alții mult prea puțin. Indiferent de momentul în care drumul nostru s-a intersectat, poate că unii dintre voi mă plac iar alții nu.
Am decis să particip la un experiment numit '' Întâlnire cu pâine." Ideea este să vedem cine citește postarea fără fotografii. Suntem atât de adânc în tehnologie încât am uitat cel mai important lucru: prietenia.
Și prietenia pentru mine este despre conversație și conectare.
Dacă nimeni nu citește acest mesaj, va fi un scurt experiment social. Dar dacă ajungi până la capăt, aș vrea să comentezi cu un singur cuvânt despre noi. De exemplu: un loc, un obiect, o persoană, un moment în care îți amintești de mine. Apoi copiază acest text și postează-l pe pagina ta (nu distribui) și voi merge pe pagina ta să las un cuvânt care îmi amintește de tine. Te rog să nu comentezi dacă nu ai timp să copiezi textul. Asta va distruge experimentul. Să vedem cine și-a petrecut timpul să citească și să răspundă conform solicitării!
Îți mulțumesc pentru participare.

24/07/2025

🧠 Psihoterapia nu este o conversație ocazională, ci o intervenție psihologică structurată.
Ea funcționează pe baza unei alianțe terapeutice, nu a unei "glume" între două sarmale, la un suc..intre prieteni/ cunoștințe. E un proces ghidat de mecanisme validate științific: reglare emoțională, reconsolidare a amintirilor, restructurare cognitivă. Nu se face „în pauză de țigară”, nici „printre pulpe pe grătar”.

Când spui: „Zi-mi și mie repede ceva, că tu ești psiholog!”, e ca și cm ai cere unui medic, să-ți facă o ecografie la nuntă, între dansul pinguinului și ciorba de potroace.

📍 Psihoterapia are nevoie de cadru, timp, spațiu emoțional și o relație profesională. Nu e disponibilă „la liber”, ca "mostrele" de mezeluri din hypermarket.

A fi psiholog nu înseamnă „a da sfaturi”. Înseamnă a susține procese complexe de schimbare internă, care de cele mai multe ori merg mai adânc decât se vede la suprafață. Nu confunda disponibilitatea emoțională cu disponibilitate non-stop.

✨ Concluzia?
Dacă ai vreo traumă de descărcat, întreabă-te sincer:
„I-aș spune asta unui chirurg la cabana de Revelion?”
Dacă nu, atunci probabil nici psihologului nu i se potrivește momentul.

Cu empatie, dar nu la reduceri. Cu respect, dar nu „la minut”.

🛑 Psihoterapia nu e fast-emo.
Nici terapie drive-in, nici „hai zi-mi ce crezi că are fostul”.

E mai degrabă chirurgie fină cu bisturiul sufletului.
Și, slavă Domnului, nu se face pe balcon, cu berea-n mână. 🍻

Argument științific

🧠 De ce să mergi la psihoterapie când ai o problemă emoțională sau psihologică?
Nu doar pentru că „ai cu cine vorbi”, ci pentru că funcționează.

🔍 Studiile recente în neuroștiințe și psihologie clinică arată că psihoterapia produce modificări reale în creier, comparabile cu cele ale medicației, dar fără efectele secundare ale acesteia.

🔬 Scanările fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională) au arătat că, după un proces terapeutic eficient, se observă:
– scăderea activității amigdalei (responsabilă cu reacțiile de frică și anxietate)
– creșterea activării în cortexul prefrontal (implicat în luarea deciziilor, reglarea emoțională și controlul impulsurilor)
– reconectarea unor circuite neuronale afectate de traumă sau stres cronic

📊 Meta-analize recente demonstrează că:
– Terapia este la fel de eficientă ca antidepresivele pentru depresie ușoară-moderată, oferă beneficii pe termen lung în anxietate, traume și tulburări de personalitate,

🎯 Terapia nu înseamnă „să vorbești cu cineva”.
Înseamnă să lucrezi cu un specialist format să:
✔ recunoască tipare disfuncționale
✔ ajute la restructurarea gândirii
✔ regleze răspunsul emoțional
✔ încurajeze procese sănătoase de adaptare și schimbare

🛠️ La fel cm nu-ți repari singur mașina dacă nu ești mecanic, nu te poți „repara emoțional” doar din sfaturi sau clipuri motivaționale. Ai nevoie de un cadru, metode, experiență – exact ce oferă psihoterapia.

22/07/2025

Gandul meu..despre o altfel de ținere de mână....

Viata /nasterea copilului tău. . este viața, șansa, destinul lui, nu o a doua " șansă " pentru reglarea ta prin el!

Copilul tău nu este pansament pentru rănile tale.
Mulți părinți, fără să-și dea seama, pun pe umerii copiilor nevoile lor emoționale nerezolvate – așteptând de la ei validare, iubire, sens. Dar copiii nu sunt terapeuți. Ei nu au venit să ne repare trecutul.

🔹 A-ți proiecta durerea asupra copilului rupe legătura de siguranță.
Copilul ajunge să creadă că e valoros doar dacă „salvează” emoțional pe cineva. Astfel, își pierde autenticitatea și trăiește cu povara de a face fericit pe altcineva.

🔹 Vindecarea ta e libertatea lui.
Nu îi spune copilului: „Fără tine n-aș fi nimic”. Nu îl face responsabil pentru fericirea ta.
Tu ești părintele – ghidul, nu pacientul.

💡 Întreabă-te sincer:
„Îl văd pe el sau îmi privesc durerea?”
Asta e cheia pentru a nu-l transforma într-un remediu emoțional.

❤️ Un copil are dreptul la propria poveste, nu la povara trecutului tău.
El nu a venit să-ți repare copilăria, ci să-și trăiască viața.
Alege să te vindeci, ca să-i poți oferi libertatea de a fi el însuși.

🧠 "Când copilul devine locul în care îți vindeci rănile", defapt tu...îi rănești drumul.

Studiile din neuroștiințe și psihologia dezvoltării arată că atunci când părinții nu își conștientizează propriile traume, copiii devin inconștient unelte de reglare emoțională pentru părinți. Ce înseamnă acest lucru: copilul e forțat să fie „bun”, „calm”, „reușit”, ca părintele să nu simtă rușinea, frustrarea, respingerea sau golul interior.

📌 Cercetările lui Dr. Daniel Siegel și studiile despre atașament arată clar:
➡️ Când părinții nu își procesează emoțiile proprii, ei le „deversează” asupra copiilor.
➡️ Copiii cresc cu o confuzie toxică: „Sunt iubit pentru cine sunt sau pentru cât de bine îl fac pe mama/tata să se simtă?”

🔴 Acest lucru provoacă:

Anxietate de performanță,

Sentiment de vină pentru emoțiile altora,

Pierderea propriei identități,

Incapacitatea de a pune limite,
Etc...

🔁 Practic, copilul trăiește o viață care nu-i aparține. El devine un „proiect de reparație”, în loc să fie o ființă liberă.

🔹 Vindecarea începe când îți iei înapoi durerea – și nu o pui pe umerii copilului.

Nu-l obliga să-ți demonstreze că ești un părinte bun.
Nu-l forța să-ți repare neîmplinirile.
Nu-l împiedica să-și scrie propriul destin – doar pentru că tu nu ți-ai trăit încă pe al tău.

✨ Un părinte conștient spune:
„Durerea mea e a mea. Copilul meu are dreptul la propriul drum. Eu aleg să mă vindec – ca el să fie liber.”

PS..gânduri pentru tine părinte iubitor, în primul comment♡

17/07/2025

Nu stiu dacă ați observat:); dacă vi se " întâlnește " privirea pe stradă cu cineva, in 5 minute iti apare la sugestii pe Facebook ;)!

Ce este mai este real in manifestarea conștientă, ce este manipulare?

"Percepția este realitate pentru individ, iar percepția poate fi modelată cu ușurință."

Din punct de vedere filosofic, ideea pornește din constructivism și fenomenologie – curente care susțin că nu accesăm realitatea obiectivă în mod direct, ci prin filtrele minții noastre: emoții, credințe, educație, limbaj.

Real?

Psihologia cognitivă confirmă acest lucru prin concepte precum „biasul de confirmare”, „efectul de halou” sau „teoria cadrului” (framing theory), care arată că simpla formulare a unui mesaj influențează reacția noastră la el.

Simplu: Dacă percepția poate fi schimbată (prin emoție, repetiție, autoritate, frică etc.), iar noi reacționăm la percepții, nu la realitate pură, atunci suntem ușor de manipulat.

Realitatea este că Facebook folosește conexiuni indirecte (rețele de contacte)..localizarea GPS, Facebook (și aplicațiile asociate, ca Messenger sau Instagram) pot folosi GPS sau IP pentru a detecta când două persoane au fost în apropiere.

Dacă ai fost în aceeași zonă (ex: la un eveniment, în același birou, cafenea etc.), algoritmul poate deduce o posibilă legătură.

Facebook urmărește patternuri de comportament (ce pagini urmărești, ce vizitezi), iar dacă se suprapun cu ale altei persoane, crește șansa să apară ca sugestie.

Da, într-o anumită măsură, suntem influențați și modelați prin platforme ca Facebook – nu în sensul conspiraționist absolut („control total”), ci prin mecanisme psihologice, algoritmice și comerciale foarte puternice.

1. Algoritmii decid ce vezi și ce gândești

Feed-ul*- flux de conținut pe care îl puteți derula, care apare în blocuri cu aspect similar, ce se succed repetitiv. Un feed poate fi editorial (cum ar fi o listă de articole sau știri) sau înregistrări (cum ar fi o listă de produse și servicii). Feedurile pot apărea oriunde în pagină nu e cronologic, ci modelat de algoritmi care îți arată conținutul cel mai „angajant”, adesea emoțional sau polarizant.

În timp, acest lucru îți poate modela opiniile politice, sociale și chiar percepția realității.

🧠 2. Exploatează psihologia umană

Notificările, like-urile și validarea socială activează dopamina – aceeași zonă a creierului implicată în dependență.

Fără să realizezi, devii condiționat să revii, să reacționezi, să te conformezi trend-urilor.

🔍 3. Datele tale sunt „produsul”

Nu plătești pentru Facebook – deci TU ești "produsul."

Facebook știe unde ești, ce citești, cu cine vorbești, la ce reacționezi, cât timp te uiți la o postare – și folosește asta pentru a te manipula subtil.

🧾 4. Bula informațională (filter bubble)

Vezi doar ce confirmă convingerile tale. Astfel, ți se pare că toți „gândesc ca tine” – ceea ce face societatea mai divizată.

În loc să vezi realitatea completă, vezi o realitate filtrată.

🔐 5. Nu e doar despre Facebook

Același tip de influență se aplică și pe Instagram, TikTok, YouTube, Twitter – doar că sub forme diferite.

Diferența e că Facebook (Meta) are o amprentă uriașă de date și conexiuni sociale.

Concluzie:
Nu suntem „controlați” în sensul clasic, dar influența este reală, subtilă și persistentă. Cea mai bună apărare este conștientizarea și limitarea expunerii: alege ce urmărești, folosește ad-block, verifică sursele, și fii sceptic/ă când ceva pare prea perfect sau prea enervant;)!

P.S. Din ' capitolul" parodie.....
întreabă un client;)))))
"Dacă Facebook nu îți citește gândurile, … atunci de ce a apărut fostul exact când te-ai gândit la el?"..pam-pam:)

Psihoterapie Arad -Oana Morcan

19/11/2025

02/11/2025

23/10/2025

21/10/2025

21/10/2025

20/10/2025

18/10/2025

24/07/2025

22/07/2025

17/07/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	08:00 - 19:00
Tuesday	09:00 - 19:00
Wednesday	09:00 - 19:00
Thursday	09:00 - 19:00
Friday	09:00 - 17:00