15/11/2024
🩵 Cugetarea zilei 🩵
“Atunci când încerci să-i convingi pe alții să-și privească propria imagine, precum Dorian Grey, nu se vor lăsa înduplecați atât de ușor.
Emily Pronin de la Princeton și Lee Ross de la Stanford au încercat să-i ajute pe oameni să-și corecteze autocomplezența, instruindu-i despre existența unor astfel de înclinații și întrebându-i apoi: ‘OK, acum, că știți despre aceste erori, doriți să reformulați ceea ce ați declarat despre propria persoană?’
Numeroase studii au avut rezultate asemănătoare: ne place întotdeauna să aflăm mai multe despre tipuri de prejudecăți, pentru ca mai apoi să aplicăm cele aflate pentru a anticipa reacțiile celorlalți, însă aprecierea propriei persoane rămâne neschimbată.
Pronin și Ross identifică originea acestei încăpățânări într-un fenomen pe care îl numesc “realism naiv” : toți credem că vedem lumea direct, așa cm este cu adevărat. Pe lângă asta, credem că faptele pe care le vedem moi pot fi văzute și de alții, așa că ei ar trebui să fie de aceeași părere cu noi. Dacă nu ne împărtășesc opinia, înseamnă că fie nu au aflat faptele reale, fie sunt orbiți de propriile interese și ideologii.
Realistului naiv i se pare cât se poate de clar că toată lumea este influențată de propria ideologie și de interes. Cu excepția lui, căci el vede lucrurile așa cm sunt.
Dacă ar trebui să nominalizez un candidat pentru titlul de ‘cel mai mare obstacol în calea păcii mondiale și a armoniei sociale’ , acesta ar fi realismul naiv, pentru că este atât de rapid proiectat de la nivelul individual la cel de grup: grupul meu are dreptate pentru că noi vedem lucrurile așa cm sunt în realitate. Cei care nu sunt de acord au prejudecăți din cauza religiei, a ideologiei sau a intereselor proprii.
Realismul naiv ne oferă o lume plină de bine și de rău, astfel ajungem la cea mai îngrijorătoare sugestie a cuvintelor înțelepților despre ipocrizie: binele și răul nu există decât în propriul nostru sistem de credințe.”