28/09/2025
Despre divorț se vorbește mereu în șoaptă, ca și cm ar fi o rușine care trebuie ascunsă sub covor. De multe ori, mai ales femeile, rămân în căsnicii care au murit de mult, doar de teamă. Teamă de ce vor spune ceilalți. Teamă de privirile vecinilor, de întrebările rudelor, de judecata unei lumi care oricum nu trăiește în casa ta. Și mai e și copilul… acel copil pentru care multe mame își sacrifică liniștea și libertatea.
Se agață de gândul că „mai bine să crească în doi, chiar și așa, decât să îl dezrădăcinez”. Dar ceea ce uită ele și poate că uităm cu toții este că un copil nu are nevoie de doi părinți care își joacă rolul de familie perfectă. El are nevoie de siguranță, de liniște, de dragoste. Iar dragostea adevărată nu se poate mima.
Copilul simte. Simte certurile chiar și atunci când ușile sunt închise. Simte tăcerile reci, privirile pline de reproș, respirațiile grele din miez de noapte. Simte cm iubirea se topește între pereții casei și se transformă în tensiune, în durere. Și chiar dacă nu spune nimic, în interiorul lui se adună toate aceste umbre.
Ceea ce nu își dau seama mulți părinți este că un copil nu se dezechilibrează emoțional atunci când părinții aleg drumuri separate. Se dezechilibrează atunci când trăiește zilnic în mijlocul unei iubiri moarte. Crește cu ideea că așa arată o relație normală: cu reproșuri, cu frig, cu lipsa de tandrețe. Și poate că, fără să vrea, va repeta același model.
Divorțul nu e o tragedie. Uneori e singura formă de sinceritate. Singura formă de curaj. Da, doare. Da, rupe tot ce ai crezut că e stabil. Dar uneori, despărțirea nu e sfârșitul, ci începutul unei vieți în care nu mai trăiești în minciună. În care copilul tău va învăța că e mai bine să cauți liniștea, decât să te complaci în furtună.
Am învățat că uneori rămâi într-o căsnicie de frică, și tot frică îi dai mai departe copilului. Pleci, alegi adevărul, alegi libertatea și îi dai puterea de a înțelege că iubirea nu e sclavie, că respectul nu e opțional și că fericirea nu trebuie sacrificată pentru aparențe.
Poate că nu toată lumea va înțelege. Poate că vorbesc. Poate că judecă. Dar, la finalul zilei, nu ei adorm în patul acela rece.