28/08/2025
Nu-ți da inima cuiva care are nevoie de creier
Rareș Cornel Borlea
Am învățat, uneori prea târziu, că nu toți oamenii au nevoie de ceea ce vrei tu să le oferi. Sunt oameni care nu caută iubire, deși îți spun asta, ci caută ordine, siguranță, rezolvări. Nu caută să fie atinși de emoție, ci să fie scăpați de haos. Și tu, cu inima ta deschisă, crezi că asta e iubire, crezi că îi salvezi, crezi că dacă le pui sufletul în mâini vor înțelege cm să-l țină. Dar adevărul e că nu au ce face cu el. Îl privesc, îl analizează, îl cântăresc… și apoi îl așază undeva, pentru că ceea ce aveau nevoie nu era iubire, ci o minte care să le repare viața.
Așa ajungi să fii medicul lor emoțional, inginerul lor de drumuri sufletești, consilierul lor personal. Și asta te consumă, pentru că iubirea ta nu e primită ca un dar, ci folosită ca o unealtă. Nu pentru că ar fi răi sau nepăsători, ci pentru că nu știu să trăiască altfel. Nu au învățat ce să facă cu inima altcuiva. Și într-o zi, când se simt mai stabili, mai liniștiți, îți mulțumesc… și pleacă. Nu-ți lasă înapoi nimic, pentru că în tot acest timp nu ți-au fost aproape ca iubiți, ci ca beneficiari.
Am fost și eu acolo. Am pus inimă unde ar fi trebuit să pun doar o vorbă bună și o distanță sănătoasă. Am crezut că dacă iubești, poți schimba tot. Dar nu poți. Nu schimbi pe cineva care nu caută iubire, ci caută soluții. Și nu ești dator să îți dai inima unui om care are nevoie de creier. Nu pentru că rațiunea ar fi un defect, ci pentru că iubirea nu înflorește într-un loc unde inima e un accesoriu, nu fundamentul.
Păstrează-ți inima pentru cineva care știe să o poarte, nu să o folosească. Pentru cineva care nu-ți ia lumina doar ca să-și facă ordine în întuneric, ci o pune lângă a lui și o lasă să ardă împreună. Pentru cineva care nu are nevoie de tine ca să se repare, ci te alege pentru că viața lui e deja pregătită să primească iubirea ta.
