Vibrația Momentului

18/11/2025

În manifestarea noastră fizică, activitatea este parte firească a existenței. Munca desfășurată prin corp poate fi oricând întreruptă și continuată de altcineva. Procesul de conștientizare interioară funcționează însă după o lege foarte diferită: această lucrare se desfășoară exclusiv în spațiul nostru lăuntric și doar noi o ducem mai departe.

Armonia interioară își păstrează curgerea atunci când, zi de zi, primește atenție, prezență și deschidere. Dacă acest flux rămâne fără susținere, în interior se adună densități, o încărcare care așteaptă ordonare. Această încărcare se simte ca o presiune lăuntrică, iar eliberarea ei se naște doar prin lucrarea sinceră cu propria ființă. Nimeni nu poate prelua această sarcină în locul nostru.

De aceea merită întrebat mereu: cu cine sunt ocupat acum? Cu exteriorul sau cu rânduiala din mine? Atunci când zilele trec fără măcar o oră dedicată deplin propriei ființe, se instalează oboseala, epuizarea și împrăștierea atenției. Interiorul devine asemenea unui spațiu în care sarcinile se adună una peste alta.

Când, într-o casă, ordinea se creează zilnic, totul rămâne limpede, ușor și bine așezat. Dacă însă lăsăm dezordinea să se adune, vine un moment în care volumul lucrurilor de făcut devine copleșitor chiar și ca simplă priveliște, cu atât mai mult ca acțiune.

La fel curge și viața interioară. Dacă ne atingem în fiecare zi propriile profunzimi și dăm timp lucrării de rânduială lăuntrică, ființa se echilibrează, se luminează, iar vitalitatea devine naturală, firească. În locul epuizării apare o prezență energică și limpede.

Practică în fiecare zi întâlnirea cu tine însuți. Oferă-ți măcar o oră în care te întorci în spațiul tău lăuntric de curățare și reașezare. Acolo se naște ușurința, stabilitatea și felul firesc, lipsit de povară, al existenței tale.

Gy. Gy.

16/11/2025

Dacă un câine ar fi învățătorul tău, legile firești ale Universului ar ajunge la tine în cea mai jucăușă, mai simplă și mai adevărată formă.
Fiecare gest al câinelui este o oglindă a curgerii, a ordinii, a bucuriei curate și a prezenței totale.

Intrând în lumea lui, ai învăța:

Sosirea celor dragi devine o sărbătoare, de fiecare dată.
În spațiul inimii, acceptarea și bucuria necondiționată se mișcă împreună, iar această energie găsește mereu drumul spre celălalt.

Plimbările aduc fără-timp: a merge alături de cineva în aerul proaspăt e ca și cm ai păși pe ritmul Universului.
Fiecare pas este o primire: lumină, vânt, sunete, mirosuri – atingerea lumii pe piele.

Câinele îți arată ce înseamnă adevărata odihnă.
Când se întinde, întregul său corp se relaxează; când adoarme, se predă legii liniștii.
În această lege, totul se regenerează.

Jocul este una dintre cele mai profunde forme ale bucuriei existenței.
A alerga, a sări, a te mișca înseamnă ca energia vieții să circule liber, purificând atât corpul, cât și mentalul.

Câinele arată și cm funcționează forța în armonie:
cel care își exprimă limitele printr-un mârâit este un învățător al exprimării conștiente.
Adevărata forță se face înțeleasă și în mod delicat.

În zilele fierbinți, apa și umbra sunt un act de respect față de viață –
câinele respiră în ritmul naturii și te învață că atenția față de nevoile corpului este una dintre cele mai frumoase forme de disciplină.

Fericirea este dansul corpului.
Când câinele se bucură, se bucură cu totul: coada, urechile, pieptul, pașii.
Astfel te învață că bucuria e deplină atunci când tot ființul curge odată cu ea.

Lucrurile simple – o plimbare lungă, un moment pe câmp, un minut de liniște – sunt darurile Universului.
Câinele nu simte lipsă în nicio nimic, pentru că în fiecare trăire măruntă găsește întregul.

Loialitatea este puritatea prezenței.
În spațiul împărtășirii, câinele este întotdeauna prezent, cu atenția întreagă.
Aceasta este una dintre vibrațiile esențiale ale Universului: prezența autentică.

Autenticitatea este firea lui.
Nu joacă roluri, nu distorsionează, nu acoperă.
Câinele te învață astfel: existența pură este suficientă.

Când ceva are valoare pentru tine, câinele îți arată drumul:
caută, urmează, cu perseverență și inimă.
Lumea își dezvăluie frumusețile ascunse celui care continuă să caute.

Iar în final, cea mai profundă învățătură:
când cineva are o zi încărcată, vindecarea vine prin prezență, nu prin cuvinte.
O apropiere liniștită, un culcuș lângă el, un gest delicat: „sunt aici.”
Aceasta este una dintre cele mai pure gesturi ale Universului.

Prin lumea câinelui, Universul transmite:
În simplitate bate inima ordinii,
în ordine se naște armonia,
în armonie se trezește perseverența,
în perseverență se deschide bucuria,
iar în bucurie se dezvăluie prezența deplină.

Aceasta este învățătura câinelui.
Aceasta este învățătura Universului.

Gy. Gy.

09/11/2025

Coacăzele negre trezesc vibrația purității și circulația în corp.
Ajută splina să recircule dulceața vieții – la fel de mult cm hrănește, dar niciodată nu împovărează.

09/11/2025

Drag cititor,

dacă ai ajuns aici acum și întâlnești pentru prima dată acest nume – Vibrația Momentului –, te salut într-un spațiu în care omul se redescoperă pe sine.
Această cale este departe de a fi o religie, nici o învățătură în sensul clasic, ci o trăire directă:
o experiență a vibrațiilor vieții, a liniștii, a simțirii și a mișcării pure a conștiinței.

Vibrația Momentului te sprijină să te întorci către tine.
În viața de zi cu zi, graba, gândurile și dorința de a corespunde ne poartă departe, iar într-un moment simțim că lipsește ceva – legătura cu propria ființă.
Această cale vorbește despre cm poți reînvia acea conexiune interioară, mișcarea inimii și ritmul firesc al naturii.

Învățăturile și întâlnirile Vibrației Momentului pregătesc pentru o perioadă în care atât în lume, cât și în om, se produc mișcări intense.
Mulți simt că emoțiile sunt mai profunde, corpul transmite semne, atenția se împrăștie, iar viața aduce situații neașteptate.
Toate acestea urmează Legea Cauzei și Efectului:
ceea ce se mișcă în interior prinde formă și în afară,
iar ceea ce se liniștește în tine, se ordonează și în jurul tău.

Practica și mesajele Vibrației Momentului te ajută să găsești echilibru în aceste schimbări, pentru ca tensiunile să nu te răvășească, ci să te învețe.
Practica este departe de a fi complicată: poate fi un moment de atenție asupra respirației, o plimbare tăcută, sau doar ascultarea mesajului corpului tău.
Aceste gesturi simple sunt limbajul spiritului și al conștiinței.

Cine practică, primește răspunsuri mai fine din partea lumii.
Cine ascultă, transformă zgomotul în armonie.
Vibrația Momentului te cheamă astfel: trăiește armonia în tine și observă cm lumea ți-o reflectă înapoi.

Dacă abia ai sosit, e suficient să citești.
Dacă deja citești, e suficient să lași câte un rând să lucreze în tăcere în tine.
Și dacă într-o zi vei veni la o întâlnire, vei simți că tot ceea ce ai citit aici a trăit deja în tine – doar că acum prinde glas din nou.

Gy. Gy.
Vibrația Momentului – Intrarea pe calea interioară

08/11/2025

Vederea unui om lipit de perete poate, la început, să stârnească doar râsete. Totuși, acest joc poartă în sine mult mai mult decât o simplă distracție. Cel care acceptă de bunăvoie să fie ținut pe perete de benzile adezive ale grupului întruchipează, de fapt, lecția încrederii.

Fiecare bandă aplicată de ceilalți reprezintă un gest al comunității: al atenției, al apartenenței, al bucuriei de a crea împreună. Clipa în care benzile se lipesc vorbește despre faptul că, împreună, suntem capabili să susținem orice – chiar și un om suspendat în aer. Iar atunci când scaunul este îndepărtat, iar persoana rămasă lipită de perete râde și simte că este într-adevăr susținută, se naște experiența: puterea încrederii devine realitate.

Mesajul jocului este simplu, dar profund:
– Când acționăm împreună, banda nu doar susține, ci și unește.
– Cel care se lasă în seama forței comunității trăiește siguranța unității.
– Dincolo de râs se află învățarea: exersarea încrederii într-o formă ludică.

Astfel, o glumă obișnuită se transformă într-un moment de învățătură – atunci când, prin râs, se naște trăirea că grupul te susține, dacă permiți să fii susținut.

Gy. Gy.

06/11/2025

🍼 Informare: Ce se petrece în nou-născut și ce putem face pentru el

Când se naște un copil, toate simțurile lui funcționează în deschidere deplină.
Sensul cuvintelor îi este încă necunoscut, dar simte totul: tonul vocii, mișcările, schimbarea aerului, lumina și mirosurile.
Bebelușul „citește” lumea prin corpul, atenția și prezența lui.

1. Bebelușul percepe tot ce se petrece în jurul lui

Când în jur este liniște, zâmbet și mișcare blândă, copilul se relaxează ușor.
Când adulții se grăbesc, sunt tensionați sau obosiți, corpul copilului se încordează și îi este mai greu să adoarmă sau să se liniștească.
Aceasta este o reacție naturală a sistemului nervos.

2. Când părinții sunt obosiți sau nesiguri

Se poate întâmpla ca mama sau tatăl să fie epuizați, triști și să nu găsească ușor calea spre copil.
În astfel de momente, cel mai potrivit este să lase efortul deoparte și pur și simplu să rămână aproape de el.
Pot sta în tăcere lângă copil, să respire adânc și să-l privească.
Această prezență tăcută ajută mult mai mult decât orice încercare de a „face” ceva anume.

3. Gesturi simple care aduc liniște

Țineți copilul în brațe și respirați împreună cu el: inspirație – expirație, lent și ritmic.

Când plânge, mângâiați-i spatele și lăsați-l să simtă că sunteți acolo cu el.

Stingeți lumina puternică, televizorul, telefonul și lăsați ca spațiul să fie liniștit și cald.

Dacă asupra copilului se îndreaptă prea multă atenție (musafiri, comentarii, fotografii), este bine să vă retrageți și să păstrați copilul într-un cerc propriu, protector.

4. Protecții simple pe care oricine le poate folosi

Ață roșie pe încheietura mâinii stângi a copilului: amintește spațiului că micuțul este special și se află sub ocrotire.

Un mic punct roșu pe frunte: acest obicei vechi ajută copilul să-și păstreze atenția în centru.

Lumânare aprinsă seara în cameră: flacăra echilibrează energia spațiului și eliberează tensiunea.

Fotografiile e bine să fie evitate în primii ani, mai ales publicarea lor pe rețele sociale. Energia copilului rămâne astfel unitară și nu se împrăștie în atenția altora.

5. Când părinții încă învață să se conecteze

Dacă mama sau tatăl simt că găsesc cu greutate ritmul comun cu copilul, merită să-și amintească: fiecare zi aduce o nouă șansă.
Copilul nu așteaptă nimic – pentru el, cel mai important este să simtă prezența.
Este suficient ca în fiecare zi să existe câteva clipe în care pur și simplu îl priviți, fără cuvinte și fără așteptări.

Concluzie

Sistemul nervos al copilului este asemenea unui câmp proaspăt de zăpadă: fiecare mișcare lasă o urmă.
Căutarea părinților face parte din proces.
Ceea ce contează cel mai mult este ca în jurul copilului să existe simplitate, căldură și atenție.
Acestea oferă baza siguranței și direcția naturală a dezvoltării.

Gy. Gy.

06/11/2025

Legătura dintre intuiție și presentiment

Intuiția și presentimentul sunt două procese distincte care, în timp, se întâlnesc într-o singură stare comună. Această stare este iluminarea – momentul în care omul percepe realitatea cu claritate deplină, iar toate semnele și răspunsurile se mișcă într-o armonie unitară.

Intuiția aparține minții umane. Mintea lucrează cu datele și experiențele acumulate de-a lungul vieții. Atunci când o persoană „simte” ceva rapid într-o situație, acel răspuns apare din informațiile procesate de subconștient. Intuiția este, așadar, un proces uman, format din experiențele acumulate în planul fizic.

Presentimentul, în schimb, izvorăște din ordinea divină. El nu are la bază experiențe anterioare, ci o legătură directă cu spațiul spiritual. Prin el se manifestă informații care provin din conștiința pură, din legea ordinii universale.

Persoana care merge pe o cale spirituală își orientează treptat atenția spre presentiment. Intuiția rămâne un sprijin format prin experiență, însă presentimentul este cel care oferă direcție și claritate. Aceste percepții interioare devin tot mai clare, nu ca gânduri, ci ca certitudini profunde.

Când conștiința atinge un nivel mai înalt, intuiția și presentimentul se unifică. Din acel moment, fiecare decizie, recunoaștere și acțiune izvorăște din același spațiu interior. Omul știe ce are de făcut, pentru că se mișcă în același ritm cu ordinea divină.

Gyerő Győző

04/11/2025

28/10/2025

Omul vine pe lume ca un copil.
În această stare pură, în el nu există niciun program despre lume.
Părinții au misiunea de a forma, din această prezență limpede, un individ
care va fi capabil să-și poarte singur grija.
Astfel se formează individul, ființa autonomă.

Însă părinții, în timp ce cresc individul,
funcționează ca o echipă – cel puțin aceasta ar fi menirea lor.
Ei iau decizii împreună, poartă împreună responsabilitatea
și întrețin un sistem comun în care viața poate să se dezvolte.
Această echipă parentală este, în sine, un spațiu de învățare:
prin atenție reciprocă, înțelegerea rolurilor, perceperea limitelor
și slujirea scopului comun devine un organism viu și echilibrat.

Conflictul apare atunci când copilul,
crescut într-un tipar individual,
pășește în lumea relațiilor de adult
și în interiorul său nu poartă încă viziunea de echipă.
În acele momente, în relația cu celălalt adult
acționează încă „eu”-l format pentru supraviețuire,
deși relația cere deja un „noi”.

Conflictul dintre adulți își are originea, de cele mai multe ori,
în structurile vechi ale copilăriei,
acolo unde programul educațional a pus accent pe separare
și pe protejarea propriilor limite,
iar ritmul cooperării lipsește.

Echilibrul poate fi adus atunci când părinții
arată copilului, chiar în procesul educației,
cum funcționează împreună mai multe generații.
Când părinții se raportează la bunici cu delicatețe,
observându-le caracterul și ritmul,
și integrează aceste trăsături în regulile de colaborare comună,
copilul vede și simte că lumea
este departe de a fi o adunare de indivizi izolați,
ci o rețea de prezențe acordate una la alta.

Atenția dintre generații îl învață pe om
cum să treacă din starea de individ în cea de ființă relațională.
Iar când acest proces se împlinește,
conflictul dintre adulți încetează să mai fie o ciocnire,
devenind o posibilitate de învățare despre ordinea împreună-existenței.

Dacă cititorul recunoaște acest tipar în propria viață,
dacă își dă seama de acele situații
în care separarea a luat locul conexiunii,
și dacă a încercat deja să aducă echilibru, dar este încă departe de el,
atunci merită să descopere și să experimenteze
metodele aplicate în cadrul grupului Vibrația Momentului,
unde restabilirea acestor procese este posibilă prin practică vie și conștientă.

Gy. Gy.