11/03/2026
Am citit un articol în The Guardian, în care autorul povestește cm timp de aproximativ șase săptămâni a folosit inteligența artificială, în special ChatGPT, ca pe un psihoterapeut.
Într-o dimineață de duminică, omul nostru începe să-i scrie chatbotului despre stresul pe care îl trăiește. Iși îngrijește mama de 82 de ani, iar responsabilitatea aceasta îl copleșește uneori. Spre surprinderea lui, AI-ul răspunde într-un mod organizat și empatic. Oferă sugestii concrete despre cm ar putea gestiona situația, propune strategii de îngrijire și formulează întrebări într-un stil care seamănă cu tehnicile din terapia cognitiv-comportamentală. Autorul se simte, pentru un moment, văzut și înțeles.
AI-ul oferă răspunsuri clare și structurate, poate ajuta la organizarea gândurilor și gestionarea emoțiilor și oferă exerciții și sugestii practice. Cel mai important avantaj este faptul că AI-ul este disponibil oricând, fără programare și fără costuri.
Totuși, începe să observe și aspecte care îl pun pe gânduri. AI-ul tinde să fie foarte conciliant și să-i confirme convingerile. Rareori contrazice sau provoacă în mod real ideile utilizatorului. În terapie, însă, tocmai confruntarea blândă și explorarea tensiunilor sunt adesea esențiale. De asemenea, AI-ul nu are responsabilitate reală pentru ceea ce spune. Nu există o relație terapeutică autentică, cu responsabilitate profesională sau etică. În anumite momente, conversația începe să pară ciudat de impersonală, chiar dacă limbajul este empatic. Cam așa: “I feel seen in the way that M**A feels like love”.
Omul nostru încearcă și un chatbot bazat pe texte religioase, sperând că acesta ar putea oferi o perspectivă mai profundă sau mai morală. Rezultatul îl dezamăgește pentru că răspunsurile sunt generale, previzibile și lipsite de nuanță. Experiența îi întărește impresia că AI- poate imita înțelepciunea, dar nu o poate produce cu adevărat.
“Is therapy just about information?” La finalul celor șase săptămâni, autorul rămâne cu sentimente amestecate. Pe de o parte, AI-ul poate fi util pentru clarificarea gândurilor, sugestii practice și sugestii. Pe de altă parte, el nu poate înlocui relația terapeutică umană. Psihoterapia presupune empatie autentică, responsabilitate profesională, capacitatea de a înțelege contextul profund al unei vieți și o relație umană reală. Inteligența artificială poate fi uneori un instrument util, dar rămâne departe de a fi un substitut pentru psihoterapie.
