https://www.facebook.com/103908374814921/

Zambeste,gandeste pozitiv cu Rica, Avrig (2026)

13/01/2026

Pentru voi, cei care m-ați urmărit și mi-ați fost alături,
vă dăruiesc aceste versuri și această melodie.
Vă doresc un an senin, cu împliniri și bucurii.”

13/01/2026

Răutatea nu e forță, e suferință

De-a lungul timpului observi că mulți oameni nu sunt doar triști sau obosiți, ci devin iritați, cinici, tăioși. Întrebarea nu este doar de ce sunt nefericiți, ci de ce unii ajung să fie răi.

Răspunsul incomod este că nefericirea și răutatea se nasc una pe cealaltă, într-un cerc vicios.

Psihologia arată că răutatea nu este, de cele mai multe ori, o plăcere pură, ci un mecanism de apărare. Agresivitatea, sarcasmul, denigrarea apar frecvent din frustrare cronică, neputință, rușine și pierderea sensului. Mintea nefericită ajunge să vadă lumea ca ostilă, iar oamenii ca amenințări.

Omul rănit lovește pentru a nu-și simți propria rană.

Nefericirea prelungită cultivă răutatea, dar și inversul este adevărat: răutatea practicată în timp produce mai mult gol interior, izolare și pierderea relațiilor. Răutatea nu ușurează sufletul, îl împietrește.

În limbaj teologic, răutatea nu este putere, ci pierderea păcii lăuntrice. Un om fără pace devine irascibil, acuzator, neiertător. Nu pentru că e puternic, ci pentru că e gol.

De aceea, răutatea nu se vindecă prin moralism, ci prin vindecarea durerii și recâștigarea sensului. Când omul începe să-și vindece rănile, răutatea își pierde rostul de a exista.

Poate că nu avem nevoie să devenim mai buni, ci să învățăm să ne vindecăm.🙏R&J

12/01/2026

Mi-am imaginat, adesea, iubirea umblând pe străzile lumii îmbrăcată în straie alese, mirosind a parfumul florilor din Edenul pierdut. Mi-am imaginat că este așteptată în fiecare loc cu urale, bucurie, respect și dispoziția fiecăruia de-a o primi în casă.

Mi-am imaginat că este populară, că are o planetă întreagă de urmăritori și urmași, că ocupă continuu imaginea coperților revistelor și că realizatorii de emisiuni, ori de podcasturi stau la coadă ca să-i ia un interviu.

Mi-am imaginat că iubirea ocupă locurile de cinste, că este iubită și dorită de fiecare. Da, astfel, precum și în alte ipostaze de vis, mi-am imaginat-o.

Doar că realitatea este alta. Am văzut iubirea umblând în salopetă de lucru, în haine care miros a transpirație, în halate pătate de sânge, ori de puroi din răni ce dor. Am văzut-o hărțuită, alungată, închisă prin temnițe reci, calomniată, jignită, condamnată, ba chiar răstignită.

Am văzut-o pe străzi printre vagabonzi, printre oameni fără adăpost, printre femei de moravuri ușoare. Am văzut-o umblând desculță și dormind pe scările dinaintea ușilor închise.

Mi-am imaginat, multă vreme, că iubirea va fi recunoscută imediat, că i se va face loc, că oamenii vor ști instinctiv ce să facă atunci când ea apare. Credeam că iubirea nu va fi nevoită să se explice, să se justifice, să se apere. Că prezența ei va fi suficientă.

Dar am văzut-o intrând în case unde, la început, i s-au pus flori pe masă, iar mai târziu i s-au numărat greșelile.
Am văzut-o primită cu entuziasm în zilele bune și gonită în zilele grele, ca și cm ar fi fost vinovată pentru oboseala oamenilor, pentru frustrările lor, pentru neîmplinirile care nu aveau nimic de-a face cu ea.

Am văzut iubirea obosind. Nu pentru că ar fi fost slabă, ci pentru că era singură în efortul ei. Am văzut-o făcând curățenie în suflete care nu voiau ordine, adunând cioburi din relații sparte, încercând să lege ce fusese rupt cu mult înainte de venirea ei.

Am văzut cât de disprețuită a ajuns iubirea în unele relații, cm a fost călcată în picioare de cei care cred că puterea se măsoară în control, nu în dăruire. Am văzut cm a fost folosită, exploatată, pusă la muncă fără recunoștință, ca o slugă tăcută care trebuie să fie acolo indiferent de preț.

Am văzut-o rămânând acolo unde nu mai era dorită, nu din lipsă de demnitate, ci din speranță. Speranța aceea fragilă că poate, într-o zi, cineva va înțelege că ea nu a venit să ia, ci să ofere, nu să consume, ci să construiască, nu să impresioneze, ci să vindece.

Și am mai văzut ceva. Am văzut iubirea plecând. Plecând din inimile care au confundat-o cu emoția, cu plăcerea, cu confortul. Plecând din locurile unde a fost cerută doar atât timp cât a fost convenabilă. Plecând din relațiile în care a fost chemată să rezolve, dar nu și respectată când cerea maturitate.

Și acolo unde a plecat iubirea, a rămas o existență rece, pustie, lipsită de viață.

Iar acolo unde a rămas, deși rănită, obosită, murdară de pe drum, s-a întâmplat ceva minunat: oamenii au început, încet, să se schimbe. Să vorbească altfel, să asculte altfel, să fie altfel.

Pentru că iubirea adevărată nu schimbă lumea prin strălucire, ci prin statornicie. Nu prin promisiuni mari, ci prin prezență zilnică. Nu prin aplauze, ci prin fidelitate.

Și poate că, la capătul tuturor drumurilor ei, iubirea nu va avea o statuie ridicată în piața centrală, dar va lăsa urme și vom putea vedea oameni mai blânzi, relații care au supraviețuit și înflorit, suflete care nu mai produc durere altora.

Am descoperit că Iubirea nu este populară, nu este comodă și nici, mereu, dorită. Dar iubirea este singura care poate construi ceva durabil, etern, chiar.R&J

02/01/2026

Intrarea într-un nou an scoate această întrebare la suprafață mai clar decât oricând. Pentru că anul nou seamănă cu o cameră proaspăt aerisită: totul este posibil, dar nimic nu este garantat.
Binele care depinde de alții este fragil. Atunci când starea noastră de bine depinde de comportamentul cuiva, trăim într-o formă rafinată de vulnerabilitate neînțeleaptă. Nu este una sănătoasă, ci una care ne lasă expuși la capriciile, schimbările, indisponibilitățile emoționale ale altora.

Dacă îmi este bine doar când celălalt este prezent, calm, atent, afectuos, atunci viața mea emoțională stă pe un teren care nu îmi aparține. Iar ceea ce nu ne aparține nu putem controla, doar spera.
Un an bun începe cu Cel Bun.
Uneori, binele este o consecință a ceea ce faci corect, a ceea ce alegi înțelept. Dar, cea mai importantă și deplină cantitate de bine este întotdeauna un dar al prezenței Celui Bun în tine. Dumnezeul bun care te locuiește generează acele trăiri de bine care nu pot fi luate de nimeni.
Un an cu adevărat bun este acela în care îți spui: „Dumnezeu este Salvatorul meu. Oamenii sunt parte din drum, nu scopul, nici eșecul.” Când îți faci această clarificare, se schimbă tot: așteptările, relațiile, reacțiile, pacea.
Poți avea un an bun chiar dacă nu toate relațiile se repară, chiar dacă nu toate dorințele se împlinesc, chiar dacă viața te surprinde. Pentru că binele tău nu mai este legat de „dacă”, ci de „Cine”.
Poate acesta este adevăratul obiectiv al acestui an: nu să ne fie bine pentru că alții ne oferă ceva, ci să ne fie bine pentru că nu ne mai abandonăm pe noi.

În acest an, poate cea mai potrivită rugăciune nu este „Doamne, fă să-mi fie bine”, ci „Doamne, ajută-mă să fiu așezat în Tine, să fiu înțelept și liber, indiferent de ce aduce anul.”

Când binele tău vine de la Dumnezeu, nimeni nu ți-l mai poate lua. Dumnezeu este Binele care rămâne chiar și când în viață nu este totul ușor.Va imbratisam! R&J😘

01/01/2026

Prima zi din an

Prima zi din noul an nu vine ca o sărbătoare a timpului, ci ca o oprire binecuvântată, în care suntem chemați să ne așezăm sufletul și să ne privim viața cu mai multă adevăr și liniște. Ne trezim dimineața cu același cer deasupra noastră și cu aceeași inimă în piept, dar Dumnezeu ne dă șansa să privim altfel: mai adânc, mai așezat, mai cu luare-aminte. Nu anul este nou, ci posibilitatea de a ne îndrepta.

În această primă zi, nu ni se cere să fim mari, ci să fim sinceri. Să ne vedem așa cm suntem, fără mască și fără grabă. Să ne întrebăm dacă am iubit destul, dacă am iertat la timp și dacă am știut să tăcem atunci când tăcerea era rugăciune. Noul an nu începe cu zgomot, ci cu o șoaptă: „Întoarce-te”.

Mulți își fac planuri, promisiuni, liste. Toate sunt bune, dacă au în ele și smerenie. Dar cea mai mare hotărâre este să nu-L scoatem pe Dumnezeu din zilele noastre obișnuite. Să-L chemăm dimineața, să-I mulțumim seara și să-L purtăm cu noi în fapta mică, în cuvântul simplu, în răbdarea față de aproapele.

Prima zi din an ne arată că timpul nu ne aparține, ci ne este dăruit. Fiecare ceas este un dar, fiecare răsuflare – o îngăduință. Dacă vom învăța să trăim așa, anul nu ne va obosi, nu ne va risipi, ci ne va aduna. Și atunci, la sfârșit, nu vom număra zilele trecute, ci lumina pe care am lăsat-o în urma noastră.

Pentru voi toți care treceți pe aici, pe „Zâmbește pozitiv cu Rica”, vă doresc un an cu mai multă liniște în suflet, cu adevăr în inimă și cu Dumnezeu aproape, zi de zi.R&J

30/12/2025

Este timpul să nu ne mai uităm la uşa care se închide şi să ne uităm la uşile care se deschid, la noile oportunități ale noului an şi să profităm de ele.
Este timpul să nu ne mai gândim la ce a fost, ci doar la ce va fi.
Uită că uneori ai luat decizii greşite, uită că uneori ai cerut iertare şi că nu ai fost iertat(ă), dar nu uita să continui să iubeşti.
Multumim celor care ne au fost alături în acest an, vă dorim sănătate, prosperitate şi să aveți parte de iubire, vă aştept cu drag pe pagina mea şi în 2026.
La Mulți Ani Tuturor !!!
R&J

26/12/2025

„Crăciunul nu este o poveste frumoasă din trecut și nici un prilej de zgomot, grabă și risipire. Crăciunul este clipa în care Dumnezeu Se face mic, Se apropie de om cu blândețe și așteaptă un loc curat în inima lui. Nu caută palate, nu caută mese îmbelșugate și nici lumini puternice, ci liniște, smerenie și puțină bunătate adevărată.

Dacă vrei să-L primești pe Hristos, oprește-te puțin din alergarea zilnică. Taci mai mult, iartă mai repede și judecă mai puțin. Fă loc păcii în sufletul tău, pentru că o inimă împăcată valorează mai mult decât orice dar scump. Dumnezeu nu Se naște acolo unde este mândrie, ci acolo unde este lacrimă, rugăciune și dor după bine.

Nașterea Domnului ne învață că mântuirea începe simplu: cu credință curată, cu răbdare și cu dragoste față de cel de lângă noi. Când spui o colindă, să lași și pacea să-ți colinde sufletul. Acolo unde este liniște, acolo unde este iertare și dragoste, acolo Se naște Hristos, în fiecare om care Îi deschide inima.Va dorim Sarbatori pline de pace si iubire! R&J

24/12/2025

Durerile de spate sunt întotdeauna însoțite de emoții negative

Emoțiile și gândurile negative declanșează durerile de spate. Și chiar dacă nu este cazul - dacă există motive perfect de înțeles (hernii de disc, proeminențe, leziuni sau suprasolicitare) - durerile de spate provoacă totuși emoții negative.
Ați observat vreodată această conexiune?
De aceea este atât de important să luați în considerare componenta emoțională atunci când tratați durerile de spate.
Puteți lua o mulțime de medicamente de susținere - dar atâta timp cât nu vă calmați sistemul nervos și nu abordați problema de bază
Există pentru fiecare zona a spatelui o corespondență între gandueile negative sau problemele emoționale.
Va dorim ganduri bune , liniste in suflet , si multa iubire! R&J

20/12/2025

Nu știu dacă și voi aveți acest simțământ că trăim într-o lume obsedată de dreptate. Dar o dreptate privită prin lentila subiectivă a propriei suferințe. Fiecare om poartă în el un tribunal interior care judecă fără încetare: „Nu e corect!”, „Nu meritam asta!”, „Ar fi trebuit să se poarte altfel!”. Și, fără să ne dăm seama, trăim o bună parte din viață în așteptarea ca alții să ne repare, să ne trateze echitabil, să recunoască cât am dat, cât am răbdat, cât am iubit.

Dar dreptatea, în lumea oamenilor, e un ideal fragil. E un concept frumos, dar rareori perfect trăit. Oricât ai aștepta, nu vei fi mereu tratat cu dreptate, nici măcar de cei dragi. Oamenii au propriile lor orbiri, răni, filtre și neputințe. Ceea ce ție ți se pare injust, altuia i se pare firesc. Ce ție ți se pare o rană, altuia i se pare o reacție. Dreptatea umană e relativă, fluctuantă, uneori arbitrară.
Din fericire există un alt mod de relaționare mai înalt decât dreptatea: compasiunea.

Compasiunea este forma superioară a dreptății. A alege compasiunea nu înseamnă a încuraja nedreptatea, ci a decide că sufletul tău nu va fi condiționat de comportamentul celuilalt.

În timp ce dreptatea spune: „îți voi da ce meriți”, compasiunea spune: „îți voi da ce ai nevoie”.

Compasiunea e darul celor care nu trăiesc din reacții, ci din revelații. E actul omului care a înțeles că a ierta nu e o pierdere de demnitate, ci o dovadă de maturitate.
Dreptatea vrea echilibru, și nu e rău. În schimb, compasiunea aduce vindecare. Dreptatea echilibrează balanța între oameni. Compasiunea vindecă rana dintre suflete.

Cei care trăiesc doar după principiul „să mi se facă dreptate” ajung deseori singuri, pentru că lumea rar oferă ceea ce tu consideri „drept”. Cei care aleg compasiunea, însă, descoperă o formă de pace pe care niciun verdict nu o poate aduce.

Când alegi compasiunea, nu mai ești victimă. A trata oamenii cu compasiune nu înseamnă a fi slab, ci a refuza să fii prizonierul durerii. Compasiunea nu te face naiv, te face liber. Ea spune: „în loc să cer să fiu tratat corect, aleg să iubesc corect.”

Compasiunea e acel loc unde nu mai reacționezi la rău cu rău, ci răspunzi la neputință, cu înțelegere. Unde nu mai cauți cine are dreptate, ci cauți cine are nevoie. Unde nu mai spui „nu e corect!”, ci întrebi „ce se ascunde în spatele acestui comportament?”.

Și acolo, în acest gest aproape divin al înțelegerii, se produce o minune: te vindeci tu.

Când dreptatea îți aduce dezamăgire, compasiunea îți aduce sens.

Nu poți controla cm te tratează ceilalți, dar poți controla ce fel de om devii în reacția ta față de ei. Să aștepți dreptate înseamnă să-ți condiționezi pacea de oameni care nici nu știu că te-au rănit. Dar, atunci când alegi compasiunea, alegi şi libertatea de a trăi în pace chiar și atunci când ceilalți nu o merită.
Compasiunea nu e o emoție, ci o decizie. O alegere conștientă de a nu te lăsa învins de amărăciune. De a fi bine chiar și atunci când lumea nu e dreaptă cu tine.

Concluzie:

Nu aștepta să fii tratat cu dreptate, s-ar putea să aștepți o viață întreagă. Dar alege, totuși, să tratezi oamenii cu compasiune și vei simți că viața ta are sens chiar și atunci când e nedreaptă. Pentru că nu dreptatea te împlinește, ci dragostea înțeleaptă cu care alegi să trăiești în ciuda nedreptății.R&J

05/12/2025

Copilărie, cât mi-e dor de tine…

Când vine 5 decembrie, mă revăd copil, fugind spre casă cu ghetuțele murdare și plină de grabă să le fac frumoase pentru Moș Nicolae. Eram mulți frați, nu aveam bogății, dar aveam o casă în care dragostea era peste tot.

Seara, ne aliniau emoțiile mai mult decât bocănceii de lângă geam. Mica și Ticul nostru aveau darul acela tainic de a face mereu rost de câte ceva pentru fiecare dintre noi. Poate nu erau lucruri mari, dar pentru noi însemnau totul. Era felul lor de a ne păstra copilăria vie.

Astăzi, când mă gândesc la acele seri, parcă mi se strânge sufletul. Mi-e dor de noi toți împreună, de simplitatea cu care ne bucuram, de magia care apărea din nimic și transforma totul.

Păstrați, dacă puteți, un colț de inimă deschis pentru copilărie. Nu pentru daruri, ci pentru senzația aceea de liniște și bucurie pe care o găseam în cele mai mici lucruri.

Fericirea adevărată nu e complicată… doar că o înțelegem prea târziu.R&J

30/11/2025

Metaforele despre corp pot fi vindecătoare emoțional, dar ele nu înlocuiesc înțelegerea medicală. Ele sunt un limbaj simbolic o hartă subtilă a sufletului nu un diagnostic.
Dar dacă alegi să le privești ca pe mesaje interioare, poți descoperi în ele o formă de adevăr personal, o chemare către tine însuți.

Spune-mi ce te doare… și îți voi spune ce ai uitat să iubești.

Corpul nu greșește niciodată.
El doar traduce, în limbaj fizic, ceea ce sufletul nu mai poate duce.
Te doare gâtul?
Durerea din gât apare când ai ascuns în tine cuvinte neterminate, lacrimi oprite, adevăruri nerostite.
Redeschide-ți glasul: cântă, rostește, exprimă.
Sunetul vindecă exact acolo unde tăcerea a rănit.
Te apasă pieptul?
Acolo se adună tot ce nu ți-ai permis să simți: dezamăgiri, respingeri, neiertări.
Îmbrățișează-te.
O îmbrățișare de sine este primul medicament al inimii.
Te dor urechile?
Poate ai auzit prea multe critici și prea puține cuvinte care mângâie.
Vorbește-ți cu blândețe.
Vocea ta interioară poate vindeca mai repede decât toate complimentele din lume.

Te arde stomacul?
Stomacul preia grijile pe care mintea nu le mai poate prelucra.
Hrănește-l cu liniște.
Hrănește-te cu bucurie, cu poezie, cu artă.
Un suflet sătul face și stomacul fericit.
Te dor mâinile?
Mâinile păstrează amprenta obligațiilor neasumate.
Fă ceva doar pentru plăcerea ta: frământă aluat, plantează, modelează, pictează.
Când mâinile creează, inima se liniștește.
Te dor picioarele?
Ele te întreabă: „Încotro mergi?”
Durerea apare când ai uitat drumul tău și trăiești pe pilot automat.
Calcă pământul desculț.
Dansează.
Simte viața coborând în tălpi.
Te dor genunchii?
Genunchii vorbesc despre mândrie, rigiditate și lipsa smereniei.
Când uiți să te conectezi cu ceva mai mare decât tine, genunchii te aduc aminte.
Întoarce-te la credința ta, oricare ar fi ea.
Acolo începe eliberarea.
Te doare spatele?
Ai purtat prea mult. Ai ținut prea mult. Ai dus poveri care nu-ți aparțin.
Lasă-le jos.
Respiră.
Dă-ți voie să fii doar tu.
Te dor tălpile?
Tălpile te avertizează că ai uitat să te oprești.
Odihnește-te.
Înmoaie-le în apă caldă.
Când tălpile se relaxează, și destinul se reașază.
Ascultă-ți corpul.
Durerea nu este pedeapsă — este mesaj.
Iar mesajul, aproape întotdeauna, e unul singur:
Întoarce-te la iubire.R&J

29/11/2025

2026 – Anul Calului de Foc: anul schimbării în bine cu voia lui Dumnezeu

2026 este Anul Calului de Foc, o energie rară care apare o dată la 60 de ani.
Este un an al mișcării, al trezirii și al transformării în bine.

Dar peste tot și peste toate este Dumnezeu, care vede, știe și îngăduie fiecare etapă din viața noastră.
El nu își părăsește niciodată copiii, iar tot ce vine spre noi vine cu un scop bun, chiar dacă nu îl înțelegem imediat.

Calul de Foc doar pune în lumină ce avem deja în suflet.
Iar gândurile noastre au o putere uriașă în acest an:

Dacă gândim rău, atragem rău.
Dacă gândim bine, atragem bine.

De aceea, 2026 ne cheamă să gândim mai luminos, mai curat, mai aproape de Dumnezeu.
Ce aduce acest an?

• claritate
• curaj
• evoluție
• oameni buni în viața noastră
• desprindere de ce nu ne mai face bine
• drumuri noi, deschise cu voia lui Dumnezeu

2026 nu vine să dărâme vieți !
vine să ne arate unde este binele, unde este adevărul și unde este lumina.
Mesajul anului

Rămâi aproape de Dumnezeu.
Gândește bine.
Alege lumina.
Ai încredere în drumul tău.

Când mintea ta e luminoasă și inima ta e deschisă,
Dumnezeu lucrează în viața ta mult mai ușor.

2026 este anul în care binele crește, dacă și noi îl alegem!R&J

Zambeste,gandeste pozitiv cu Rica

13/01/2026

13/01/2026

12/01/2026

02/01/2026

01/01/2026

30/12/2025

26/12/2025

24/12/2025

20/12/2025

05/12/2025

30/11/2025

29/11/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category