What are the opening hours?

Monday 12:00 - 19:00 Tuesday 09:00 - 17:00 Wednesday 10:00 - 17:00 Friday 09:00 - 17:00

Cabinet Individual de Psihologie Panțiru Andreea

Home
Romania
Bacau
Cabinet Individual de Psihologie Panțiru Andreea

Psiholog clinician și psihoterapeut. Ofer un spațiu sigur și empatic în care poți explora, înțelege și vindeca. http://www.cabinetpsihologicbacau.ro/

31/10/2025

Relația cu banii este, în profunzime, o relație emoțională.
Pentru mulți oameni, nu e vorba doar despre cifre, ci despre siguranță, valoare și control.
În copilărie, am învățat despre bani nu din vorbe, ci din tăceri, tensiuni sau griji.
Acolo s-au născut convingerile care azi ne pot limita — că banii sunt greu de păstrat, că nu e sigur să ai, că e rușinos să vrei mai mult.

Dar în terapie putem rescrie aceste povești, putem construi o relație mai blândă și matură cu banii:

🌱 Banii sunt o resursă, nu o măsură a valorii mele. Pot avea sau nu bani — dar valoarea mea umană rămâne aceeași.

🌱 Pot câștiga bani într-un mod care să respecte valorile mele, nu trebuie să aleg între sens și stabilitate.

🌱 Pot să mă simt în siguranță chiar și atunci când nu am control deplin.
Adevărata liniște financiară începe din interior, nu din cifre.

🌱 Banii pot fi o formă de grijă.
Când am echilibru și stabilitate, pot avea grijă de mine și pot contribui și la binele celor din jur.

Vindecarea relației cu banii nu înseamnă să devii „mai bogat”, ci să te eliberezi de rușine, frică și vinovăție, să vezi banii pentru ce sunt cu adevărat: energie, schimb, posibilitate.

29/10/2025

Când copilul din tine nu s-a simțit iubit, mesajul interiorizat este :
„Trebuie să fac ceva ca să merit iubirea.”

Mai târziu, în relațiile de cuplu, același scenariu se repetă: alegi parteneri indisponibili emoțional, te simți invizibil(ă), cauți confirmare, te temi de respingere.

Nu pentru că „greșești”, ci pentru că sistemul tău emoțional caută familiarul, nu fericirea.

Procesul terapeutic te ajută să vezi diferența între iubirea condiționată și iubirea sigură, să înveți să te apropii de tine cu blândețe.
Să devii tu însuți/însăți figura care oferă siguranță.

27/10/2025

Așa sunt eu … sau poate așa am învățat să fiu?

De multe ori aud în cabinet:
„Așa sunt eu, mereu pe fugă.”
„Așa sunt eu, nu pot sta locului.”
„Așa sunt eu, mereu în control.”

Dar… chiar așa ești sau așa ai fost nevoit să fii, ca să pot merge mai departe?

Agitația, graba, controlul, perfecționismul — nu sunt cine ești tu, sunt mecanismele tale de adaptare, felul în care, cândva, ai învățat să te simți în siguranță.

Când ne spunem mereu „așa sunt eu”, ne blocăm în povestea asta.
E ca și cm am spune că nu mai există altă cale, că nu putem fi altfel.

Dar putem, există un „eu” dincolo de agitație, dincolo de fugă.
Un „eu” care poate respira, care poate sta, care poate alege alt ritm.

Terapia te ajută să te apropii de tine, să înțelegi de ce ai fost așa și să-ți permiți să fii exact cm îți dorești să fii.

24/10/2025

Când cineva pleacă din viața noastră, nu pleacă doar omul — pleacă și o parte din povestea noastră. Și uneori, acea poveste rămâne neterminată.

Rămân lucruri nespuse, gesturi neîmplinite, întrebări fără răspuns.
Rămâne un gol care nu se umple cu amintiri, ci cu un amestec de dor, vinovăție, furie și neputință.

Din perspectivă psihologică, relațiile nu se termină odată cu plecarea fizică a cuiva.
Ele continuă în interiorul nostru, prin ceea ce am trăit, am învățat și am simțit alături de acea persoană. Continuă în felul în care ne raportăm la noi, în modul în care iubim, în limitele pe care le punem sau nu le punem.

Când relația cu un părinte a fost complicată, neîncheiată sau dureroasă, absența lui poate reactiva răni vechi.
Poate aduce în prim-plan nevoia aceea profundă de a fi văzut, acceptat, iubit — nevoi care, poate, nu au fost niciodată împlinite.

Durerea acestor lucruri nerezolvate poate fi alinată prin a permite emoțiilor să existe, prin a accepta că nu vom avea toate răspunsurile, dar că putem învăța să trăim cu întrebările.

-copil

23/10/2025

Renunțarea la sine nu se întâmplă brusc, ci treptat. La început este un proces subtil, în care începi să te adaptezi din ce în ce mai mult la nevoile și așteptările celorlalți, până când pierzi contactul cu propriile tale dorințe, emoții și limite.

Renunți la tine atunci când spui „da” pentru a evita un conflict, deși în tine e un „nu” clar. Când îți ascunzi nemulțumirile ca să nu deranjezi, când te străduiești să fii „cum trebuie” pentru a fi plăcut, acceptat sau iubit.

În timp, această adaptare continuă te deconectează de tine. Nu mai știi ce simți cu adevărat, ce îți dorești sau ce ai nevoie. Apare epuizarea, golul interior, sentimentul de confuzie — „nu mai știu cine sunt”.

Din perspectivă psihologică, renunțarea la sine este un mecanism de supraviețuire. Este o formă de protecție învățată, menită să evite durerea respingerii sau a conflictului. Însă, pe termen lung, acest mecanism devine o sursă de suferință, pentru că te ține departe de autenticitate și de o relație reală cu tine însuți.

Procesul de reconectare începe atunci când devii conștient că te-ai pierdut. Când începi să observi unde spui „da” din teamă și nu din alegere, când începi să îți acorzi permisiunea de a avea limite, de a simți, de a greși.

A te alege pe tine înseamnă să îți asumi nevoile, emoțiile și valorile proprii ca fiind valide. Înseamnă să construiești o relație sigură și blândă cu tine, pentru ca și relațiile tale cu ceilalți să devină mai autentice.

22/10/2025

Uneori, nu iubești cu adevărat persoana de lângă tine, ci felul în care te face să te simți. Când partenerul devine singura sursă de valoare și sens, relația se transformă într-o dependență emoțională.

Iar când începi să te agăți de partener pentru a te simți valoroasă, nu mai iubești cu libertate, ci cu teamă. Teama că, dacă el pleacă, te pierzi și tu odată cu el.
Și această teamă nu vine din relația prezentă — vine dintr-un loc mai vechi.
Poate din copilăria în care nu te-ai simțit văzută.
Poate din relații anterioare în care ai fost respinsă sau abandonată.
Poate din ani întregi în care ai învățat că valoarea ta depinde de validarea celorlalți.

Această dependență e un semn de durere nevindecată.

În terapie, învățăm treptat să ne reconstruim relația cu noi înșine, pentru că adevărata libertate în iubire nu vine din „nu pot trăi fără tine”,
ci din „pot trăi cu mine și aleg să te iubesc”.

̦iiautentice

21/10/2025

Tot mai des, în cabinet, observ același tipar: femei obosite, copleșite de responsabilități. Casa, copiii, jobul, familia extinsă, grijile pentru toți... și undeva, în tot acest vârtej, ele încep să se deconecteze de la energia lor feminină — cea a receptivității, a prezenței, a blândeții.

Pentru că atunci când trebuie „să le facă pe toate”, femeia intră firesc într-o energie masculină: organizează, planifică, rezolvă, conduce, decide. Iar în timp, asta aduce dezechilibru în relație.

Partenerul, la rândul lui, începe să simtă că nu mai are loc — că nu e suficient, că rolul lui s-a micșorat, se simte neapreciat, nechemat, poate chiar respins.
Și astfel, fără să-și dea seama, cei doi încep să se îndepărteze.

Terapia e despre conștientizare, despre a observa unde ne pierdem energia și cm putem reveni la un echilibru între a face și a fi. Despre a ne permite să primim, nu doar să oferim.
Despre a construi un spațiu în care amândoi să poată simți că sunt suficienți — exact așa cm sunt. 💫

# ̦iiautentice

20/10/2025

🌿 ReConnect 2025 – O nouă perspectivă asupra dependențelor și vindecării

Weekendul acesta am avut ocazia să particip la evenimentul ReConnect 2025, organizat de Compassionate Inquiry România — o experiență profundă despre felul în care privim dependențele și relația lor cu trauma.

Am plecat de acolo cu o înțelegere nouă și plină de compasiune:
👉 Fiecare dintre noi are o formă de dependență — fie că e vorba de cafea, zahăr, scroll, tutun, muncă sau seriale.
👉 Dependența nu este o problemă de voință, ci un semn al unei suferințe nerostite.
👉 Conexiunea între oameni ajută la reducerea dependențelor, nu izolarea sau stigmatizarea.

În loc să ne întrebăm „De ce dependența?”, poate ar fi mai vindecător să ne întrebăm „De unde suferința?” 💛

Schimbarea începe cu felul în care privim — cu mai multă înțelegere, mai puțină judecată și cu dorința sinceră de a vedea omul din spatele comportamentului.

17/10/2025

Uneori, oamenii care par cei mai puternici — cei care ajută pe toată lumea, care oferă soluții, sprijin și înțelegere — sunt cei care duc în tăcere o greutate mare.

Ajută pentru că știu cm e să nu ai pe cineva acolo, pentru că au învățat devreme că valoarea lor vine din cât pot oferi, pentru că iubirea s-a tradus mereu prin „a fi de folos”.

Dar, uneori, ajutorul se transformă într-o formă subtilă de control, într-un tipar de care ceilalți ajung să depindă și, fără să-și dea seama, “cel care ajută” se pierde în nevoile celorlalți, uitând de propriile sale nevoi.

👉 Adevărul dureros este că nu putem salva pe nimeni cu adevărat — putem doar fi prezenți, autentici și disponibili pentru o relație reală, în care fiecare își asumă propria viață.

Dacă te regăsești în acest rol, încearcă să te întrebi:
🔹 Ce nevoie din mine se hrănește atunci când ajut?
🔹 Ce se întâmplă cu mine dacă nu mai fac asta?
🔹 Cine sunt eu dincolo de rolul de „cel care sprijină”?

Atunci când te oprești din a-i salva pe ceilalți începi, în sfârșit, să te salvezi pe tine. 💛

16/10/2025

Atunci când ajungem să credem că fericirea se află într-o oglindă, că dacă mai schimbăm încă un detaliu, dacă mai corectăm încă un “defect”, atunci, în sfârșit, ne vom simți bine cu noi.

De cele mai multe ori, după fiecare “intervenție”, apare din nou același gol… aceeași voce care spune că nu e destul.

Pentru că disconfortul nu e despre chip, despre riduri sau proporții, ci despre cm ne privim și ce ne spunem.
Despre felul în care am învățat că trebuie să fim perfecte ca să fim iubite, admirate sau acceptate.

Nicio procedură nu poate vindeca nevoia de a fi văzută, de a fi suficientă așa cm ești. Dar o poate face blândețea, auto-compasiunea, curajul de a sta față în față cu tine, nu doar în oglindă, ci și în interior.

✨ Invitație la reflecție:
Când te uiți în oglindă, ce anume cauți să vezi — și ce parte din tine îți dorești cu adevărat să fie acceptată?

# andreeapantiru

15/10/2025

Uneori, oamenii ajung în cabinet nu pentru că s-a întâmplat ceva „important”, ci pentru că pur și simplu nu mai pot dar totuși continuă, pe pilot automat.
Spun adesea: „Nu mai pot. Dar trebuie.”

Epuizarea nu vine peste noapte, se adună încet — printre „încă puțin”, „după ce termin și asta”, „n-am timp acum” . Si, la un moment dat, nu mai e doar oboseală, e gol, lipsă de sens, o tăcere care apasă.

În terapie, aceste persoane încep să descopere ceva ce au uitat: că nu trebuie să demonstreze nimic, că pot să se oprească fără vinovăție, că epuizarea e un semn de suprasolicitare. Și, încet, învață să respire din nou, să-și asculte corpul, să se întoarcă la ei.

14/10/2025

Când într-o familie copilul este anxios, temător sau dependent, ca părinți ne grăbim să căutăm soluții pentru el. Mergem la specialiști, vrem răspunsuri, ne dorim să-l ajutăm cât mai repede.

Însă, uneori, în spatele neliniștii copilului stă neliniștea noastră.
Copilul oglindește, cu o sinceritate dureroasă, emoțiile noastre nevindecate: teama de abandon, furia reprimată, sentimentul de neputință, rușinea, nevoia de control sau de siguranță.

Devenim părinți purtând în noi copilul care am fost. Iar acel copil interior își face simțită prezența exact atunci când încercăm să ne conectăm cu copilul nostru real.

De aceea, înainte de a ne grăbi să „lucrăm cu copilul”, este esențial să ne uităm către noi înșine:
👉 Ce simt când copilul plânge, se teme sau mă respinge?
👉 Ce parte din mine reacționează?
👉 Ce am nevoie să vindec ca să pot rămâne prezent și calm lângă el?

Vizitele repetate la specialiști, în lipsa unei priviri asupra sistemului familial, pot face copilul să se simtă „problema” din familie. Iar asta îi crește nesiguranța și anxietatea.

Când părintele începe să se înțeleagă pe sine, copilul simte mai multă siguranță.
Pentru că vindecarea copilului începe, adesea, cu vindecarea părintelui. 💛

Address

Boulevard I. S. Sturza Nr. 29
Bacau
600269

Opening Hours

Monday	12:00 - 19:00
Tuesday	09:00 - 17:00
Wednesday	10:00 - 17:00
Friday	09:00 - 17:00

Telephone

+40758366846

Website

http://www.cabinetpsihologicbacau.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Panțiru Andreea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Panțiru Andreea:

Shortcuts

Address
Telephone
Opening Hours
Alerts
Contact The Practice
Claim ownership or report listing

Featured

Centrul Izvorul Tamaduirii Bacau
Strada 9 Mai Nr. 94, Bogdan Voda

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bacau?