09/11/2025
Am aflat recent despre cazul medicului Ștefania Szabó, o femeie de doar 37 de ani, care a murit în timpul unei gărzi. Primul gând care mi-a venit a fost la *burnout*. Nu vreau să discut despre sistemul medical sau cauzele posibile ale decesului cm ar fi intoxicația medicamentoasă accidentală, ci despre ceea ce știu — despre oameni și despre epuizare.
Burnout-ul psihologic este o stare de epuizare globală – emoțională, mentală și fizică – care apare atunci când presiunea externă depășește capacitatea noastră internă de adaptare. Pe măsură ce stresul se acumulează și resursele scad, apar semnele: pierderea sensului, apatia, lipsa motivației, epuizarea, uneori chiar boala.
Trăim într-o lume în care munca a devenit centrul existenței noastre. Cariera și productivitatea au ajuns adesea măsura valorii personale.
____________________________________
Sănătatea este baza care susține tot restul. Dacă o neglijăm, corpul și mintea vor găsi oricum o modalitate de a trage frâna în prima fază — fie prin oboseală cronică, fie prin boală, fie printr-o dureroasă pierdere de sens. Fără îndoială, munca noastră contribuie semnificativ la (1) sentimentul de scop, (2) aduce stabilitate financiară - care e baza supraviețuirii și bunastarii noastre și de asemenea munca ne pune in situații unde e necesara evoluția si deci contribuie și la (3) dezvoltarea personală. Totuși, urmărirea succesului profesional nu ar trebui să vină în detrimentul sănătății.
Orele suplimentare, termenele limită strânse, cariera ca identitate și ca singura sursă de mulțumire, pot duce la stres, la epuizare și diverse probleme de sănătate fizică și mentală. Cred că știm cu toții despre anumite domenii sau joburi atât de stresante și solicitante încât majoritatea celor care lucreaza acolo ajung inițial să fie *epuizați* (cu zile in care merg pe pilot automat/ "înca puțin si termin", până nu mai ramane nimic din ei), iar mai apoi urmând să se imbolnăvească, într-o încercare a corpului de a trage un semnal de alarmă, dacă și acesta e ignorat, de cele mai multe ori apare în timp o condiție medicala semnificativă sau alte urmari importante.
____________________________________
Suntem aproape obligați să gasim continuu un echilibru între responsabilitățile profesionale și bunăstarea personală, asta dacă nu vrem sa plătim niște costuri, costuri care se vor remedia doar sărind intr-o alta extrema a vieții noastre. De aceea e bine de multe ori să nu părăsim acel "mijloc", deși e greu de cele mai multe ori să facem o echilibristică între toate planurile vieții noastre, într-o lume în continua mișcare și grabă - înspre "undeva". Cand ne simțim vinovați ca ne odihnim, cand vânăm constant cate un "acum ce urmeaza", în loc de celebrarea unei victorii, cand vedem totul în termeni de productivitate și eficiență - deja avem predictorii pentru burnout.
Cazul acestui medic ar trebui să ne facă să ne întrebăm:
👉 Cât oferim și pentru ce?
👉 Ce câștigăm, dar și ce pierdem, în goana după recunoaștere sau succes?
👉 Cât de scump plătim uneori pentru a ne dovedi valoarea?
____________________________________
În final, a pune sănătatea pe primul loc nu înseamnă renunțare, ci o alegere înțeleaptă și plină de compasiune pentru propriile limite. Doar un om care are grijă de sine poate continua să dăruiască — în profesie, în familie, în viață.
Burnout-ul nu înseamnă că ești slab, ci că ai fost puternic prea mult timp. 💚
