08/11/2025
În Japonia există un serviciu real, aproape incredibil pentru restul lumii, prin care poți închiria un membru de familie. Nu ca o glumă, nu pentru filmări, ci pentru viața de zi cu zi. Actori profesioniști sunt plătiți să joace rolul de mamă, tată, soț, copil sau bunică. Uneori pentru o oră, alteori pentru ani.
Fenomenul este legat de singurătate, presiunea socială și nevoia de aparențe. Companii ca Family Romance sau Client Partners trimit persoane care se comportă exact ca cineva drag: ascultă, gătesc, oferă sfaturi, încurajează, uneori chiar „disciplinează” cu blândețe. Nu sunt asistente sociale, nici terapeuți. Sunt actori emoționali.
Există cazuri reale documentate în presa japoneză și internațională. De exemplu, o mamă care și-a pierdut soțul a angajat un actor să joace rolul tatălui doar ca fiica ei să nu fie întrebată la școală „de ce nu ai tată?”. Bărbatul a interpretat rolul ani întregi și a mers la serbări, la picnicuri, a ținut copilul de mână. În alt caz, o fată nu reușea să meargă la școală și refuza orice ajutor. Mama ei a angajat o femeie care să vină zilnic, să stea lângă ea în tăcere, să gătească, să-i pună ordine în cameră, și, treptat, să o încurajeze să revină la viață. Nu a țipat la ea, nu a „certat-o”, dar a jucat rolul de mamă calmă, prezentă.
Nu există „mame care vin să te certe dacă nu înveți”dar există femei, care joacă rolul de figură maternă pentru copii care n-au avut una, pentru tineri care trăiesc singuri, sau pentru familii care au nevoie să acopere o lipsă. Unii actori au spus că, după ani, copiii pe care îi „vizitau” au început să le spună „mama” fără să le ceară nimeni asta.
Serviciul nu e ieftin. Costă între 20 și 100 de euro pe oră, iar dacă actorul devine parte din viața familiei, contractele pot dura ani. Actorii trebuie să respecte reguli stricte: nu au voie să se atașeze prea mult, să spună adevărul sau să încalce rolul. Totul este o iluzie controlată.
Este o poveste care pare tristă, dar este de fapt o oglindă a unei societăți unde singurătatea nu se vede, dar există. Iar aceste „mame închiriate” nu sunt personaje de comedie. Sunt dovada că oamenii, oricât de moderni, au încă nevoie de cineva care să le bată la ușă și să spună „sunt aici”.