21/10/2025
Eșec pentru mine sau pentru copil?
Întotdeauna aleg să mă pun pe primul loc, pentru că munca mea este rezultatul a tot ceea ce sunt eu. Ofer din preaplinul meu, și dacă nu e reciproc, doar mă epuizez.
Nu prea spun povești de genul, dar atunci când mă simt încărcată mă ajută să scriu. Așa că hai să povestim:
Zilele trecute am avut o întâlnire cu o mamă și copilul ei, un micuț care descoperă lumea prin sunete.
I-am făcut copilului o evaluare completă, am stabilit cu mama planul pe următoarea lună și la confirmarea mamei, am făcut raportul evaluării și am creat un plan de intervenție adaptat pentru vârsta și etapa lui, una în care accentul nu este pe „rezultate rapide”, ci pe expunere blândă la sunete, siguranță, conectare și încredere. Ceva normal, pentru că că atunci când copilul este implantat cochlear mereu se face prima dată expunerea adică detecția sunetelor. Dacă vreun terapeut știe alte metode, vă rog să mă contraziceți. Dar procedura este mai lungă, poate vă povestesc o dată cm lucrez eu cu copiii cu implant cochlear și cu copiii cu proteză auditivă, sau despre poveștile frumoase a copiilor cu care am lucrat, dar acum nu are relevanță în povestea mea.
Am trimis raportul mamei și planul, explicând că, pentru început, mama să facă acasă expunerea copilului la sunete, să aplice ea obiectivele și să noteze tot ce observă, ca să putem discuta concret la următoarea întâlnire.
Însă, la o câteva zile distanță, am primit un mesaj care spunea că sunt obiective pe care copilul le îndeplinește. Am răspuns și am spus părintelui că planul se ajustează lunar în cazul lui, fiind un copil mic și că este foarte bine pentru că sunt trecute obiective specifice vârstei lui. Azi după o săptămână, alt mesaj: planul pare „e ceva ce se găsește și pe internet” și că nu a meritat banii.
Recunosc, acel mesaj a atins ceva în mine.
Și pentru că mi-a fost pusă la îndoială munca, dar pentru că am simțit că intenția mea autentică de a ajuta copilul și de a construi o colaborare bazată pe încredere nu a fost primită.
În acel moment, am ales să mă pun pe primul loc. Am ales să nu mai continuăm colaborarea.
Pentru că, oricât de mult mi-aș dori să sprijin fiecare copil, nu pot face asta dacă părintele nu crede în mine, în proces și în munca mea.
Terapia nu este un serviciu care se cumpără și se compară.
Este o relație, un spațiu de siguranță și încredere în care lucrăm împreună, nu unul împotriva celuilalt. Suma cerută pe plan, pe 2 întâlniri, credeți-mă nu m-ar fi îmbogățit pe mine pentru că banii merg în contul asociatiei, dar ok, eram mai câștigată dacă luam copilul și mă jucam cu el și atât.
Și sunt mândră de mine că am știut să trasez această limită. 🌱
Pentru că asta le spun mereu și colegilor mei terapeuți:
➡️ Nu trebuie să rămâi într-o relație terapeutică în care ești mereu pus la îndoială.
➡️ Nu trebuie să dovedești constant că „meriți”.
➡️ Poți alege să lucrezi doar cu oamenii care te apreciază, te respectă și au încredere în tine.
Munca mea nu este „ceva ce se găsește oriunde”, și nici pe internet.
Este rezultatul a ani de formare, de dedicare, de intuiție, de iubire și de credință în potențialul fiecărui copil.
Iar progresul nu se măsoară în câte exerciții facem, și cât de bine lucrez eu sau nu ci în cm se simte copilul, cm se conectează, cm prinde curajul să descopere lumea.
🤍 Concluzia mea?
Copilul crește în ritmul în care părintele are încredere.
Și terapeutul vindecă în ritmul în care își respectă propriile limite.
Mămici, prin această atitudine copilul dvs are de pierdut. Nu se fac progrese doar dacă plătești terapie și lucrează cineva cu el. E nevoie să lucrați voi cu ei. Și dacă îmi spune cineva că e mai benefic pentru copil să lucreze și să audă primele sunete de la un necunoscut decât de la mama în mediu natural, acasă, eu nu pot să cred asta.
Respectați munca oamenilor și nu vă comportați de parcă oamenii nu au sentimente. Da m-a deranjat, dar cel mai probabil îmi trece în câteva zile. Eșecul nu este al meu, suferă un copil pentru asta.
