14/11/2025
Prea puțin ne uităm la ei…la frații mai mari ai copiilor cu autism…
Vorbim despre doliul părinților, dar prea puțin ne oprim să vedem durerea fraților mai mari…
Și ei au pierdut atunci când s-a auzit diagnosticul…
Ei au pierdut nu doar fratele dorit, ci și păriții avuți…
Pentru ei totul s-a schimbat. Nimic din ce știau până atunci nu a mai fost la fel. Iar mintea lor de copii nu a putut cuprinde și integra toate aceste schimbări.
El fratele mai mare, a pierdut tot ce cunoștea… Fratele dorit, cu care nu s-a putut juca așa cm își imagina, care nu îl auzea când îl striga, care plângea și nu se oprea, care nu dormea, care mereu era în atenția părinților lui…. Părinții lui dragi care nu au mai fost ai lui prin faptul că au fost absorbiți de diagnostic, de lupta pentru recuperare, de durere, de oboseală, de griji, de frici…
Pentru frații mai mici pare mai ușor. Ei când apar, cunosc familia așa cm este ea. Îl cunosc pe fratele cu autism, îi cunosc pe părinții fratelui cu autism și iau totul așa cm e. Nu cunosc altă variantă.
Însă pentru frații mari este greu. Ei au cunoscut părinții altfel și familia altfel.
De-a lungul anilor, am cunoscut frați mai mari a căror durere era strigată prin smulgerea părului din cap….in liniște, în singurătate, era modul în care făceau față tuturor acelor schimbări…
Am cunoscut frați care au devenit duri, care au început să fie adulți mult prea devreme…ca să își poată ajuta părinții să sufere mai puțin…
Am cunoscut frați care au devenit perfecți…pentru a compensa imperfecțiunea fratilor lor cu autism…și pentru a-i face pe părinții lor mai fericiți…
Este o povară acolo care se cere văzută și auzită și care mai ales se cere lăsată jos.
Fiecare a făcut tot ce a putut. Părinții au făcut tot ce au putut, frații au făcut tot ce au putut. Și e în regulă. Nimeni nu a ales. Însă fiecare a făcut față așa cm a putut. Fiecare a învățat.
Dacă ești frate sau soră mai mare a unui copil cu autism și ai citit până aici, lasă un emoticon care să reprezinte trăirea ta de frate/soră mai mare.
PS: Poți lăsa jos tot ce nu îți mai folosește (frică, nedreptate, durere, nevoia de perfecțiune, teama de a eșua, rușinea…). Nu mai trebuie să le cari. ❤
