23/10/2025
Va salut cu iubire suflete frumoase!!!
Astazi vreau sa va impartasesc o constientizare frumoasa a sufletului meu π. In copilaria mica am locuit in aceeasi casa frumoasa de langa padure impreuna cu parintii , bunicul si bunica mea. Pentru ca parintii erau mai mereu la munca, mare parte din timp il petreceam cu bunicii mei. Dar impreuna cu noi, pentru ca, casa era destul de mare, locuiau si matusa mea cu cei 3 copii ai ei ( ulterior si ea a mai avut un copil si parintii mei au mai avut unul).
Si pentru ca lucrurile sa fie mai usoare intre bunici s-a cam impartit treaba , astfel ca bunica mea ingrijea copiii fetei ei ( matusa mea) si bunicul avea grija de mine, copilul baiatului lor. Asa am ajuns eu sa merg mult pe munte caci bunicul era alpinist si tamplar si uneori ma lua cu el in padure sa reparam cate o bancuta din traseu sau sa ajutam la marcaje ori la reparatia vreunei cabane de pe munte.
Chiar daca in anumite perioade , in special iarna , nu mergeam tot timpul pe trasee, cam o data la 3, 4 zile mergeam in padure sa aducem apa de izvorul din locul numit ''Fantana hotilor''. hotii nu erau chiar hoti ci erau haiduci din zona care in vremuri de mult trecute faceau dreptate cm puteau pentru cei saraci. Pana aici e totul clar.
A venit apoi adolescenta cand si eu . la fel ca alti adolescenti credeam ca le stiu eu pe toate, ca stiu eu mai bine si am inceput sa mai ignor chemarile bunicului pe munte sau ale bunicii la lucrul manual ( ea era croitoreasa si adesea ne facea hainele necesare pentru festivitati, petreceri sau evenimente importante in familie). a venit apoi facultatea si am revenit la dragul meu de munte insa de data aceasta nu cu bunicul caci el murise intre timp cu cu colegii de facultate, cu prietenii de varsta mea.
Apoi viata si-a urmat cursul, m-am casatorit, am avut un copil , apoi am divortat dar am continuat sa merg pe munte . si pentru ca aveam un copil caruia imi doream nespus de mult sa ii inspir dragostea de munte si de natura am creat o comunitatea in care am inceput sa duc pe munte, pe trasee stiute, familii cu copii. De fiecare data cand am facut vreo drumetie mi-am amintit de tata cu care mergeam pe munti si mai ales de bunicul meu, adica tatal lui si spuneam cu mandrie ca il onorez plantand seminte de iubire in inimile pure de copii asa cm a facut el cu mine. Si inca fac asta!
Pana aici toate bune, insa uneori ma gandeam ca ar fi bine, firesc si sanatos sa o onorez si pe bunica mea , cea care incerca sa ma cheme mereu catre lucrul de mana ( ea imi facea toate temele la lucrul manual de la scoala ). Ea a tot incercat sa imi arate cm sa fac, sa brodez , sa croiesc dar nu am simtit atractie niciodata. La un moment dat, in urma cu vreo 2 ani mi-a venit o idee de a crea niste rochite de munte din material tehnic, elastic, ca acela de la buff-uri si ma gandeam ca le voi da unor femei pricepute in ale croitoriei sa le coasa caci mie tot nu imi place sa cos :))). Dar nu s-a legat nimic , nu am reusit nici macar sa achizitionez materialul :)))). si aveam mereu acest regret care ma tinea ''agatata'' ca eu pe ea nu o onorez deloc, nu fac nimic si in onoarea ei.
Asa credeam, pana acum vreo cateva zile cand o intamplare faina mi-a luminat mintea si sufletul. Am un saculet micut , frumos , rosu in care imi tin figurinele cu care fac eu constelatii sistemice familiale individuale, 1 la 1. Si in timp ce ''mestecam in saculet'' sa aleg personaje pentru o constelatie pe care o faceam on line prin telefon mi-a picat fisa: EU O ONOREZ PE BUNICA MEA PRIN ACESTE CONSTELATII CU FIGURINE!!!!
Bunica mea era croitoreasa, ea era ''sefa'' casei si se ocupa de gradina, de animale, de gatit dar mai face ceva: dedea in bobi! Nu stiu daca multi dintre voi stiti ce este aceasta indeletnicire de a da in bobi. Avea o gramada de boabe de fasole , alese mai mari, pe care le tinea intr-un saculet , le amesteca fara sa se uite in saculet siu apoi , printr-o tehnica numnai de ea stiuta alegea mici gramajoare si apoi stia ce se intampla cu personajul pe care uil analiza prin aceasta metoda. De regula facea asta cand tata intarzia acasa si era foarte ingrijorata: dadea din bobi si apoi venea pe terasa cu fata luminata si spunea ca a vazut o masa mare cu lume multa semn ca tata e bine, e la ''chefuiala'' sau vedea drumul si asa stia ca mai e putin si ajunge acasa. Si aici am mii de exmple de explicatii.
Eu atunci eram foarte atrasa de datul ei in bobi si am rugat-o sa ma invete dar nu prea isi dorea ( nu prea am, inteles de ce). Dar , constientizarea mea a fost ca eu atunci cand amestec figurinele de constelatii fac ce facea ea cu boabele de fasole, poate usor la un nivel avansat caci mergem spre evolutie , desigur :)))! Cand mi-am dat seama ca de fapt eu asa o onorez pe ea am fost cuprinsa de o bucurie greu de descris in cuvinte. Chair acum cand scriu simt o bucurie imensa si recunostinta multa:)!
Asadar, in onoarea bunicii mele, practic constelatii sistemice familiale individuale , cu figurine, cu atat de multa bucurie si pasiune, prin prezenta fizica sau on line. Daca simti ca vrei si tu sa incerci o astfel de constelatie te astept cu mare drag sa imi lasi un mesaj aici , sau in privat si programam o astfel de sedinta care , crede-ma , este exact la fel de puternica si revelatoare ca si o constelatie de grup.
Toti cei care au avut o astfgel de sedinta au fost extrem de incantati si absolut toti au spus ca e mai mult decat se asteptau ei. Mai ales ca in felul acesta poti lucru pe teme pe care poate nu vrei sa le expui in grupuri sau pe teme pentru care nu neaparat ai timp sa astepti formarea unui grup. Las mai jos o fotografie facuta de cineva din sala in timp ce faceam o constelatie de acest fel , demonstrativ, la unul dintre retreaturile la care am participat alaturi de Ramona Burda SΔlΔΘan. A fost o demonstratie faina, la care a iesit la iveala o incurcatura care nu prea putea fi vazuta altfel . Atat de multa recunostinta simt cand vad rezolvari ale unor teme de viata si prin aceasta metoda!!! Cu iubire...!β€