11/11/2025
🎬 Despre filmul „Caramelo” și lecțiile neașteptate ale vieții
Nu am mai scris aici de ceva timp… programul mi-a fost plin, iar seara, când am vrut să văd doar un film drăguț cu un cățeluș, am dat peste ceva mult mai profund decât mă așteptam.
Un film care mi-a rămas în suflet și care mi-a adus aminte de cât de fragilă și totodată frumoasă este viața.
„Caramelo” nu este un film care caută să impresioneze, dar te lasă să simți...durerea, fragilitatea, bucuria ascunsă în lucruri mărunte...și legătura dintre om și câine, o legătură care nu are nevoie de cuvinte, ci doar de prezență.
Povestea este a unui tânăr care visează să devină bucătar, dar boala îi schimbă drumul.
Totuși, în loc să fie un film despre pierdere, „Caramelo” e un film despre ce rămâne:
iubirea, prietenia, curajul de a trăi din plin chiar și atunci când finalul poate fi aproape.
Dincolo de suferință, filmul vorbește despre:
🍂 acceptare... nu ca resemnare, ci ca o formă de împăcare cu ceea ce este;
🙏 recunoștință... pentru clipele simple, pentru gustul vieții, chiar și atunci când devine amară;
🐾... iubire necondiționată
🌤️ sens... găsit nu în reușite, ci în felul în care alegem să fim acolo, unii pentru alții;
❤️ umanitate... care strălucește în gesturile mici, în a fi alături, în tăceri care uneori spun mai mult decât orice cuvânte.
„Caramelo” te face să te gândești la cât de prețioasă este viața, chiar și atunci când doare.
La cât de adâncă poate fi iubirea, chiar și atunci când timpul poate fi prea scurt...
și la cât de vindecătoare e prezența unui suflet care te iubește exact așa cm ești, fie el om sau câine.
Toată experiența filmului mi-a reamintit că iubirea, încurajarea, bunătatea pe care o oferim cuiva nu se oprește odată cu noi...ea continuă să trăiască mai departe în curajul, în bunătatea și în lumina celor pe care i-am atins.
Un chef și un maidanez de culoare caramel devin cei mai buni prieteni după o întâlnire fatidică. Cei doi râd și plâng împreună, dându-ne lecții de viață memo...