29/08/2025
Am întâlnit-o pe M. acum mai bine de cinci ani. Era o adolescentă tăcută, de o frumusețe delicată, dar cu o privire pierdută, parcă dusă „prin sertarele dezordonate ale minții”, cm îi plăcea să spună. Avea doar 14 ani, doi părinți mai mult absenți și o soră care i-a observat tristețea și a îndrumat-o către mine.
La început, timp de câteva ședințe, nu a rostit niciun cuvânt. Doar privea prin mine și asculta cm îi repetam, cu răbdare, că ritmul este al ei și că eu voi fi acolo, până când va simți că putem construi o punte. Acea punte am descoperit-o, într-un final, prin amintirea bunicilor noastre – femei blânde și iubitoare care au știut să fie acolo pentru noi.
Pas cu pas, cu viteza melcului, am început un proces terapeutic. Nu știam încotro ne va duce, dar știam că prezența mea constantă putea să fie ancora ei. Și am rămas. Trei ani de terapie, trei ani în care, la fiecare vară, îmi aminteam de promisiunea făcută: aceea că, în ciuda întunericului, va găsi puterea să meargă la mare și să trimită o fotografie de acolo. A fost promisiunea pe care am smuls-o din fața gândurilor suicidare, la a doua ei internare.
Astăzi, povestea ei are un final fericit. Dar nu toate au. Uneori nu există cineva care să vadă la timp, să îndrume, să ofere sprijin.
De aceea, poate că e momentul să privim mai atent în jur. Să fim mai prezenți, mai atenți la tăceri, la priviri pierdute, la schimbările subtile. Să avem curajul să întrebăm și răbdarea să ascultăm.
Depresia timpurie la adolescenți nu este un moft, ci un strigăt mut.
Și fiecare dintre noi poate fi acea voce care spune:
„Te văd. Sunt aici. Nu ești singur.”
Anda Zarafu- psiholog clinician și psihoterapeut centrat pe emoție
Oamenii au nevoie de sanatate mintală, iar MindWay ofera mediul in care sa o dobandeasca.
