SyncroMeD

11/10/2025

Îmi doream de mult să fac o postare despre oxiuri și tratamentul (corect!) instituit și iată că a venit momentul!

Oxiurii sunt cea mai frecventă parazitoză intestinală a copilului, mai ales la cei care frecventează colectivitatea. Infecția se transmite pe cale fecal-orală, de aceea igiena mâinilor este deosebit de importantă.

Principalele simptome ale infecției sunt pruritul (mâncărimile) a***e, în special noaptea, ceea ce se poate asocia cu somn agitat și implicit cu un copil mai obosit și irascibil pe timpul zilei. Scărpinatul excesiv poate duce la iritații locale. Frecvent părinții semnalează prezența viermișorilor în regiunea anală sau scaunul copilului.

Fetițele pot prezenta simptome de vulvovaginită (prurit, usturime, eritem vulvar) datorită oxiurilor care migrează către zona genitală.

Deși mulți părinți asociază durerile abdominale și lipsa apetitului cu paraziții intestinali, în realitate aceste simptome sunt foarte rare!

Analiza de elecție pentru diagnosticul infecției este amprenta anală sau “scotch test-ul”. Ideal proba trebuie prelevată seara sau dimineața devreme, înainte de utilizarea toaletei.

30/07/2025

Iubesc muzica live, fie că e vorba de concerte sau festivaluri, încerc să nu ratez niciunul dintre artiștii preferați. Îmi place să întâlnesc părinți cu copii la evenimente și să văd micuții fani în tricouri ale trupelor țopăind pe ritmul muzicii.

Însă știți ce mă întristează? Momentele acelea când privirea mi se oprește asupra unui copil urcat pe umerii părintelui, la doar câțiva pași de boxele care bubuie și…fără căști antifonice. Iar din păcate acest lucru se întâmplă tot mai frecvent!

Literatura pediatrică atrage atenția asupra fenomenului de “noise induced hearing loss”, adică pierderea auzului secundară expunerii repetate la zgomote puternice. Fie că este vorba de concerte, “Elefantul Cici” dat la maxim pe tabletă, artificii sau alte zgomotul cauzat de decolarea avionului spre următoarea vacanță, toate pot duce în timp la hipoacuzie.

De aceea căștile antifonice ar trebui să facă parte din “echipamentul” obligatoriu al oricărui copil, atât la evenimentele cu muzică live, cât și în călătorii. Pe lângă faptul că sunt disponibile în tot felul de modele drăguțe și prețuri destul de accesibile, vor face diferența pe termen lung.

Părinții cool au grijă de auzul copiilor lor!

29/04/2025

05/03/2025

Această săptămână am avut oportunitatea de a fi unul dintre medicii care au participat la prima ediție a Școlii de Vară a Societății Europene de Boli Infecțioase Pediatrice, în Atena. Subiectul abordat a fost unul “fierbinte” și anume vaccinologia, într-o perioadă în care reticența față de vaccinare și curentul antivax iau amploare.
Am învățat de la experți în domeniu (Andrew Pollard, Pierre van Damme, Susanna Esposito, etc) despre întregul proces de cercetare din spatele oricărui vaccin, rigoarea cu care se testează siguranța și eficacitatea lor, la noțiuni de imunologie, asocierea corectă a vaccinurilor, posibile contraindicații, dar și tips&tricks legate de comunicare cu părinții.
Sunt unul dintre pediatrii care cred cu tărie în vaccinare. Vaccinarea este mult mai mult decât un simplu act medical. Este un act de bunătate, de compasiune, de solidaritate, de respect pentru ceilalți, pentru că o acoperire vaccinală optimă protejează o întreagă comunitate, de la nou născuții cu o imunitate încă nepregătită pentru lupta cu infecțiile, la cei extrem de vulnerabili precum pacienții oncologici sau cei mai în vârstă dintre noi.
Mă întorc acasă mai conștientă de nevoia de a discuta mai mult despre bolile prevenibile prin vaccinare și impactul lor, dar în același timp gata să ascult și reticențele sau temerile legate de posibile reacții adverse pentru a putea lua împreună cele mai bune decizii pentru micii pacienți.
Așadar vă stau la dispoziție în spațiul virtual sau la cabinet pentru orice întrebare legată de vaccinare.

19/12/2024

🎉

17/11/2024

Unul dintre stagiile din rezidențiat pe care mi le voi aminti mereu cu mare drag a fost cel de neonatologie, petrecut la Maternitatea Giulești, din București.
Îmi amintesc teama și emoția cu care am pășit pentru prima dată pe secția de Terapie Intensivă Nou Născuți, incubatoarele aliniate de jur împrejur, fiecare adăpostind o mogâldeață mică și fragilă care totuși se agăța cu atâta forță de viață. Îmi amintesc neliniștea cu care reveneam zi de zi pe secție pentru a îi regăsi pe fiecare în parte, încă conectați la multitudinea de senzori și perfuzii, dar cu încă o zi câștigată.
Aceeași neliniște însă o împărtășeam cu mămicile și tăticii care se adunau în fiecare zi la ușa secției pentru acele câteva clipe în care erau lăsați să îi vadă sau să îi atingă. Pot doar să-mi imaginez ce luptă se ducea și în sufletele lor.
Au fost 6 luni în care am învățat să cred în miracole, dar și în munca neîncetată din spatele lor. Am învățat acolo atenția la detalii, responsabilitate infinită din spatele fiecărei doze de medicament calculate, dar și modul în care blândețea și empatia fac diferența.
Astăzi în ziua în care sărbătorim Ziua Mondială a Prematurității îndrept toate gândurile bune către cei care veghează acum lângă găluștele din incubatoare, dar și pentru cei care continuă lupta în afara maternităților pentru o dezvoltare normală a copilului.