Psiholog Silvia Solomon

29/11/2025

22/11/2025

Uneori, anxietatea înalt-funcțională arată… impecabil.

Răspunzi prompt la mesaje. Mare parte din lista de task-uri este deja bifată. Ești prezent la întâlniri, zâmbești când contextul o cere, ajuți dacă e nevoie de tine.
Și totuși, în interior, corpul tău trage niște semnale de alarmă pe care nimeni nu le vede (nici măcar tu nu le iei în serios).

Anxietatea înalt-funcțională nu-ți pune piedici, nu te blochează, ba din contră. Ea te împinge tot înainte cu multă celeritate și motive aparent bine întemeiate.
Dar cu un cost: epuizare care nu trece indiferent de cât de mult dormi, tensiune constantă în umeri, maxilar și gât, somn fragmentat, mintea care nu se oprește niciodată cu adevărat.

Dacă îți sună cunoscut, vreau să știi că nu, nu ești „prea sensibil/ă" sau că e ceva în neregulă cu tine pentru că simți asta. E corpul tău care încearcă, așa cm poate și știe el, să-ți transmită un mesaj: „Am nevoie de tine”, „Am nevoie de o pauză”, „Am nevoie să te oprești câteva momente și să mă asculți.”

Te invit să observi:
– Unde simți presiunea chiar acum, în timp ce citești?
– Ce parte din tine simte că trebuie să țină totul laolaltă?
– Dacă corpul tău ar putea vorbi acum, ce ți-ar cere?

Și dacă simți să răspunzi aici, îmi poți scrie în comentarii 💛

09/09/2025

19/08/2025

Când a fost ultima dată când te-ai oprit să îți mulțumești pentru cât de departe ai ajuns?

Nu pentru marile realizări pe care le-au văzut toți, ci pentru acele momente de curaj pe care nu le-a văzut nimeni. Pentru zilele când ai luat-o de la capăt din nou, chiar dacă nu te simțeai pregătit. Pentru transformările care s-au întâmplat în tăcere, fără să îți dai seama pe moment.
Avem tendința să ne grăbim mereu către următorul obiectiv, uitând să ne onorăm evoluția și micile victorii.

"Celebrarea pașilor pe care nu i-a văzut nimeni" 💛

O invitație să îți descoperi propria poveste de creștere, să dai voce experiențelor care au rămas în umbră și să înveți să te privești cu aceeași bunătate cu care ai privi drumul unui prieten drag.

Detalii și înscrieri în link-ul din comentarii.

17/08/2025

Am să îți spun ceva ce poate nu ți-a mai spus nimeni:
Golurile din viața ta nu sunt cicatrici de ascuns. Sunt locurile care îți aparțin cel mai mult. Acolo unde te-ai construit în tăcere, departe de ochii lumii.

Acea carieră pe care n-ai ales-o. Relația care s-a terminat prea devreme. Copilăria pe care ți-ai fi dorit-o. Cuvintele pe care nu le-ai rostit când era momentul.

Mă întreb dacă ai petrecut luni sau ani încercând să „repari” aceste goluri, să le ascunzi, să le regreți. Eu știu că eu am făcut-o.

Dar cm ar fi dacă tocmai golurile din viața noastră ne-au învățat cm să iubim, cm să ne dorim, cm să creștem? Dacă ele au lăsat în urmă resurse, forță și sens la care nu ne-am gândit?

Pe 23 august, vă aștept împreună cu Ioana Chei - Psihoterapeut & Mindset Coach, la atelierul „Întregi prin ceea ce ne lipsește - O invitație la celebrarea vulnerabilității și a potențialului”, susținut în cadrul festivalului Afect.

Acest atelier nu este un loc în care trebuie să „rezolvi” ceva. Este un spațiu în care vom respira împreună cu neliniștile noastre. Unde vom desena hărțile vieților noastre „incomplete” și vom celebra nu doar vulnerabilitatea, ci și frumusețea a ceea ce ne-a format în lipsă.

Pentru cei care simt că au uitat cm să fie întregi cu ei înșiși, te așteptăm cu inima deschisă 💞

Când: 23 august, ora 12:15 - 14:30
Unde: Hotel Qosmo Brașov
Participarea se face pe bază de înscriere și donație (65 ron/atelier) la link-ul https://afect.ro/.../intregi-prin-ceea-ce-ne-lipseste-o.../

10/08/2025

✨ S-a dat startul AFECT 5! ✨

Au trecut 5 ani de când Fundația HERA a început să aducă educația emoțională în spațiul public într-un mod cu totul neconvențional prin artă, cultură, muzică, dans, conversații deschise și prezență conștientă.
Anul acesta, între 22–24 august, Brașovul devine din nou locul unde ne întâlnim cu bucuria, celebrarea și recunoștința.

🎭 Zeci de ateliere cu psihologi, terapeuți, artiști și facilitatori de practici alternative
🎬 Filme & dialoguri pe teme care ne ating direct
💃 Dans, muzică, teatru, experiențe în natură și momente de reconectare

📅 Înscrierile pentru ateliere sunt deschise!
Locurile se ocupă repede, iar unele experiențe sunt cu număr limitat de participanți.
Intră acum pe www.afect.ro și rezervă-ți locul.

💜💚 Vino exact așa cm ești – imperfect, curios, obosit, entuziast sau în căutare – și lasă-te surprins de întâlnirile care schimbă ceva în tine.

În curând se va lansa și programul de la PsihoLOC! Rămâi cu noi :)



https://afect.ro/?fbclid=IwQ0xDSwMFWbljbGNrAwVZomV4dG4DYWVtAjExAAEezdk0ju-WZ1z4Pj1AQgQIBxhXbNaOLJ0gDk6nTwdiKeMEQgo_rDix_wpVhVk_aem_CPFUPnz-U2dpkUoT7JhWRg

Eveniment de educație emoțională prin artă și cultură, aflat la a cincea ediție, care se va desfășura în Brașov, în perioada 22-24 august 2025. Festivalul este organizat de Fundația Hera.

05/04/2025

Despre prietenie. Și curajul de a cere.

Mult timp mi-a fost teamă să cer.

Să cer atenție. Prezență. Sprijin. Respect.
Mi se părea prea mult. Mi se părea că, dacă cer, s-ar putea ca celălalt să plece.
Așa că am învățat să dau. Mult.
Să ofer spațiu, timp, ascultare, grijă — chiar și când nu mai aveam din ce.

Am învățat, în timp, că frica de a cere era, de fapt, frica de a fi refuzată.
De a fi percepută „prea sensibilă”, „prea complicată”, „prea needy”.
Dar, și mai adânc era teama de a descoperi cine poate — și cine nu poate — să mă întâlnească cu adevărat acolo unde sunt. Cine poate rămâne lângă mine nu doar când ofer, ci și când am nevoie.

Și da, a fost dureros să văd că nu toate relațiile supraviețuiesc acestui proces.
Că nu toți cei dragi pot (sau vor) să rămână aproape atunci când încep să-mi exprim nevoile cu sinceritate.
Dar a fost, în același timp, și extrem de eliberator.

Pentru că de-abia atunci au început să apară relațiile în care pot fi… eu.
Relațiile în care pot cere fără să mă simt vinovată.
În care pot spune „azi nu mai am energie” și să fiu înțeleasă.
În care cealaltă persoană nu se simte obligată, ci se simte liberă să aleagă.
Iar atunci când alege să fie acolo, știu că e dintr-un loc autentic, nu din datorie.

Sunt relații în care reciprocitatea nu înseamnă un schimb perfect, ci un spațiu viu și blând în care ne ascultăm cu atenție, ne ajustăm cu răbdare și ne respectăm nevoile.
Și da, uneori greșim, ne rătăcim, ne închidem — dar avem curajul să ne reîntoarcem una către cealaltă.

Nu este un drum ușor. Dar merită.

Pentru că atunci când înveți să ceri… începi, de fapt, să te alegi pe tine.

Și pentru prieteniile care au rămas, care au crescut odată cu mine, care m-au văzut în toate formele mele — port în suflet o recunoștință profundă. O recunoștință pe care nu știu de fiecare dată cm să o exprim, dar care există acolo, caldă și prezentă.
În fiecare zi învăț cm să mulțumesc fără să mă pierd pe mine, și cm să primesc fără să mă simt datoare.

08/03/2025

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că „timpul le vindecă pe toate”, că trebuie să fim puternici, să strângem din dinți și să mergem mai departe. Să nu ne plângem, să nu deranjăm și să nu arătăm ce ne doare cu adevărat. Dar durerea nu dispare doar pentru că o ascundem.

Durerea nu are nevoie de o soluție rapidă, de un sfat grăbit sau de un „lasă, o să treacă”. Are nevoie de recunoaștere. De un spațiu în care să existe. De cineva care să o vadă și să spună: „Văd cât de greu îți este. Și e în regulă să simți asta.”

Nu suntem definiți de ceea ce am trăit, dar suntem modelați de felul în care ne-a fost îngăduit să simțim. Și uneori, primul pas spre a fi mai bine nu este să găsim un răspuns, o soluție, ci să ne dăm voie să fim, așa cm simțim să fim.

Atunci când oferim spațiu durerii – proprii sau a celor dragi – fără a încerca să o alungăm imediat, îi permitem să ne transforme, să ne învețe despre ceea ce contează cu adevărat pentru noi.

Astăzi, începe prin a-ți oferi permisiunea de a simți. Nu te grăbi spre soluții. Doar recunoaște ce este acolo și lasă-ți inima deschisă pentru ceea ce va să vină, într-o formă nouă, poate neașteptată.

Fiecare emoție e trecătoare, precum un val care aduce la țărmul conștiinței tale înțelegeri și posibilități pe care încă nu le poți vedea.

17/02/2025

Ai simțit vreodată că vrei doar să treci peste un moment, o zi, o etapă? Să ajungi cât mai repede la „după”, fără să mai fii nevoit să simți ce este „acum”?

Uneori, graba asta nu e doar despre nerăbdare, ci despre un mecanism adânc înrădăcinat, format în timp – un răspuns al minții și al corpului la momente de durere, frică sau nesiguranță.

Trauma ne poate învăța să fugim înainte să apucăm să simțim. Dar vindecarea înseamnă, treptat, să ne dăm voie să fim aici. În acest moment. Fără să mai alergăm spre un „după” care (doar) pare mai sigur.

Pe tine ce te ajută să rămâi ancorat în prezent?