29/11/2025
„Nu știu exact când am început să mă pierd pe mine, dar știu sigur că m-am regăsit de-abia după operația de gastric sleeve.
Mă numesc Ioana, am 38 de ani și sunt mama Arianei, o fetiță de 5 ani, plină de energie, curioasă și mereu în mișcare. Ea a fost motivul pentru care am făcut pasul pe care îl tot amânam de ani de zile.”
Când o vedeam alergând în parc, cu obrajii roșii și părul ciufulit de vânt, tot ce îmi doream era să alerg și eu după ea. Dar eu rămâneam pe bancă. Oboseam repede, simțeam cm genunchii „mă lasă”, iar respirația mi se scurta după câțiva pași. Soțul meu prelua tot mai des jocul, cățăratul, alergatul… iar eu rămâneam cu zâmbetul acela fals, pe care îl pui când nu vrei să pară că suferi.
Adevărul e că sufeream.
După sarcină, kilogramele nu doar că au rămas cu mine… au crescut. Niciun regim nu funcționa. Un timp am dat vina pe mine, alt timp pe metabolism, apoi pe „stres”, pe „viața de mamă”.
În realitate, eram doar epuizată și prinsă într-un cerc din care nu știam cm să ies.
Apoi au venit diagnosticele care m-au speriat mai mult decât greutatea:
– diabet gestațional în timpul sarcinii,
– hipertensiune instalată recent,
– dureri articulare tot mai chinuitoare.
Aveam 110 kilograme și un BMI de 42, știam ce înseamnă asta, eram în zona în care obezitatea nu mai e despre estetic, ci despre risc, boală, viitor.
Dar adevărata mea teamă nu era boala.
Era Ariana.
Mi-era frică… cumplit de frică… să nu pățească mama ei ceva, acea teamă m-a ținut pe loc ani întregi.
Am ajuns la Dr. Dumitru Pocreata după multe ezitări. Nu știam ce voi găsi acolo. Mă așteptam la un discurs rece, medical, tăios.
Dar am găsit un om.
M-a ascultat fără să mă grăbească.
Mi-a explicat, cu o răbdare uimitoare, ce înseamnă obezitatea, ce riscuri am, ce pot face.
Nu m-a certat, nu m-a judecat, nu m-a făcut să mă simt vinovată pentru corpul meu.
Și, cel mai important, mi-a vorbit despre viitor. Despre un viitor în care pot să fiu prezentă cu adevărat.
Ședințele preoperatorii cu psihologul m-au ajutat să îmi pun ordine în gânduri, să îmi recunosc fricile, să îmi dau voie să sper din nou. Într-o zi, după o discuție lungă, am plecat din cabinet și mi-am spus:
„Gata, Ioana. Acum o faci.”
Operația în sine a fost mai ușoară decât îmi imaginam.
Da, am avut un disconfort după anestezie — ca și la cezariana și apendicectomia din adolescență — dar atât. A doua zi eram pe picioare. Mi-ar fi plăcut să fug acasă la Ariana, dar medicul și echipa m-au convins, cu blândețe, să rămân cele două nopți recomandate. A contat enorm.
Primele două luni au fost o revelație:
– 18 kilograme pierdute
– glicemia în scădere
– respirație mai ușoară
– corp mai vioi
– minte mai limpede
M-am surprins într-o zi urcând scările fără pauză. În altă zi am ridicat-o pe Ariana în brațe și nu am simțit că mă prăbușesc. Apoi, într-o seară, la locul de joacă, am alergat puțin cu ea. Nu mult… dar suficient cât să o aud râzând și să simt că mi-am întors viața pe un făgaș pe care îl credeam pierdut.
Nu pot spune că drumul e simplu. Dar pot spune că e al meu.Și că nu l-am parcurs singură.
Dr. Pocreata și echipa lui mi-au fost alături la fiecare pas. Mi-au răspuns la întrebări, mi-au dat curaj, m-au ghidat. Nu doar medical, ci uman.
Și pentru asta… pentru șansa de a fi o mamă prezentă, activă, vie… nu pot fi decât recunoscătoare.
Astăzi sunt aici, într-o variantă a mea mai sănătoasă, mai împăcată și mai puternică.
Nu pentru că am slăbit.
Ci pentru că am ales, în sfârșit, să trăiesc.
Dacă te regăsești în povestea Ioanei și simți că ai nevoie de ajutor, suntem aici pentru tine. Primul pas e cel mai greu. Următorii îi facem împreună. Programează-te la o evaluare și descoperă ce opțiuni ai!
📞 0722 863 379
📞 0720 107 907
🌐 www.doctor-pocreata.ro
🌐 www.centrul-de-obezitate.ro
📍 Spitalul MedLife Brașov
