31/12/2024
2024 a fost un adevărat roller coster profesional, cu provocări, emoții, reușite, lecții învățate, dar cu multă recunoștință pentru fiecare experiență.
Primele luni ale anului m-au găsit în mijlocul colectivului secției de pediatrie de la Spitalul Făgăraș, un colectiv care m-a primit cu căldură și mi-a oferit spațiu să mă dezvolt în continuare. Lunile la Făgăraș au însemnat responsabilitatea uriașă a propriilor pacienți pe secție, a deciziilor terapeutice, dar și adaptarea la un spital mai mic, cu resurse mai limitate uneori. De asemenea am revenit cu emoții într-o maternitatea și în sala de nașteri, căci la Făgăraș tot pediatrii erau cei responsabili de micile găluște abia venite pe lume. Am avut astfel ocazia să îmi aduc aminte încă o dată cu recunoștință de stagiul de neonatologie de la Maternitatea Giulești și de toate lucrurile învățate acolo.
În luna aprilie după o lungă așteptare și un concurs pentru care am muncit mult, am reușit să-mi îndeplinesc visul cu care am încheiat rezidențiatul - post în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului de Copii. Aproape că nu îmi vine să cred că au trecut deja 9 luni în care mi-au trecut prin mâini sute de copii și vreau să cred că am reușit să le fac experiența la spital măcar un pic mai plăcută.
Pe lângă activitatea din spital sunt bucuroasă că am reușit să continui colaborarea cu Crucea Roșie în cadrul centrului medical pentru refugiații ucrainieni. Aici am realizat poate și mai mult ca înainte că indiferent de posibilitățile materiale, în fața unui copil bolnav toți părinții sunt egali și toți au aceeași nevoie de a fi ascultați și îndrumați.
Spre final de an am înțeles încă o dată că instinctul unei mame e mai important decât orice în meseria aceasta. După mai multe săptămâni în care modificări discrete ale analizelor și simptome aparent banale o alarmaseră deja pe mamă, din nefericire investigațiile au confirmat recidiva leucemiei la un pacient de care am rămas profund atașată din perioada rezidențiatului. Sunt recunoscătoare în schimb că micul luptător este acum pe mâini bune în Italia și că au avut încredere în îndemnul meu de a pleca din țară.
2024 a mai însemnat și multe călătorii dintr-o dorință permanentă de a învăța, de a mă perfecționa, de a practica o medicină bazată pe dovezi și ghiduri internaționale. M-am bucurat să fiu parte din prima ediție a Școlii de vară de vaccinologie, pentru că așa cm am mai spus cred cu toată tăria în beneficiile vaccinării. Apoi Congresul European de Boli Infectioase Pediatrice m-a adus în poziția de a modera o sesiune despre un subiect încă taboo pentru România, anume medicina adolescentului și bolile cu transmitere sexuală în rândul tinerilor din comunitatea LGBTQ. Am avut ocazia să învăț cât de important este să rămâi cu mintea deschisă și să nu judeci pentru a putea oferi cea mai bună îngrijire medicală fiecărui pacient în partea.
Cam asta a fost…un an frumos, un an greu, un an în care știu sigur că am crescut. Ce îmi doresc de la 2025? Doar aceeași pasiune, putere de muncă, răbdare, empatie și încrederea că micii pacienți sunt pe mâini bune.
La mulți ani!
