Ana Maria Fekete - Psihoterapeut si Psiholog Clinician

27/10/2025

Cred că din extrem de multe lucruri putem învăța despre noi. Fără să "psihologizez" prea mult, iată, în carusel, câteva lucruri pe care le poți învăța sau observa despre tine, în timp ce te relaxezi activ, construind un puzzle.

Dacă vrei, poți împărtăși cu mine, în comentarii sau în DM dacă ți-a fost utilă postarea sau ce ai observat la tine în timp ce construiai un puzzle.

Să avem zile cu sens🌞💚

02/10/2025

Mă numesc Ana-Maria Fekete și m-am îndrăgostit de psihologie în liceu, când mi-a căzut în mână cartea ”Psihologia viitorului”. N-am înțeles prea multe din ea la momentul respectiv, dar a fost suficient cât să mă deschid, să meerg către psihoterapie și ulterior să îmi doresc să fac facultatea de psihologie.

Drumul profesional mi-a luat-o în alte direcții și de-a lungul timpului am avut vreo 5 reconversii profesionale și toate au avut în comun dorința de a lucra cu oamenii, de a dezvolta competență, de a învăța continuu și de a crea conexiune reală.

Am o formare de 4 ani în Psihoterapie Experiențială și a Unificării centrată pe copil-adult-cuplu-familie și un master în Psihologie Clinică.

Cred în capacitatea oamenilor de a se transforma și lucrez cu oameni care doresc să își asume responsabilitatea propriei evoluții și dezvoltări.
Ceea ce ofer profesional, ofer dintr-un spațiu de siguranță, bunăvoință, vulnerabilitate și competență, respecând nevoile, ritmul și etapa în care se află persoana din fața mea, dar în care mă aflu și eu. Doar așa cred că pot ajuta real și ne putem dezvolta împreună.

Un alt lucru important pentru mine este să lucrez continuu în propriile procese, fac la rândul meu psihoterapie individuală și de grup, on&off, de peste 10 ani, particip la grupuri de supervizare, intervizare, workshop-uri, cursuri pentru a mă dezvoltam atât individual, cât și profesional și cred cu toată ființa mea că este singura metodă prin care pot aduce valoare în cabinet.

Dacă vrei să afli mai multe sau să programezi o ședință, lasă-mi un mesaj sau un mail la adresa: psiholog.anamariafekete@gmail.com și voi reveni cu un răspuns.

Agenda pentru programări o deschid începând cu luna martie 2026. În perioada martie-octombrie 2026 voi lucra exclusiv online.

Să avem zile cu sens!🌞💚

13/12/2024

Ne apropiem de final de an și pentru cei mai mulți dintre noi este acel moment în care măsurăm obiectivele propuse și setăm altele noi.
Pe lângă asta, vin către tine cu propunerea de a ne uita și la următoarele lucruri:

✨️Care este acea persoană/acele persoane cărora le sunt recunoscătoare anul acesta sau pentru care sunt recunoscător că au apărut în viața mea?

Aceasta poate fi un medic special sau un psihoterapeut sau un vecin sau un recruiter sau oricine a avut un impact important pt noi.

✨️Care sunt acele mici realizări pe care le-am avut anul acesta?

Suntem obișnuiți să ne uităm doar la "marile" realizări, dar uităm că de cele mai multe ori acestea sunt posibile datorită micilor realizări adunate. De exemplu, poate acum am 1 atac de panică la 3 luni în loc de 1 în fiecare lună. Ai prins ideea....care sunt?

✨️Care sunt emoțiile și stările pe care le-am avut predominant în acest an?

Dacă au fost unele neplăcute pentru tine, aș vrea să știi că este în regulă. Nu întotdeauna putem fi fericiți și este în regulă. Doar observă.

✨️Care este acel cadou neașteptat, dorit sau nu, primit de la viață anul acesta?

Poate fi ceva material, ceva emoțional sau poate chiar o persoană. Sau poate fi chiar un cadou ascuns - de exemplu, m-au dat afară de la job și așa am ajuns să lucrez într-o firmă mai mișto decât înainte sau așa am ajuns să fac o reconversie profesională pe care mi-o doream de mult.

✨️Care sunt resursele noi pe care le-ai accesat sau descoperit despre tine anul acesta?

Pot fi resurse emoționale, materiale, spirituale sau pot fi animăluțe resursă sau persoane resursă. Orice sau oricine ne oferă ceva în plus, ceva bun sau suport.

✨️Pentru ce TU, ȚIE, ÎȚI ești recunoscător anul acesta?

✨️Care este acea decizie de anul acesta pentru care ești mândru?

Poate sunt mândru că am decis să încep un proces de psihoterapie sau pentru că m-am înscris la facultatea/cursul dorit.

✨️Care sunt acele lucruri pe care ai vrea să le faci diferit anul viitor?

Dacă vrei să îmi împărtășești răspunsurile tale o poți face în comentarii sau printr-un mesaj. M-aș bucura să aflu✨️

Să ne fie de folos și să avem zile cu sens!🌞🤗❤️

29/11/2024

Nu aș vrea să vă vorbesc despre politică căci nu mă pricep la asta. Las specialiștii să explice.
Nu aș vrea să vă vorbesc nici măcar de simptomatologia unor tulburări psihice pe care noi profesioniștii din sănătate mentală o observăm la anumite personaje din politica actuală, căci am mulți colegi care au scris despre asta.

În schimb aș vrea să vorbim despre ce simțim în această perioadă și despre cm facem să nu ne lăsăm luați de val ci mai degrabă să profităm de val pentru a face surf:

1. Mulți dintre noi, în aceste zile, simțim frică, dezamăgire, revoltă, furie etc. Este extrem de important să nu revărsăm aceste emoții peste oamenii dragi nouă, chiar dacă au opinii diferite.
2. Este extrem de important să facem lucruri care să ne mențină emoțional pe linia de plutire: faceți activități care vă relaxează, citiți literatură, meditați, faceți sport, ieșiți la o plimbare, faceți un puzzle, jucați-vă. Și în primul și primul rând, luați pauze de la social media și de la știri.

3. E extrem de important să nu rupem relații cu oameni dragi nouă doar pt că...politică și opinii diferite.
Dacă avem emoții intense și opinii diferite, s-ar putea sa fie mai de ajutor să nu continuăm conversația și să schimbăm subiectul.

4. E extrem de important să ne ancorăm în valorile noastre și în nevoile noastre. Inclusiv atunci când alegem cu cine votăm este important să alegem persoana care ne reprezintă cel mai mult valorile și care ne-a arătat de-a lungul timpul cm a pus în acțiune acele valori.

5. E extrem de important să încercăm să ne informăm din surse sigure și să nu luăm părerea cuiva ca pe un adevăr absolut. De exemplu, în loc să presupunem că un singur om nu are suficientă putere încât să ducă România în mai rău doar pt că așa se vehiculează printre cunoștințe, poate că ar fi mai util să luăm atribuțiile președintelui și să ne întrebăm: "cum ar putea candidatul x să ajute sau să încurce bunul demers al României având atribuția aceasta?" și putem face asta cu fiecare atribuție pentru fiecare candidat și pus pe hârtie să ne tragem singur concluziile de ce este mai bine pentru noi.

6. Este extrem de important să nu punem cuvinte în plus acolo unde nu sunt și să ascultăm și dincolo de cuvinte. Comunicarea nu este doar despre cuvinte ci și despre limbaj non-verbal, ton, intensitate etc

7. Mai ales în acest context plin de emoții intense, este important să stăm cu propriile emoții, să nu le negăm, să ne uităm la noi, să înțelegem ce vor să ne transmită și să rămânem ancorați în nevoile noastre actuale și în ceea ce putem face concret.

8. E important să ne aducem aminte că extremele, oricare extreme, aduc dezechilibre. Nici o extremă nu e mai bună ca alta.

9. E important să nu îi etichetăm și jignim pe cei din jurul nostru doar pt că văd lucrurile diferit de noi. Haideți să ne aducem aminte că agresivitatea doar aduce și mai multă agresivitate. Cu singuranță nu asta e soluția și mai ales nu cu oamenii din jurul nostru.

10. E important să ne respectăm și protejăm drepturile, libertățile și limitele, dar putem face asta și prin metode pașnice.

11. Nu e o soluție nici să bagăm capul în nisip și să rămânem pasivi, prefăcându-ne că nu se întâmplă nimic Și acesta este tot un mecanism de apărare și ne putem împuternici făcând ce ține de noi. De exemplu, să mergem la vot și să ne informăm din surse sigure.

12. Să nu uităm că cel mai probabil, toți (vecinii, prietenii, familia, colegii etc) speră la tot ce e mai bun și au în intenție tot ce e mai bine. Doar că s-ar putea să vedem diferit modul în care putem ajunge la acest mai bine.

Fiecare candidat și fiecare partid, apasă butoane diferite de frică și credințe, iar scenariile din mintea noastră sunt cel mai probabil exagerate atunci când astfel de butoane ne sunt apăsate. Faceți un pas în spate, faceți ceva ce vă liniștește și vă ancorează în voi, informați-vă și abia apoi vedeți ce e cel mai aproape de valorile și credințele voastre.

Fiți blânzi cu voi și cu cei din jurul vostru și să nu uităm că acum 200 de ani existau oameni cărora le era scârbă de femei în pantaloni. E loc sub soare pt toată lumea, iar calitatea unui om nu stă în hainele pe care le poartă.

Să avem zile cu acceptare, blândețe și sens!🗳🌞❤️

17/10/2024

În articolul trecut spuneam că o sa revin cu o postare despre pozitivitatea toxică în contextul maternității/părințelii.

Ce este pozitivitatea toxică?
Este o gândire pozitivă dusă prea departe care invalidează trăirea reală a noastră sau a altora, prin care ne raportăm la generalizări și nu la nevoile noastre reale sau ale interlocutorului. De multe ori, prin pozitivitate toxică forțăm optimismul și se incearcă păstrarea unor aparențe.

Exemple:
Părintele trăiește o situație dificilă în acest rol sau în relația cu copilul și își spune sau îi spunem:
❌️Nu sunt dureri așa mari, există altele mai mari
❌️Oricât ar durea, pt copil merită
❌️E normal ca mama să fie prima "sacrificată"/ să se sacrifice
❌️O sa crească și o să fie mai bine
❌️O sa crească și o sa fie mai greu. ❌️Bucurați-vă acum, că acum e ușor de fapt
❌️Trebuie să gândești frumos
❌️Trebuie să te bucuri
❌️Copii mici - probleme mici, copii mari - probleme mari
❌️Un copil e o binecuvântare, nu te gândi că e greu - mereu m-am întrebat, ce legătură au una cu alta? 🤔
❌️Eeee nu e chiar așa greu. Când ii vezi ce drăguți sunt, îți trece.

Ce face să devină toxic atunci când spunem astfel de replici, este faptul că anulează trăirea reală de pe moment a interlocutorului, invalidează emoțiile, nu ne vedem și nu ne ascultăm real, ba mai mult de atât, putem transmite interlocutorului că nu îl acceptăm cu acest greu al lui ci îl vom accepta doar dacă "se bucură, dacă gândește așa cm noi considerăm potrivit etc etc".

Ce putem face/spune în schimb:
✅️Te înțeleg
✅️Îmi pare rău să aud că îți este greu
✅️Cum pot să te ajut? - asta doar dacă suntem real dispuși să ajutăm
✅️Ce ai nevoie să fac pentru tine?/Ce nevoi ai în această perioadă și te-aș putea ajuta să le împlinești? - asta doar dacă suntem real dispuși să ajutăm la împlinirea nevoii
✅️Este în regulă să te simți copleșit/ă
✅️Este în regulă să îți fie greu
✅️Putem oferi o îmbrățișare
✅️Putem lăsa persoana respectivă să se descarce vorbind/plângând/râzând/țipând și noi doar să fim acolo pur și simplu pt ea/el
✅️Ne putem oferi să ajutăm la curățenie
✅️Ne putem oferi să facem de mâncare

Și lista poate continua!

Haideți să învățăm să ne ascultăm real, să ne acceptăm cu greutăți, să ne dăm voie să fim imperfecți. Haideți să nu mai decidem noi pt alții ce e greu și ce nu, ce merită și ce nu, cm "trebuie" să gândească, ce "trebuie" să facă. Haideți să ne fim suport unii altora și nu motive de stres suplimentar.

Să avem zile cu sens! ❤️🌞

Voi ce ați fi avut/ce aveți nevoie să vi se spună sau să primiți atunci când vă era/când vă este greu în rolurile de părinți?

Sursa foto: pixabay.com

24/08/2024

De curând am devenit mămică și din acest nou rol, am observat anumite tendințe la oamenii din jurul meu și din jurul altor mămici, de a se răspunde cu replici de tip "toxiticitate pozitivă" atunci când răspundeam onest la întrebarea "și cm te simți?".

Despre toxicitate pozitivă în contextul acesta o să scriu zilele/perioada următoare.
Momentan, acum, atât din rolul de proaspătă mămică, cât și din cel de psiholog și psihoterapeut, aș vrea să normalizăm faptul că maternitatea și părințeala nu vin doar cu "minunat", "binecuvântat", "frumos", "magic" etc

Dragi mămici, proaspete ori ba, dragi tați proaspeți ori ba, este firesc și perfect normal să:
✅️vă simțiți epuizați
✅️să simțiți, uneori, că vă depășește rolul de părinte
✅️să nu vă regăsiți în rolul de părinte
✅️să vă fie dor de voi cei de dinainte și să plângeți după acea viață. Atunci când devii părinte de pe azi pe mâine și întreaga ta viață se transformă la 180°, apare și o formă de doliu după cel care erai înainte, după acea viață.
✅️să nu simțiți acea iubire necondiționată, despre care se tot vorbește, din prima. De câte ori vi s-a întâmplat să cunoașteți pe cineva pentru prima oară și să îl iubiți din prima secundă? Dacă sunteți ca mine, niciodată. Așa cm în toate relațiile de până acum am avut nevoie de timp să ne atașăm și să creștem iubirea față de persoanele respective, așa se întâmplă și în relația cu copilul nostru. Da, în momentul în care îl vezi pt prima oară și îl îți iei în brațe copilașul e un sentiment unic și de nedescris și simți o formă de iubire, dar aceasta iubire va crește cu timpul. Și e în regulă și dacă ești unul dintre părinții care o simte imediat și e la fel de în regulă și dacă ești unul din părinții care o crește pe măsură ce își cunoaște copilul.
Mai important este ce faci!
✅️este în regulă să te gândești că "nu mai poți", "că ai pleca", "că l-ai lăsa să plângă până nu mai poate", "că ai vrea o mașină a timpului să dai timpul înapoi ca să te oprești din a face copil" și orice alte gânduri negative vă mai vin. Asta NU vă face părinți răi! Asta NU vă face mame rele! Asta NU vă face tați răi!
Mai important este ce facem!
Dacă sunteți ca mine, o să aveți multe astfel de gânduri, dar în timp ce o să gândiți lucrurile astea, o să respirați adânc de 2 ori, o să vă luați copilul în brațe și o să îi spuneți "mami este aici și rămâne aici atât cât ai tu nevoie și încă un pic" - și asta este ceea ce contează cu adevărat!!! Ce faceți!!!
✅️este în regulă să simțiți orice simțire neplăcută. Și asta vă face niște părinți minunați, care sunt convinsă că dau, fac și oferă fix ce pot ei mai bine cu ce au cel mai bun în acel moment din aici și acum.
✅️și este în regulă să solicităm ajutor specializat și să apelăm la un psihoterapeut pt a ne ajuta să gestionăm acest roller coster emoțional.

Și pentru cârcotași: nu zice nimeni că un copil nu e o binecuvântare, nu zice nimeni că nu o să fie mai bine, nu zice nimeni că nu o să ne fie dor de perioada asta etc, dar asta nu înseamnă că nu putem simți și aspectele mai puțin plăcute ale maternității și ale părințelii. Sunt convinsă, că la un moment dat, o să mă uit în urmă și o să îmi fie dor și o să fi uitat că a fost și greu, dar aici și acum, pe cât de recunoscătoare mă simt, pe atât de greu simt că e, în multe momente.

Dragi părinți, sunteți minunați!
Să avem zile cu sens! 🌞❤️

P.S: și să mai normalizăm ceva: încă nu știu dacă mi-aș da viața pentru copilul meu, dar știu că aș face aproape orice să trăiesc pentru copilul meu și pentru cât mai mult timp cu el. 🫂

P.S2: sunt binecuvântată și cu mulți oameni care mi-au validat emoțiile și trăirile și care prin asta m-au făcut să mă simt văzută și auzită, care mi-au oferit un suport extraordinar și cărora vreau să le mulțumesc că sunt! ❤️

14/04/2024

Timpul nu vindecă nimic. Mai citește o dată, de două ori, de câte ori ai nevoie.

TIMPUL NU VINDECĂ NIMIC.

Nu timpul ne vindecă rănile, ci felul în care înțelegem și ascultăm ceea ce ne spun emoțiile noastre, ne vindecăm prin ceea ce ne permitem să simțim, prin integrarea emoțiilor, prin terapie, prin conexiuni sănătoase.

Ne trezim prizonieri în labirintul trăirilor noastre, căutând răspunsuri în timp, crezând că el va fi leacul tuturor durerilor. "Lasă că trece și asta", ne spunem, lăsând ca simplă îndepărtare de eveniment să ne vindece rănile și să ne integreze experiențele. Dar timpul, singur, nu ne vindecă. Timpul e doar un martor al schimbărilor din viața noastră. Nu e un compas, nu ne arată direcții, nu face alegeri pentru noi, el doar trece.

Dacă ai porni într-o călătorie nu ai sta pe loc, așteptând să treacă timpul, gândindu-te că asta te va ajuta să ajungi mai aproape de destinație. La fel e și pe drumul vindecării. Călătoria înspre ea depinde de noi înșine, de ceea ce facem întâi pasiv înspre auto ocrotire, mai apoi de ceea ce facem ACTIV pentru a ajunge la destinație. Așteptarea pasivă ca timpul să vindece toate rănile este o abordare care poate prelungi suferința și împiedica recuperarea reală și profundă. Prin recunoașterea rolului activ pe care trebuie să-l jucăm în propriul proces de vindecare și prin angajarea în metode terapeutice active, putem să ne redobândim puterea asupra vieții noastre.

Vindecarea nu vine o dată cu trecerea zilelor. Vindecarea vine o dată cu înțelegerea sinelui, vine cu ascultarea emoțiilor, a vocii interioare care ne călăuzește. Doar atunci când ne ridicăm și pornim înspre destinație, explorăm meandrele sufletului nostru, dărâmăm zidurile construite în jurul durerilor de care ne-am îndepărtat și ne deschidem ochii spre vindecare, spre lumină.

Nu timpul le vindecă pe toate, ci NOI, atunci când tragem adânc aer în piept, ne uităm în interiorul nostru și ne acceptăm pe deplin.

05/04/2024

De curand am finalizat un alt grup de dezvoltare personală în urma căruia, pe lângă alte 100 de ore de dezvoltare personală, am primit daruri pe care le ofer cu drag mai departe:

● fiind unul din cele mai diversificate grupuri la care am participat, am avut ocazia să cobor din minte în inimă mesajul "oamenii sunt diferiti astfel că pot exista multiple căi, soluții, perspective" lucru care m-a ajutat sa devin mai blândă și mai tolerantă cu mine și cu alții;
● am continuat să exersez grija față de sine și chiar dacă nu am ajuns la echilibrul ideal, sunt mai aproape ca oricând de nevoile mele și am mult mai mare grijă de ele, dar de data aceasta într-un mod care să imi permită să fiu atentă, totuși, și la nevoile celor din jurul meu. Am învățat că nu întotdeauna este necesar să aleg între mine și ceilalți și că "amândoi putem fi prioritari, fiecare pt sine, cu respect și ascultare reciprocă";
● am rescris părți din povestea mea în relație cu părinții mei, lucru care m-a ajutat să mă împac cu rolul matern și m-a ajutat să mă pregătesc pt acest rol pe de o parte, iar pe de altă parte m-a ajutat să înțeleg emoțional că partenerul meu nu e tatăl meu, iar eu nu sunt mama mea, iar noi nu suntem cuplul lor (și zic asta pt că da, cognitiv știam lucrurile acestea, dar mă comportam și aveam frici ca și cm mă așteptam să facă și să se comporte precum tatăl meu în relație cu mama mea ceea ce ma bloca din a avea curaj să facem un copil). Înțelegând emoțional acest aspect, mi-am dat voie să mă deschid și să mă simt în siguranță și susținută și astfel să îmi dau voie să creez viață, să o cresc și să mă bucur de proces, alături de soțul meu fiind el, eu fiind eu, iar noi fiind noi;
● La începutul grupului mă confruntam cu niște conflicte interioare puternice între mine cea care ar vrea să fie mamă și eu cea care fugeam mâncând pământul de acest rol, mă confruntam cu certitudinea și anxietatea faptului ca voi pierde, din nou, o sarcină așa că mai bine nu riscam. Cu timpul lucrurile s-au clarificat, mesajele s-au rescris, iar astăzi ma bucur de sarcină cu tot ce vine ea și abia aștept să îmbrățișez rolul matern.

Sigur, la toate acestea a contribuit si psihoterapia personală, dar cele 2 s-au armonizat și susținut complementar și astfel am reușit să am parte de un proces intens de reîntregire, de care mă bucur din nou și din nou, cu fiecare proces.

Aceste procese nu sunt ușoare. Așa e. Dar nici statul în durere nu este ușor, așa că prefer greul muncii personale oricând :)

Cred că pe lângă formările teoretice, e responsabilitatea mea să continui să mă lucrez personal și astfel să vin mai îmbogățită în cabinet, cu înțelegeri noi, cu experiențe noi și astfel să pot ghida și lumina drumul oamenilor cu care lucrez...ca un șerpaș care ghidează către vârf: nu merge în locul tau, dar știe drumul și mai ia din greutatea bagajului și astfel face să fie mai ușor. Încă n-am ajuns în vârf și probabil nu voi ajunge niciodata, dar știu sigur că nu mă voi opri din a continua să urc. De fapt, mă voi opri pentru pauze de odihnă, admirat și bucurat de peisaj 😉⛰️🌞❤️

27/03/2024

Pentru cei care vor să înțeleagă cm funcționează psihicul, corpul și emoționalul în traumă, vă recomand să ascultați acest podcast: https://youtu.be/n-klNPQSzBE?si=GmAfXMeoqu-kjv2F

Să avem zile cu sens! ❤️🌞

Se vorbește prea mult despre traumă, astăzi? Diana Vasile face lumină și ne explică când putem să vorbim despre traumă și care sunt pașii de urmat pentru a d...

08/03/2024

Dragelor, vă doresc să vă gasiți vocea interioară și să o exprimați, să vă respectați limitele și nevoile, să vă ingrijiți de voi cel puțin pe cât îi îngrijiți și pe alții, să vă dați voie să vă găsiți puterea din vulnerabilitate și sensibilitate, să iubiți și să fiți iubite, să fiți mândre de toate reușitele voastre mici sau mari, să vă bucurați și acceptați oricum ați fi în acest fiecare moment din "acum", fiind voi! La mulți ani! ❤️🫂💐

https://youtu.be/-AphKUK8twg?si=FdQfduAIX-Jp7Z7h

Poza preluata de pe Pixabay.com

18/02/2024

Terapeutul este un om, nu e un robot, nu e un zeu și este sănătos să vorbească despre parcursul său existențial, atât cu reușitele cât și cu nereușitele sale.

În programul de masterat, s-a pus extrem de multă greutate pe codul deontologic al profesiei și s-a discutat despre limitele dintre terapie și viață personală, cu accent puternic pus pe faptul că în terapie clientul este extrem de vulnerabil și interacționează cu noi dintr-un spațiu în care poate fi rănit și destabilizat. Avem un rol important într-un punct de vulnerabilitate și e important să conștientizăm că putem susține un proces vulnerabil doar dintr-o poziție de încredere și echilibru.

Psihologul vine într-o postură de autoritate, într-o societate în care am fost crescuți să respectăm și ascultăm autoritatea fără a o contesta. Asta va facilita derapajele etice și uneori va aduce mai multă confuzie și durere în sufletul și în mintea celor cu care lucrăm. Am interacționat clienți care au avut relații extrem de abuzive cu terapeuții lor, am fost cu siguranță în situații în care am simțit că interacțiunea cu clientul interferează cu viața mea personală și au fost trei instanțe în toată cariera în care a trebuit să termin brusc interacțiunea deoarece devenise abuzivă pentru mine. Când vorbesc despre abuzuri nu mă refer la erori de nuanță, care apar sistematic în procesele terapeutice și se pot transforma în resurse ci la încălcarea limitelor personale de siguranță și de integritate emoțională și fizică.

Ceea ce poate elimina abuzul este ca noi ca profesioniști, să nu fim reprezentați doar de CV-uri și patalama ci și de umanitate.

Autodezvăluirea sănătoasă și relevantă contextului este utilă în procesele terapeutice. Autodezvăluirea dozată echilibrat, ajută la stabilirea unei raport terapeutic uman, facilitând ca clientul să simtă că nu e pe o scară inferioară a demnității umane. E un jonglaj fin, care nu doar că e recomandat ci aș spune că este esențial în relația terapeutică.

15/02/2024

Cei de la Pressone au documentat un articol despre abuz în psihoterapie, pe care vă recomand să îl citiți aici: https://pressone.ro/imi-spunea-ca-doar-el-ma-poate-salva-ce-se-intampla-cand-psihoterapia-se-transforma-in-abuz/?fbclid=IwAR0e4TMExRvDywZbwfo-lGfUiy4mWy7AgZRhL2oaUiiSd2KsJm5dhCFuUYk

Deși abuzul sexual în psihoterapie este destul de rar, nu este singura formă de abuz la care un psiholog/psihoterapeut poate supune un client.

Dacă ați trecut printr-o astfel de experiență, este foarte important să vorbiți cu cineva despre asta și să depuneți reclamație la Colegiul Psihologilor din România.
Da, și psihologul/psihoterapeutul este om, dar asta nu scuză abuzurile. Atunci când alegem această profesie, ideal ar fi să o facem cu responsabilitate și grijă față de clienții/pacienții noștri.

Orice psiholog/psihoterapeut are responsabilitatea și obligația de a respecta codul etic și deontologic, de a păstra limite sănătoase și, aș mai aduga eu, de a își face propriul proces de lucru personal, care are trebui să fie un proces continuu și nu limitat la nr de ore solicitat de Colegiu.

Codul deontologic poate fi consultat aici: https://lege5.ro/gratuit/gmzdcmbtgyza/codul-deontologic-al-profesiei-de-psiholog-cu-drept-de-libera-practica-din-24112018

În cazul în care ați trecut printr-un proces de psihoterapie în care ați fost abuzat/ă de psihoterapeut/psiholog, reclamații se pot depune către comisia de deotologie și disciplină la această adresă: deontologie@copsi.ro

"Terapia nu e despre a „salva” sau învăța pe cineva cm să-și trăiască viața, ci despre a împuternici persoana respectivă să ia propriile decizii și despre a-i oferi instrumente care să-i asigure independența pe termen lung."

„Relația terapeutică se vrea egală, dar nu este, pentru că unul dintre cei implicați are nevoie de celălalt mai mult decât invers. Și aici automat se pune problema puterii, de cine are mai multă putere asupra celuilalt.

(…) Tu, ca terapeut, trebuie să te poziționezi și să spui clientului sau clientei că nu vei răspunde «provocărilor». Întotdeauna este un plus de responsabilitate la terapeut. Adică poate merge inclusiv până în punctul în care închide terapia, pentru că nu reușește să gestioneze mecanismele provocative ale clientului”

PressOne a documentat în ultima lună mai multe cazuri de abuz terapeutic. Potrivit specialiștilor, abuzul terapeutic apare atunci când un psihoterapeut trădează încrederea pe care i-o acordă clientul. De regulă, abuzul ia forma unei duble relații. Noi ne-am concentrat pe două situații î...