29/12/2024
... Și uite-așa, o gașcă de idioți, în frunte cu cretinul de la Cotroceni, au parafat o cădere a țării într-un teribil haos ...
Să vă spun despre un element de care nimeni nu ține cont, dar care este elefantul din magazinul de porțelanuri: sunt peste 7 trilioane de dolari stocate în cash sau instrumente de cont curent. Sunt așa-numiții „smart money”, cei care-au umflat piața, știind cm să iasă atunci când exuberanța a scăpat de sub control. Întâmplător ne aflăm prin zona maximelor istorice absolute de pe burse și lumea e în continuare încrezătoare. Așa a fost mereu. Dar, totuși, știți care e semnificația celor 7 trilioane? Dacă veți studia perioada pre-recesiune de după 1990, veți înțelege ceva mai bine. Spun de după 1990 întrucât cam până atunci am analizat fenomenul. Când „banii inteligenți” ajung la concluzia că cea mai sigură investiție e în cash, atunci e clar că urmează o prăbușire serioasă a piețelor.
Orice manager serios de fonduri știe un lucru fundamental: a-ți ține banii în cash înseamnă a-i pierde. Banul de azi e datorie, datoria e dobândă, iar dobânda produce inflație pentru a echilibra „caritasul financiar” al lumii, întrucât sistemul financiar al lumii e o imensă schemă Ponzi aflată în administrarea unei găști mafiote. Așadar, lupta unui manager de fond e aceea de a încerca să multiplice fondurile pe care le are, ducându-le la randamente peste rata inflației. Atunci când ajunge la concluzia că e mai bine în cash decât în active care aduc un anumit randament, înseamnă că ceva e putred în piețe, mai precis se așteaptă ca picajul pieței să fie mare și ireversibil.
Mai e ceva care agravează știrea: inflația reală e imensă, instituțiile bancare sunt nesigure, iar o posibilă prăbușire e o capcană inclusiv pentru banii lichizi. Care bani, fiind stocați electronic, în conturile băncilor, se pot volatiliza extrem de repede în caz de prăbușire a sistemului. Ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare în ceea ce privește imensa cantitate de bani lichizi. De fapt constatarea e chiar mai crâncenă decât cea inițială: cu orice risc, chiar și cel de a rămâne fără bani, administratorii care stau în spatele celor mai mari plasamente preferă banii lichizi. Asta este, pentru orice om normal la cap, un indiciu clar că urmează ceva infernal.
De altfel nu-ți trebuie multă școală ca să înțelegi fenomenul. Se vede cu ochiul liber că absolut totul este supraestimat. Și nu vorbesc doar de ceea ce vedem pe piețele financiare, dar și bunurile de care ne servim zi de zi. Un amic a cărui activitate se desfășoară în zona de fashion îmi spunea că acolo e cel mai mare leverage al plasticului. Dacă bagi plasticul în bunuri diverse, gen carcase pentru echipamente, materiale de construcție, caroserii/elemente de bord în zona auto sau tot ceea ce vă trece prin cap din utilizarea de zi cu zi, e extrem de aproape față de costurile sale de producție. În schimb, plasticul transformat pentru zona fashion, are o marjă infinit mai mare. Un plastic pe care-l transformi în pantofi sau haine aduce un profit amețitor. S-a ajuns la nebunia în care hainele de plastic să se vândă mai scump decât cele din materiale naturale. Despre încălțăminte nici nu mai vorbesc deoarece e suficient să ieși pe stradă și să vezi cm „pantofii de buni” ai oamenilor au ajuns adidașii, acea infectă combinație de plastic pe care, în alte vremuri, o vedeai doar la sapă. Mă rog, să nu ne îndepărtăm de subiect.
Ce se întâmplă când ajungem într-o asemenea situație? Toată lumea știe deznodământul însă, cu cât nebunia e mai mare, cu atât credința că n-o să se întâmple devine din ce în ce mai tabu. De ce v-am spus toate acestea? Pentru că trebuie să înțelegem contextul internațional pentru a putea să vedem cât de violent vom fi loviți.
Probabil ați auzit despre „Ordonanța Trenulețul”. Numai despre asta se vorbește pentru a se acoperi gravele probleme de constituționalitate. De ce caută să dea guvernul această ordonanță? Pe scurt pentru că e în rahat. Am văzut un text de-al unui propagandist economic de-al PSD care ne transmitea cât de bine stăm noi față de dezastrul pe care l-a găsit PSD-ul atunci când a preluat guvernarea. De fapt situația de acum este de-a dreptul dezastruoasă atunci când e pusă în contextul internațional de azi. PSD-ul a cheltuit banii precum nebunii care câștigă la loterie. Doar că PSD-ul n-a câștigat la loterie, ci a împins deficitul bugetar pe „noi culmi de progres”. Acel deficit trebuie finanțat și asta se vede în accelerarea datoriei externe. Între 2019 - anul în care Plăvanul a fost reinvestit de cretinii României alături de grupul infracțional „Ambasadele” - și prezent, datoria României a crescut de la 35% din PIB la 53% din PIB. În termeni procentuali nu pare mult, dar în termeni reali este devastator: de la aprox. 373 mld. lei la peste 1 trilion de lei. E o nebunie! Nimeni nu poate spune ce s-a făcut cu cei peste 600 mld. de lei în 5 ani! Asta e întrebarea care ține unită așa-numita „Coaliție a partidelor pro-europene”. Ce ați făcut, tovarăși cu 120 mld. EUR? Unde sunt banii???
Problema e că datoria are o tendință clară de accelerare. Accelerare înseamnă că guvernul are nevoie de din ce în ce mai mulți bani într-o unitate din ce în ce mai mică de timp. Mafioții internaționali sesizează chestiunea și măresc dobânzile. Ceea ce face ca serviciul datoriei să devină din ce în ce mai activ în PIB-ul României, fiind o componentă care se va adăuga din ce în ce mai clar, an de an, deficitului bugetar și, automat, datoriei totale. Nu greșim dacă spunem că România deja se află pe panta căderii în capcana datoriei. De altfel nu eu spun asta, ci, culmea, agențiile de rating care văd sărind datoria externă a României la peste 70% din PIB în doar 2 ani. Înțelegeți în ce rahat ne aflăm? Să punem acum treburile cap la cap.
Covrigarul a ticluit „Ordonanța Trenuleț” pentru a-și asigura o finanțare facilă. Acesta este singurul scop, acela de a spune către creditori „da, suntem în rahat, dar uite că am luat decizii de echilibrare”. Care sunt acele decizii? Cele clasice, despre care se știe că provoacă dezechilibre inutile și scădere economică: înghețări de pensii, scăderi de salarii s.a.m.d. Dar pe covrigar nu asta îl interesează, ci să salveze manetele puterii pentru a ascunde și a continua jaful Bugetului. De fapt asta e ceea „ce-i mână în luptă” pe așa-zișii europeni. În condițiile în care ar ajunge altcineva la butoane și ar fi suficient de onest, ar putea trimite la pușcărie întreaga clasă politică începând cu băsescu, deoarece împrumutul de la FMI e prima cea mai sforăitoare faptă de abuz comisă la adresa finanțelor țării. Ca să înțelegeți disperarea imensă în care se află „Coaliția Prădătoare” ar trebui să înțelegeți tâlcul ultimelor mișcări efectuate.
Victor Ponta nu a ajuns la Trump pentru că și-ar dori să candideze la președinție, ci pentru că a fost transmis de Ciolacu acolo pentru a transmite „loialitatea sistemului românesc față de noul încoronat din ianuarie”. În paralel, Ciolacu a acceptat toate cerințele lui Viktor Orban, tot ca pe un semn de slugărnicie față de noua putere din SUA. Așa au ajuns Finanțele și Dezvoltarea la miniștrii unguri și așa a ajuns Ungaria în CSAT. Mișcările disperate ale covrigarului sunt, în realitate, mișcările disperate ale întregii clase politice corupte din România. Jigodiile acestea sunt capabile să semneze capitularea țării doar pentru a nu se observa potlogăriile pe care le-au făcut. De aceea avem acum inflația de „pentru prima dată în istorie”: prima dată când se anulează alegerile, când președintele își prelungește mandatul cu de la sine putere, când ungurii intră în CSAT, când ordinea constituțională e răsturnată brutal s.a.m.d.
Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar covrigarul și acoliții săi penali au făcut tot efortul absolut de pomană. Venirea la putere a lui Trump va veni cu o serie de cataclisme, abil pregătite de democrați. Bomba îndatorării, economia americană disfuncțională, picajul militar și contextul internațional sunt bule extrem de fragile care stau gata să se spargă. Totul va conduce la spargerea mega-bulei în care trăim, cu consecințe devastatoare pentru întreaga lume. Și, ca în cazul unei explozii nucleare, extrem de interesante sunt momentele de după explozie întrucât, în funcție de ceea ce se constată după putem vedea cm va evolua lumea. Care-s acele prime momente?
În primul rând o imposibilitate a continuării funcționării piețelor internaționale pe fondul, prăbușirii întregului framework. Asta, tradus, înseamnă „scapă cine poate și cm poate”. Cu alte cuvinte înseamnă că nu ne putem salva decât prin ceea ce avem și ceea ce facem. Iar aici e jale mare: România nu mai are rezerve strategice, nu mai are facilități, nu mai are soluții. Abia atunci covrigarii politici ai țării vor constata că toate strategemele lor sunt falimentare. Este mai mult decât probabil să se constate nulitatea absolută a prelungirii artificiale a mandatului Plăvanului. Asta înseamnă nulitatea absolută a Guvernului numit de Plăvan și a tuturor actelor sale, deci inclusiv a „Ordonanței trenuleț”. Și asta va conduce la o acutizare a crizei întrucât finanțatorii, și-așa puțini, nu vor mai putea finanța România din cauza instabilității și a lipsei sale de credibilitate. Și uite-așa, o gașcă de idioți, în frunte cu cretinul de la Cotroceni, au parafat o cădere a țării într-un teribil haos. Te și întrebi cm anume vor plăti toți acești infractori? Ce anume să le faci pentru a te asigura că vor simți cât rău au făcut țării?
Sper din tot sufletul ca situația să se tranșeze mai repede și să-i măture de la butoane pe uzurpatori. Dacă nu se va întâmpla asta va fi vai și amar de noi. De ce? Pentru că, în ipoteza în care se organizează alegeri intrăm într-un setup și mai ciudat. Chiar dacă Georgescu va fi ales președinte, alegerea sa e ilegală deoarece este ca urmare a unui proces inițiat de un guvern numit ilegal, astfel încât, pentru a repune în legalitate situația, ar trebui să se reia turul 2 anulat absolut neconstituțional de către CCR.
V-am înșirat logic întreaga situație pentru a înțelege consecințele groaznice rezultate din jocul absolut halucinant de imbecil pe care-l joacă niște ageamii cățărați pe posturi cheie în statul român. De-aceea repet ceea ce spun în titlu: în lumea asta care se duce vedem cm în țara noastră a fost suspendat totul, inclusiv legea.
Dan Diaconu
