Paraschivoiu si Tiurin - Societate Civila Profesionala de Psihologie

01/11/2025

Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche: Selecţia obiectelor rele şi distrugerea obiectelor bune

Adesea în cabinetele psihologice, de psihoterapie şi de psihanaliză intră pacienţi care, în moduri dramatice, indicând o urgenţă, sunt sfâşiaţi de sentimente dureroase de a nu-şi găsi un partener de viaţă stabil, sănătos, apropiat – sau, cm se spune, de a nu-şi întâlni „sufletul-pereche”. Instabilitatea relațională cronică se manifestă ca un tipar persistent al unor relaţii haotice, tumultoase, cu alternanțe repetate între apropiere şi distanţare, idealizare şi dezamăgire. Clinicienii observă că multe dintre aceste persoane îndeplinesc criteriile pentru tulburări de personalitate din Clusterul B – tulburarea de personalitate narcisică, borderline, antisocială etc. – sau diagnostichează o tulburare de stres post-traumatic complexă.

Aceste istorii despre relaţii proaste sau deosebit de proaste sunt nu de puţine ori atât de stringente şi se repetă de atât de multe ori, încât psihoterapeutul sau psihanalistul ar putea începe să creadă că pacientul este cea mai ghinionistă persoană din lume şi că tratamentul presupune în esenţă să îl ajute să îşi aleagă obiecte mai bune (cu consacratul termen kleinian). Spre o atare concepţie duce, de altfel, şi uriaşa cantitate de literatură self-help şi de psihologie populară, care afirmă la unison că pacienţii au nevoie de susţinere şi de validare şi că asta va rezolva lucrurile pentru ei.

Dar ce susţine această literatură e o concepţie dezarmant de simplistă. În fapt, repetarea acestor relaţii dezastruoase nu e întâmplătoare sau auxiliară pentru suferinţa acestor pacienţi, ci stă în miezul ei. Iar aceasta nu e o observaţie nouă. Psihiatrul şi psihanalistul John G. Gunderson, considerat părintele diagnosticului de tulburare de personalitate borderline, arăta încă mai demult că trăsătura distinctivă cea mai pregnantă pentru aceşti pacienţi este tocmai

>>>

Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche şi ajungi la psihoterapie sau psihanaliză ideile de „validare” şi „susţinere” sunt nule. Psihoterapia e altceva.

10/10/2025

Criza tăcută a psihoterapiei
"In ultimii ani, psihoterapia traversează o criză profundă, dar cel mai adesea invizibilă la nivel public. Sub aparența unei dezvoltări spectaculoase – mai mulți terapeuți, mai multe servicii disponibile, o creștere a vizibilității sănătății mintale în discursul social – se ascunde un fenomen periculos: medicalizarea excesivă a suferinței psihice și o erodare treptată a competențelor profesionale reale. Aceste transformări insidioase riscă să reducă psihoterapia la o tehnică mecanică, sărăcită de dimensiunile sale umane și sociale, și să lase pe dinafară tocmai persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin.
Actuala criză tăcută a psihoterapiei, scrie Darragh Sheehan în articolul citat, își are originea în schimbările majore aduse în 1980 de apariția celei de-a treia ediții a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-III). Publicat sub egida Asociației Americane de Psihiatrie, manualul a reconfigurat modul în care tulburările psihice sunt înțelese și definite. De atunci, DSM a devenit autoritatea supremă în privința diagnosticului, transformând experiențele subiective complexe în „tulburări” descrise în termeni medicali și considerați universali.
Această abordare a favorizat ideea că suferința psihică este, înainte de toate, o problemă biologică, de parcă ar exista cauze strict medicale pentru depresie, anxietate, traumă sau dificultăți de adaptare. Realitatea este însă mult mai nuanțată: multe dintre diagnosticele DSM reflectă convenții culturale sau sociale, nu adevăruri medicale absolute. Totuși, presiunea economică și instituțională a transformat aceste clasificări în limbajul dominant al sănătății mintale.
Medicalizarea produs efecte vizibile în practica psihoterapeutică. În primul rând, terapiile sunt tot mai mult modelate după modelul medicinei: simptome clar definite, obiective măsurabile, protocoale standardizate. Terapia devine o intervenție scurtă, orientată spre eficiență, mai degrabă decât un proces de lungă durată, adaptat la nevoile complexe ale fiecărei persoane. Sistemele de asigurări încurajează acest tip de abordare, pentru că ele solicită justificări obiective și rezultate cuantificabile pentru fiecare ședință de terapie."

Criza tăcută a psihoterapiei vine din medicalizarea excesivă a suferinței psihice și o erodare treptată a competențelor reale ale psihoterapeuţilor.

06/03/2025

6 Martie – Ziua Europeană a Vorbirii și a Terapiilor de Limbaj

Astăzi sărbătorim 𝗭𝗶𝘂𝗮 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻𝗮̆ 𝗮 𝗩𝗼𝗿𝗯𝗶𝗿𝗶𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮 𝗧𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗟𝗶𝗺𝗯𝗮𝗷, un prilej minunat de a aduce în prim-plan importanța comunicării și rolul esențial al logopezilor în dezvoltarea limbajului și îmbunătățirea calității vieții.

Comunicarea este cheia relațiilor noastre, a învățării și a integrării sociale.
Fie că vorbim despre copii care își dezvoltă limbajul, despre adulți care se confruntă cu dificultăți de vorbire sau despre persoane care își recapătă vocea după diverse afecțiuni, 𝗹𝗼𝗴𝗼𝗽𝗲𝗱𝗶𝗮 oferă sprijin esențial.

📢 Trimite o inimioară 💙 unui logoped pe care îl cunoști și spune-i cât de importantă este munca lui!
Un gest mic, dar plin de recunoștință.

03/11/2024

⁉️STIATI CĂ?⁉️

TITAN – cea mai impresionantă stație de metrou din BUCUREȘTI, realizată prin înghețarea pământului....
-Stația de metrou TITAN este unică în ROMÂNIA,îți dai seama de acest lucru de cm cobori pe peronul de aici. Nu există niciun stâlp care să susțină tavanul curbat, iar treaba asta pare un adevărat număr de magie… de fapt, e doar o ingenioasă inginerie.
-Tot din cauza deschiderii foarte mari, bolta de deasupra peroanelor şi a liniilor de metrou a reprezentat o mare provocare pentru acea vreme. Șantierul a început în anul 1977, abia după ce soții CEAUȘESCU și-au dat acordul, fiind impresionați de proiectul realizat de echipa de ingineri și arhitecți. Un alt aspect al acestui proiect inedit a fost tehnica folosită pentru realizarea stației, o soluţie de pionierat pentru anii ‘70 și care a fost folosită în ROMÂNIA pentru prima oară chiar aici. Este vorba despre îngheţarea solului. Așa se face că pământul din această zonă, de sub parcul IOR, a fost transformat în permafrost timp de 90 de zile, prin injectarea de azot lichid direct în sol În afara țării această metodă a mai fost folosită la realizarea stațiilor de metrou din alte state, dar pentru România era o adevărată premieră. Însă, faptul că această tehnologie n-a mai fost folosită și pentru realizarea altor stații arată și că ea era ceva mai scumpă, deci nu reprezenta o opțiune reală pentru construirea magistralelor de metrou sub regimul comunist.
De ce a fost totuși folosită înghețarea solului aici? Din necesitate. Fiind vorba despre cartierul BALTA ALBĂ, răspunsul se găsește chiar în numele locului, pentru că terenul se afla pe locul unei foste bălți. Deci, era vorba despre un pământ mlăștinos, în care este foarte dificil să sapi tuneluri, deoarece acestea se pot surpa în orice clipă din cauza solului nisipos și mlăștinos. Prin înghețare, constructorii aveau suficient timp pentru a termina tunelurile din zona respectivă. Odată ce tunelurile a fost gata, riscul de surpare, după dezghețarea solului, a dispărut datorită formei lor cilindrice. Așadar, și forma stației, cu bolta imensă, are nu doar un rol estetic.
,De asemenea, lucrările au durat 4 ani, în luna decembrie a anului 1981 stația TITAN fiind inaugurată. Un termen destul de mare pentru un șantier din perioada comunistă, dar care acum pare un adevărat record. Mai trebuie adăugat și faptul că, de când a fost dată în folosință, stația de metrou TITAN nu a fost niciodată renovată sau consolidată.
Text și imagine preluate.

03/11/2024

La 2 Noiembrie 1854 trecea la cele veșnice Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) poet, compozitor de muzică religioasă si bizantină, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, autorul muzicii Imnului Național al României, Desteaptă-te Române!
A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.
Dacă treceti prin Râmnicu Vâlcea, pe strada Știrbei Vodă, puteti vedea cea mai veche clădire a orasului, fosta casă a lui Anton Pann, azi „Muzeul memorial Anton Pann".

Sursa Ion Toanta

03/11/2024

⁉️Știați că....⁉️

Arganul este un arbore ce creste doar in Maroc, iar padurile de argan, desemnate ca rezervatie a biosferei pe plan universal, ocupa 8280 km patrati. Aceste paduri au inceput sa scada foarta mult in ultimii 100 de ani datorita carbunelui, pasunatului si cultivarii din ce in ce mai intense. Arganul, datorita semintelor sale din care se obtine uleiul de argan este socotit o adevarata comoara pentru economia marocana din vremuri stravechi. De-a lungul timpului s-au transmis de la generatie la generatie metode de obtinere a uleiului, tehnici ce sunt folosite si in prezent. Si chiar daca se considera ca pentru obtinerea uleiului de argan si caprele dau ,,o mana de ajutor,, urcand in copaci de argan mancand fructele si apoi eliminand semintele folosite pentru ulei, tot caprele sunt cele ce distrug frunzele si fructe ce ar mai trebui sa ramana pentru continuitatea vietii arborilor. Iar numarul de caprine crescand simtitor, marocanii fiind considerati din vechime pastori, aduce mari pierderi in ceea ce priveste existenta arganilor/

03/11/2024

⁉️ȘTIAȚI CĂ?⁉️

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.
2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.
5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti, pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului, porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.
Balta Alba - Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba
Baneasa - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.
Colentina - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si "Olintina".
Cotroceni - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".
Crangasi - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.
Damaroaia - aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.
Dealul Spirii - D**a numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).
Dristor- vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.
Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.
Ferentari- paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. D**a unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.
Floreasca- d**a numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.
Ghencea - Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.
Giulesti - O proprietate boiereasca: a Julestilor.
Lipscani - din slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.
Militari - In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".
Pantelimon - isi ia numele d**a Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "éléïmon" inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.
Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.
Salajan - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.
Titan - isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.
Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea".

01/11/2024

SUTE DE KILOMETRI
D E T U N E L U R I S E C R E T E
SUB ROMÂNIA .....

-Subteranul ROMÂNIEI este străbătut , se pare , de 500 de kilometri de tuneluri și catacombe săpate încă din timpuri străvechi , conform autorilor unui volum intitulat "SECRETELE ROMÂNIEI SUBTERANE". Numeroase legende s-au păstrat până azi , despre galeriile săpate în munți sau sub cetăți , cu rol de refugiu al populației , se spune , din fața cotropitorilor .
-Ipoteza existenței unei rețele de tuneluri sub BUCEGI , circulă de ani de zile . Unii spun că ar comunica cu piramidele din EGIPT . Alții , că acolo se ascund niște baze secrete pe care nimeni nu ar trebui să le cunoască. O altă categorie merge chiar mai departe , susținând că ar fi o rețea construită de alte civilizație , extraterestră care ne monitorizează .
-Aceste tuneluri se spune că ar exista sub întreg arcul carpatic .
-În vremea dacilor se spune că acestea erau cunoscute doar de preoți și câteva căpetenii .
Tunelurile aveau fie un rol strategic , fie ascundeau tezaurul neamului , iar secretul rețelei subterane din BUCEGI a ajuns doar la cei care aveau menirea de a-l proteja .
-Anumite măsurători au arătat că există 2 tuneluri care traversează munții din zona masivului BUCEGI până în apropiere de PEȘTERA URȘILOR din CARPAȚII OCCIDENTALI . Se mai spune că există galerii care comunică prin munte , cu RETEZATUL și RARĂUL , din masivul CEAHLĂU , pe ale căror vârfuri ar fi fost , la fel ca pe VÂRFUL OMU , sanctuare care formau "TRIUNGHIUL DE AUR" al DACIEI .
-Cei care s-au ocupat cu măsurătorile în BUCEGI dar și în celelalte masive din CARPAȚI , au întocmit o posibila hartă a rețelei subterane din munții noștri și au constatat cu uimire că tunelurile nu sunt dispuse haotic , ci formează conturul unui cap de lup imens , cu gura căscată , al cărui cap este în MUNȚII APUSENI iar capătul opus coboară spre PIETROȘIȚA , județul DÂMBOVIȚA , ducând cu gândul la steagul de luptă al dacilor , un șarpe cu cap de lup .
-Teoria existenței unor tuneluri sub muntele CEAHLĂU a fost puternic alimentată de mărturia unui profesor din IAȘI , care susține că ar fi pătruns într-un astfel de tunel .
-Profesorul de fizică CONSTANTIN BURSUC , în vârstă de 71 de ani , este cel care a lansat povestea rețelei subterane , pe baza unor experiențe pe care susține că le-a avut în anii '90 .
"Cercetările le-am început din județul SUCEAVA unde există o poartă de intrare în această rețea de tuneluri subterane artificiale . Nu tunelurile m-au interesat efectiv , ci pentru mine a fost curiozitatea dacă am avut o civilizație străveche care le-a creat , și ce rost aveau acestea . Cred că prin ele se făceau transferuri de populație dar și se transportau minereuri ."
-Profesorul septuagenar păstrează secretul în privința localizării intrării în tunel , singurul indiciu dat fiind baza vârfului TOACA .
-"Tunelul respectiv era în pantă , avea cam 10 metri lățime și 15 metri înălțime , cu boltă , iar în el gravitația se anula parțial , astfel că deplasarea în interior se făcea în salturi . Am bănuit că aceste tuneluri aparțin unei rețele construite de civilizația hiperboreană , cu drumuri interioare care se parcurg pe principiul antigravitației , unde un corp de 100 kg ajunge să cântărească doar a 6-a parte. Sălile interioare erau luminate cu aplice cu fosfor din loc în loc ", mai spune CONSTANTIN BURSUC .
________
sursa Gabriel Panaitescu

01/11/2024

Există o lecție ascunsă în spatele fiecărui eșec și a fiecărei greșeli. În speranța că am reușit să fim de folos cu postarea de astăzi, încheiem cu citatul lui Rumi: „Dacă ești iritat de fiecare frecuș, cm vei mai putea fi lustruit?”.