24/10/2025
𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐯𝐢𝐝𝐞𝐨 sunt deja o parte firească din viața copiilor noștri. Nu mai vorbim despre „dacă” se joacă, ci despre cum, cât și la ce fel de jocuri au acces. De aici apare și întrebarea firească a oricărui părinte: ajută sau afectează dezvoltarea emoțională a copilului meu?
Adevărul este că jocurile pot avea atât efecte pozitive, cât și riscuri reale — iar diferența o face felul în care sunt folosite, nu existența lor în sine.
Când pot fi jocurile video de ajutor?
– Copiii învață să colaboreze, mai ales în jocurile de echipă, unde trebuie să comunice și să-și asume un rol.
– Pot exersa gestionarea emoțiilor, pentru că nu câștigă mereu — iar frustrarea controlată e un antrenament bun.
– Uneori, jocul îi ajută să capete încredere, mai ales când reușesc ceva ce părea imposibil.
– Există jocuri cu povești care stimulează empatia și gândirea morală — copilul trebuie să decidă, să anticipeze cm se simt ceilalți.
Totuși, când pot deveni problematice?
– Când timpul scapă de sub control și apare dependența – copilul nu mai poate opri singur jocul.
– Când jocurile devin o formă de evadare emoțională, nu recreere — „mă joc ca să nu simt”.
– Când conținutul e violent sau nepotrivit pentru vârstă și copilul normalizează agresivitatea.
– Când creierul se obișnuiește doar cu stimuli rapizi și devine greu să mai tolereze plictiseala sau liniștea.
Cum navigăm sănătos prin toată această lume digitală?
✔ Alege jocurile împreună cu copilul – nu lăsa algoritmul să decidă.
✔ Stabiliți timpuri clare, nu „până te saturi”.
✔ Întreabă copilul mai des „Ce ți-a plăcut la joc?”, nu doar „Cât ai stat?”.
✔ Și, din când în când, joacă-te chiar tu cu el. Nu pentru control, ci pentru conectare.
𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐯𝐢𝐝𝐞𝐨 nu sunt o problemă în sine. Devine un risc abia atunci când copilul e singur în experiența asta. În schimb, cu un adult prezent și curios alături, pot deveni surprinzător de valoroase.
