03/12/2025
❣️❣️❣️❣️❣️
Copiii NU “au scăpat de sub control”, ci prea multor părinți le e lene să-și facă treaba. Că e mai simplu să crești copii la tabletă, nu or să-ți ceară prea multe.
Așa începe totul. Și, Doamne, cât vă rog să nu vă supărați. Și, dacă vă supărați, ceva o însemna și asta.
Noi am crescut printre adulți care aveau aerul acela de oameni mari, de eu-le-știu-pe-toate, de stai-să-scot-din-buzunar-manualul-despre-cum-se-ține-lumea-în-echilibru.
Nu zic că era doar bine, nici vorbă. Dar oare putem schimba răul în timp ce păstrăm chestiile valoroase?
Regulile nu erau povești negociabile.
Am plâns 3 zile după niște papuci cu talpă groasă, moda Andre, poate vă amintiți.
La 13 ani?! Nici nu s-a clintit mama. A sunat-o bunica, să vină de urgență, că suspină copila.
“Nu mă impresionează că plângi.”
Moamă, ce frustrare!
Sigur că mi-a explicat toate DE CE-urile anti-tocuri la fetițe. Mi-a păsat? Dă-i cu plânsul! A contat? Nici cât negru sub unghie.
Azi, mulți părinți se mișcă prin casă pe vârfuri, de parcă adevărul ar fi un monstru care doarme în sufragerie.
Da, copiii au nevoie de un părinte prieten, care să-i țină în brațe la fiecare suspin, dar și mai mare nevoie au de un căpitan la navă.
Ei au nevoie de un adult care nu se sperie de lacrimi, nici de priviri supărate.
Au nevoie de limite care nu se topesc la prima rugăminte cu fățuca aceea, știm-noi-care.
Sunt mulți părinți care le dau pur și simplu boli copiilor pentru că nu sunt capabili să țină limite.
Primul exemplu care-mi trece prin cap, iertați-mi sinceritatea, e mama -ei-de suzetă. Care n-are ce căuta după 3 ani, nici dacă plânge puiul de se învinețește. Cât poate plânge? O noapte, o săptămână? Dar cu oase deformate și maxilare operate o fi mai fericit pe urmă?
Îl ții în brațe în timpul ăsta, nu-l abandonezi în pădure. Dar ții limita, fiindcă ești adult și motivele sunt medicale.
Copiii au nevoie de un căpitan la navă. Asta e iubirea supremă, care îi înalță.
Pentru că, dacă nu le dai tu structură, le va oferi una societatea.
Dar societatea n-are blândețe și nici iubire necondiționată, că societatea nu-i mă-sa.
Scuzați-mi franceza.
Misiunea unui tată nu e să fie preferatul casei. Misiunea unei mame nu e să crească cel mai fericit Georgel din lume, ci
Ci să scoată om din Georgel, unul pe care ceilalți îl pot lua în serios.
Un om pe care te poți sprijini fără teamă.
Așa că:
fii acolo. Repetă-ți în gând că tu ești adultul, motivele ți-s clare și copilul nu plânge aur.
Ca la spălatul pe dinți: blând, dar cu fermitate.
De aici își iau micuții cele mai importante lecții.
Fiindcă dacă nu-i înveți tu acum cm merge viața, viața o va face mai târziu. Și ea l0vește fără să-și ceară scuze.
📷 Vadim Bondar - Sedinte foto de Craciun
