26/12/2025
⚠️Sabotajul invizibil: Când terapia devine o „amenințare” pentru familie ⚠️
De multe ori, procesul terapeutic nu se oprește la ușa cabinetului. El merge acasă, în familie, acolo unde schimbarea clientului începe să fie simțită de ceilalți. Și, din păcate, nu toată lumea primește această schimbare cu brațele deschise.
Am întâlnit mulți oameni curajoși care au ales să renunțe la terapie nu pentru că nu funcționa, ci pentru că presiunea de acasă devenise insuportabilă. Sabotajul vine în multe forme:
➡️Glume ironice la adresa procesului terapeutic.
➡️Retragere emoțională sau „pedepsirea” prin tăcere.
➡️Conflict direct: „Te-a schimbat terapia, nu mai ești omul de dinainte.
De ce se întâmplă asta❓️
Este greu să fii lângă un om care, datorită terapiei, începe să impună limite. Când nu mai ești „preșul” de altădată sau când nu mai accepți comportamente toxice, echilibrul (chiar și cel bolnăvicios) al relației se strică. Cei din jur, adesea cu trăsături narcisice sau prinși în roluri de victimă, se simt amenințați de noua ta forță interioară.
Tristețea terapeutului
Recunosc, trăiesc un sentiment de profundă tristețe de fiecare dată când un om alege să renunțe la sine de dragul „liniștii” din casă. Înțeleg cât de greu este să alegi între propria evoluție și păstrarea unei relații, dar e important să ne întrebăm: ce preț plătim pentru o liniște care ne anulează identitatea?
Încurajez mereu menținerea limitelor învățate. Schimbarea ta este dovada că te vindeci, iar rezistența celorlalți este, uneori, confirmarea că ești pe drumul cel bun.
💛Nu renunța la tine. Terapia nu te face un om „rău”, ci un om liber. 🌱