Cabinet individual de psihologie - Alexandra Gabriela Caraș

31/10/2025

🎃 𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐇𝐚𝐥𝐥𝐨𝐰𝐞𝐞𝐧, 𝐩𝐢𝐬𝐢𝐜𝐢 𝐧𝐞𝐠𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞

De Halloween, pisicile negre ajung iar sub lumina reflectoarelor.Pentru unii, simbol al ghinionului, pentru alții, simbol al misterului. Însă, din punct de vedere psihologic, ele sunt doar o oglindă...

Ne temem de ceea ce nu înțelegem, fie că e o pisică neagră, o emoție intensă sau o parte din noi pe care o ținem în umbră.
Pisica doar trece pe lângă tine. Umbra, însă, te urmează peste tot.

Adevărul e simplu: nici Halloween, nici pisicile negre nu aduc ghinion și nici nu sunt "demonice", ele doar scot la suprafață fricile neprocesate.
Cu alte cuvinte, fac muncă de psiholog, dar fără diplomă! 😀🐈‍⬛✨

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

20/09/2025

𝐂𝐄 𝐍𝐄 𝐒𝐄𝐀𝐂𝐀̆ 𝐃𝐄 𝐄𝐍𝐄𝐑𝐆𝐈𝐄?
𝐈𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞 𝐞𝐩𝐮𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐢𝐜 ⬇️

Cu toții avem momente când simțim că suntem “storși” de puteri, fără să fi făcut neapărat un efort fizic extraordinar. Oboseala nu vine doar din lipsa de somn sau dintr-o zi aglomerată, ci și din modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.

Unele obiceiuri personale și dinamici relaționale acționează ca niște „vampiri energetici”, secătuindu-ne de vitalitate:

𝟏. 𝐏𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐬𝐢𝐯𝐚̆–
Când standardele devin imposibil de atins, iar vocea interioară este mereu critică, mintea consumă resurse uriașe în loc să le direcționeze spre progres și bucurie.

𝟐. 𝐋𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐨𝐝𝐢𝐡𝐧𝐞𝐢 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐞
Somnul întrerupt ori insuficient, mesele luate pe grabă și ignorarea pauzelor conduc, în timp, la un deficit energetic cronic.

𝟑.𝐒𝐮𝐩𝐫𝐚𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚
Dorința de a le face pe toate, de a răspunde tuturor cerințelor, de a nu spune „NU”, ne lasă în timp cu rezervorul gol.

𝟒. 𝐍𝐞𝐠𝐥𝐢𝐣𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢
Sedentarismul, alimentația dezechilibrată, adicțiile, refuzul ori amânarea investigațiilor medicale, precum și lipsa contactului cu natura erodează treptat, dar sigur vitalitatea fizică conducând la degradare.

𝟓. 𝐄𝐱𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐞𝐫𝐧𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚 Știrile alarmiste, rețelele sociale și bombardamentul digital ne suprasolicită atenția și ne fragmentează capacitatea de concentrare.

𝐑𝐄𝐋𝐀𝐓̦𝐈𝐈 𝐒̦𝐈 𝐃𝐈𝐍𝐀𝐌𝐈𝐂𝐈 𝐈𝐍𝐓𝐄𝐑𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐄 𝐂𝐄 𝐄𝐏𝐔𝐈𝐙𝐄𝐀𝐙𝐀̆

𝟏. 𝐑𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐮𝐧𝐢𝐥𝐚𝐭𝐞𝐫𝐚𝐥𝐞
Atunci când oferim constant sprijin, timp și energie, dar fără reciprocitate, se creează un dezechilibru dureros.

𝟐. 𝐂𝐨𝐧𝐟𝐥𝐢𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐞𝐫𝐞𝐳𝐨𝐥𝐯𝐚𝐭𝐞
Tensiunile mocnite, tăcerile pline de reproș și lipsa dialogului autentic consumă resurse psihice subtil, dar constant.

𝟑. 𝐏𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐯𝐢𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢
Dacă petrecem mult timp lângă cei care văd doar probleme, în timp ne vom trezi afectați și înfluențați de pesimismul lor.

𝟒. 𝐀 𝐟𝐢 𝐮𝐧 ”𝐩𝐞𝐨𝐩𝐥𝐞-𝐩𝐥𝐞𝐚𝐬𝐞𝐫”
Când relațiile sunt construite pe aprobarea și încercarea de a-i mulțumi constant pe ceilalți, aceasta va conduce doar la legături lipsite de autenticitate și consumatoare de resurse în cursa de a deveni „suficient de bun”.

𝟒. 𝐀𝐛𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐠𝐫𝐚𝐧𝐢𝐭̦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞
A nu ști să spui „stop” intruziunilor, a accepta controlul sau manipularea duce la un gol interior greu de umplut și la o anihilare a propriului sine.

𝐂𝐔𝐌 𝐏𝐑𝐄𝐕𝐄𝐍𝐈𝐌 𝐄𝐏𝐔𝐈𝐙𝐀𝐑𝐄𝐀?
🍀Autenticitate și limite sănătoase. Să știm când să spunem „NU” și să ne respectăm propriile nevoi;

🍀Îngrijirea corpului prin somn, mișcare și hrană potrivită;

🍀Timp pentru liniște și reconectare: meditația, plimbările în natură sau pur și simplu momentele fără stimuli externi obositori sunt esențiale;

🍀Cultivarea relațiilor reciproce, respectiv acele legături în care există sprijin, acceptare și evoluție.

▪️Epuizarea nu vine doar din „a face prea mult”, ci și din a trăi dezechilibrat, cu sine și cu ceilalți. A ne observa obiceiurile și a ne alege cu grijă relațiile înseamnă a ne proteja energia vitală și a păstra resursele pentru ceea ce contează cu adevărat.

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

14/09/2025

𝐌𝐈𝐓𝐔𝐋 ” 𝐈𝐔𝐁𝐈𝐑𝐈𝐈 𝐍𝐄𝐂𝐎𝐍𝐃𝐈𝐓̦𝐈𝐎𝐍𝐀𝐓𝐄”
„𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖, 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡!” – psihologia unei capcane emoționale

Aparent mesajul „𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖, 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡” sună inofensiv, chiar plin de vulnerabilitate. Cine, oare, nu și-ar dori să se simtă acceptat și iubit pentru cine este cu adevărat? Și cine nu visează la relații în care nu trebuie să se schimbe pentru a fi iubit?

Psihologic vorbind, însă, acest mesaj poate reprezenta o subtilă modalitate de manipulare a celuilalt. Când este utilizat pentru a justifica comportamente dăunătoare precum lipsă de respect, minciuni,trădare, manipulare, dependențe care afectează relația ori abuzuri, ajunge să devină un instrument prin care cel în cauză încearcă să controleze emoțional pe ceilalți.

Fiind conștient că anumite comportamente ale sale sunt inadecvate social, însă nefiind dispus a schimba ceva în acest sens, caută să inducă vinovăție și rușine: ”𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡̦𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 = 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖!”

Unii merg chiar mai departe cu manipularea, insinuând că ”𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑖 𝑠̦𝑖 𝑖𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡!” și oricât de incredibil ar părea, chiar funcționează în destul de multe cazuri în care se ajunge la sacrificii de sine duse spre absurd.

Ce creează această tactică? Ei bine, relații dezechilibrate, în care cel ce ajunge manipulat se simte responsabil pentru emoțiile și comportamentele celuilalt. Acesta ajunge să tolereze abuzuri sau comportamente inadecvate, în numele iubirii, prieteniei etc. În timp, acest model poate eroda stima de sine și poate normaliza situații toxice.

▪️𝐂𝐮𝐦 𝐚𝐫 𝐚𝐫𝐚̆𝐭𝐚 𝐨 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭 𝐝𝐞 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥?
Putem alege să iubim și să acceptăm umanitatea reală a celuilalt, dar nu comportamentele ce ne rănesc! Iubirea autentică nu este sinonimă cu acceptarea pasivă a daunelor emoționale sau fizice.

Psihoterapeut Alexandra Gabriela Caraș

09/06/2025

📚 „𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐥-𝐚𝐦 𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆𝐬𝐢𝐭?” – 𝐨 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐚𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐠𝐫𝐚̆𝐛𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐞

Anne-Clotilde Ziegler ne oferă, prin cartea „𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑙-𝑎𝑚 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑡?”, o incursiune lucidă și empatică în labirintul psihologic al relațiilor abuzive. Mai mult decât o analiză psihologică, cartea este un act de reabilitare a vocilor reduse la tăcere de rușine, teamă și, poate cel mai dureros, de vina pe care societatea o proiectează asupra celor care suferă.

Autoarea demontează cu claritate mitul că o persoană abuzată „ar putea pleca oricând”, explicând dinamica profundă a atașamentului traumatic, a confuziei identitare și a izolării emoționale.

Fiecare capitol aduce lumină acolo unde, prea des, opinia publică pune etichete: „𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑣𝑟𝑢𝑡”, „𝑛𝑢 𝑎 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑑𝑒”, „𝑎 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑎”...

În realitate, victima nu doar că luptă să supraviețuiască, ci adesea face eforturi uriașe și invizibile pentru a rămâne întreagă în fața dezintegrării psihice.

Această carte ar trebui să fie lectură obligatorie pentru oricine a întrebat vreodată, cu neînțelegere sau judecată: „𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑎 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡?”
Răspunsul este complex, dureros și, mai ales, profund uman.

01/06/2025

04/02/2025

"𝐒𝐔𝐍𝐓𝐄𝐌 𝐂𝐔 𝐓𝐎𝐓̦𝐈𝐈 𝐎 𝐅𝐀𝐌𝐈𝐋𝐈𝐄!"

Unii manageri induc ideea de „familie” pentru a încuraja sacrificii nejustificate: ore suplimentare neplătite, tolerarea unui mediu toxic sau acceptarea unor solicitări nerezonabile, căci într-o astfel de „familie” nu poți spune „nu” și nici să trasezi limite.

O echipă sănătoasă presupune claritate, echitate și profesionalism. Înseamnă să știi unde se termină jobul și unde începe viața ta personală:

𝟏. 𝐂𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬𝐦– Într-o echipă, fiecare are un rol bine determinat, iar responsabilitățile sunt clare și nu te simți obligat să îți sacrifici timpul ori sănătatea pentru o iluzie de „familie” ;

𝟐. 𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞– aprecierea și respectul sunt esențiale la muncă, însă nu trebuie să confundăm colegialitatea cu obligația de a face sacrificii personale. O echipă funcțională respectă echilibrul între viața profesională și cea personală!

𝟑. 𝐃𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐞𝐬 – Într-o echipă bună, oamenii se susțin și se încurajează reciproc, dar fără a pune presiunea emoțională a unei familii. Doar într-un astfel de mediu putem evolua profesional și colabora eficient.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐦 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢, 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 „𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐢”?

✅️𝐶𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎̆𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡;

✅️𝑇𝑟𝑎𝑠𝑎̆𝑚 𝑔𝑟𝑎𝑛𝑖𝑡̦𝑒 𝑐𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆;

✅️𝑆𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑚 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̦𝑖𝑒, 𝑐𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐;

✅️𝑁𝑢 𝑛𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖𝑚 𝑣𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎𝑡̦𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑟𝑖𝑜𝑟𝑖𝑡𝑖𝑧𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑎̆𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆.

O echipă care se bazează pe respect, transparență și colaborare reală va fi întotdeauna mai valoroasă decât una care se ascunde în spatele unui clișeu motivațional.

Tu ai lucrat vreodată într-un mediu profesional unde se insista pe ideea de „familie”? Cum a fost pentru tine?

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

19/01/2025

𝐏𝐎𝐕𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐓𝐄𝐑𝐀𝐏𝐄𝐔𝐓𝐈𝐂𝐀̆ 𝐃𝐈𝐍 𝐀𝐌𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐒𝐔𝐃

” Zice-se că, demult, un incendiu a izbucnit în jungla amazoniană, totul de la țigara unui om...

Flăcările s-au extins cu repeziciune,fiind sezonul uscat și totul părea să fie mistuit...

Cele mai multe animale au fugit din calea pârjolului, însă destule au rămas încercuite de focul dogoritor, plângându-și soarta...

Dintre toate însă, ce să vezi? Un colibri mic a prins să zboare între marele fluviu și focul nimicitor...
Căra de zor apă-n ciocul minuscul, aruncând-o peste limbile roșii. O dată, de două ori, de trei ori, de sute de ori, fără ezitări, neobosit...

Atunci, de sub frunza unui bananier pârjolit, tatuul ( mamifer originar din America de Sud, asemănător furnicarului)- eternul fricos cu urechi precum pâlniile, gata să se retragă-n carapace la cel mai mic zgomot, sări cu gura disprețuitor:

”𝐶𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑖, 𝑚𝑎̆𝑖 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑏𝑟𝑖? 𝑇𝑢 𝑛𝑢 𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑧𝑖? 𝐸𝑠̦𝑡𝑖 𝑛𝑒𝑏𝑢𝑛?! 𝑇𝑢, 𝑐𝑢 𝑐𝑖𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑐𝑎̂𝑡 𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑖, 𝑐𝑟𝑒𝑧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑛𝑑𝑖𝑢𝑙?”

Glasul tatuului a răsunat cu ecou, urmat de tăcere...

Micuțul colibri și-a descărcat povara de apă asupra flăcărilor și, cu ciocul liber, a spus doar atât:

”𝐸𝑢 𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑒 𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒!”

𝐌𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚

Nu rămâne într-o eternă așteptare a ”momentului potrivit” pentru a începe ceva.Acesta nu va veni niciodată, este doar o iluzie în spatele căreia te ascunzi și tot amâni.
Mai bine încearcă să faci primul pas, oricât de mic ar părea. Îndoiala va fi prezentă, însă încrederea în sine crește doar atunci când treci la ACȚIUNE. Asemenea păsării colibri, fiecare mică picătură pe care o aduci face diferența și te conduce mai aproape de atingerea obiectivelor și a vieții pe care ți-o dorești!

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

16/01/2025

𝐏𝐎𝐕𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐓𝐄𝐑𝐀𝐏𝐄𝐔𝐓𝐈𝐂𝐀̆

Măgarul i-a spus tigrului:
– „𝐼𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆”.

Tigrul a răspuns:
– „𝑁𝑢, 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑑𝑒!”

Discuția s-a încins, iar cei doi au decis să-l supună arbitrajului, iar pentru aceasta au mers în fața leului, regele junglei.

Deja înainte de a ajunge la luminișul pădurii, unde leul stătea pe tronul său, măgarul a început să strige:
– „𝐼̂𝑛𝑎̆𝑙𝑡̦𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑆𝑎, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆? ”

Leul a răspuns calm:
– „𝐴𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡, 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆. ”

Măgarul s-a grăbit și a continuat:
– „𝑇𝑖𝑔𝑟𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑎𝑧𝑖𝑐𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑒𝑛𝑒𝑟𝑣𝑒𝑎𝑧𝑎̆, 𝑣𝑎̆ 𝑟𝑜𝑔 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡̦𝑖!”

Regele a declarat atunci:
– „𝑇𝑖𝑔𝑟𝑢𝑙 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡 𝑐𝑢 5 𝑎𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑎̆𝑐𝑒𝑟𝑒.”

Măgarul a sărit vesel și și-a văzut de drum, mulțumit și repetând:
– „𝐼𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ ...”

Tigrul și-a acceptat pedeapsa, dar înainte l-a întrebat pe leu:
– „𝑀𝑎𝑗𝑒𝑠𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑉𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑚-𝑎𝑡̦𝑖 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡?, 𝑙𝑎 𝑢𝑟𝑚𝑎 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑖, 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑑𝑒. ”

Leul a răspuns:
– „𝐷𝑎, 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡, 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑑𝑒. ”

Tigrul a întrebat:
– „𝐴𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖, 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑒𝑠̦𝑡𝑖?”

Leul a răspuns:
– „𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑑𝑒-𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑖𝑎𝑟𝑏𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑣𝑒𝑟𝑑𝑒. 𝑃𝑒𝑑𝑒𝑎𝑝𝑠𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑎 𝑜 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑖𝑔𝑒𝑛𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑖𝑎𝑟𝑑𝑎̆ 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑟𝑡𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑚𝑎̆𝑔𝑎𝑟, 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒 𝑑𝑒𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒𝑟𝑎𝑛𝑗𝑒𝑧𝑒 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎.”

- Autor anonim

𝑴𝒐𝒓𝒂𝒍𝒂
Este un consum inutil de timp și energie a te contrazice cu persoane rigide, fanatice pentru care contează doar a-și impune propriul punct de vedere.

Există oameni cărora oricâte argumente li s-ar prezenta, refuză să accepte și alte perspective.Pentru aceștia a avea ultimul cuvânt reprezintă o adevărată victorie, fără a ține cont de realitatea obiectivă ori de modul în care sunt în stare să își distrugă relațiile.

Învață să îți prețuiești liniștea, timpul și calitatea vieții, renunțând la lupte inutile, căci, după cm spunea Albert Camus:

“𝑃𝑎𝑐𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆!”

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

13/01/2025

𝐔𝐧 𝐧𝐨𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭, 𝐨 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

Luni dimineața este o zi cu o energie aparte. Poate sună curios, însă începutul de săptămână este precum o foaie albă, gata să fie umplută cu planuri, provocări și obiective frumoase.
De ce să ne temem de ea, când am putea s-o privim ca pe o șansă de a ne reconstrui, de a încerca lucruri noi, de a face lucrurile mai bine?

Imaginează-ți săptămâna ca pe o scară: poți urca câte o treaptă, cu răbdare și curaj sau poți să stai blocat, tot așteptând ”momentul potrivit”, temându-te să faci primul pas.
Singurul moment potrivit este ACUM, iar alegerea întotdeauna îți aparține!

💡 𝐒𝐞𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚
Nu este necesar să rezolvi totul azi. Fă o listă mică, realistă, dar plină de scop. Concentrează-te pe pașii mici care te duc mai aproape de țelul tău.

🌟 𝐏𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚
În loc să te critici pentru ce n-ai făcut, sărbătorește micile realizări. Totul contează, inclusiv faptul că te-ai trezit azi și ai ales să încerci din nou.

🤝 𝐈𝐧𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐞
Într-o lume atât de mare, fiecare dintre noi își începe săptămâna cu speranțe, provocări și visuri. Învață de la cei care te inspiră, dar păstrează-ți unicitatea.

Săptămâna aceasta e a ta. Indiferent de obstacole, ai puterea să o transformi într-una memorabilă.

Fiecare început reprezintă o oportunitate de a crește și evolua.
Hai, pune-ți pe umeri mantia încrederii în tine și fă primii pași cu zâmbetul pe buze! 😊

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦

12/01/2025

" Leul cheamă toate animalele şi le spune:

- 𝐶𝑒𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠̧𝑖 - 𝑖̂𝑛 𝑠𝑡𝑎̂𝑛𝑔𝑎, 𝑖𝑎𝑟 𝑐𝑒𝑖 𝑑𝑒𝑠̧𝑡𝑒𝑝𝑡̧𝑖 - 𝑖̂𝑛 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎!

Toate animalele s-au despărţit, numai pisica a rămas pe loc.

- 𝑇𝑢 𝑐𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑖?- o întreabă leul.

- 𝐸𝑢 𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐, 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑟𝑢𝑝 𝑖̂𝑛 𝑑𝑜𝑢𝑎̆? 😃"

O întrebare simplă: când te-ai privit ultima oară cu adevărat, fără să te critici ori să îți compari povestea cu a altora?
Stima de sine nu este despre a fi perfect, ci despre a te accepta exact așa cm ești, cu imperfecțiuni, dar și cu un potențial imens.

Fiecare decizie luată, fiecare relație construită și fiecare vis urmat își găsesc rădăcinile în stima de sine. Este timpul să înțelegem cât de puternică este această fundație și cm ne poate schimba viața – personal și profesional.

Când crezi în tine, oamenii observă. O stimă de sine ridicată îți conferă curajul de a-ți exprima ideile, a-ți asuma riscuri și de a evolua. Ești mai deschis la învățare și mai rezistent în fața eșecurilor, pentru că știi că acestea nu îți definesc valoarea, ci sunt doar experiențe menite să îți ofere învățăminte.

" 𝐼̂𝑛 𝑜𝑏𝑡̧𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑢𝑛 𝑟𝑜𝑙 𝑣𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑖̂𝑖 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒. "

- Colin Turner

11/01/2025

𝐀𝐛𝐮𝐳𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐏𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐓𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐢𝐢 - 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐩𝐚𝐫𝐠𝐞𝐦 𝐳𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐦 𝐒𝐩𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚

Abuzul, indiferent de forma sa, fizic, emoțional, psihologic sau sexual, lasă urme adânci, invizibile pentru ceilalți, dar greu de ignorat pentru cei care le poartă.
Însă una dintre cele mai greu de rupt legături ale abuzului este pactul tăcerii: acea presiune internă sau externă care ne împiedică să vorbim, să cerem ajutor, să spunem „STOP!”

Dacă te regăsești într-o astfel de situație, vreau să îți spun ceva: nu ești singur(ă) și există o cale de ieșire!

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐦?

Pentru multe victime, tăcerea este o formă de supraviețuire. Frica de represalii, rușinea, sentimentul de vinovăție sau gândul că nimeni nu va crede povestea sunt blocaje puternice.

Uneori, cei care ar trebui să protejeze devin complici, cerând să „nu facem scandal”, ”să tăcem că ar putea afla lumea” etc

Cu tristețe o spun, că de multe ori complici la abuz pot deveni chiar membri ai familiei tale, persoane pe care le consideri apropiate ce te pot presa să păstrezi tăcerea, vor nega abuzul și îți vor refuza sprijinul.

Însă tăcerea nu protejează, ci continuă să hrănească puterea abuzatorului, să îngreuneze vindecarea, să ne mențină sub influența acestuia și să ne izoleze de oamenii care ar putea ajuta.

𝐂𝐮𝐦 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐫𝐮𝐩𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐢𝐢?

✅️𝟏. 𝐀𝐝𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐚 𝐭𝐚!
Prima și cea mai importantă etapă este să înțelegi că abuzul nu este responsabilitatea ta. Nu ai „provocat” nimic, nu ai greșit cu nimic. Orice vină pe care o simți nu îți aparține, ci ai fost învățat(ă) să o simți chiar de către agresorii din viața ta, inocularea vinii și a rușinii fiind una dintre uneltele lor favorite de manipulare.

✅️𝟐. 𝐆𝐚̆𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐚𝐥𝐢𝐚𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞
Fie că vorbim despre prieteni apropiați, membri ai familiei care te pot susține, chiar și simple cunoștințe - crează-ți o rețea de suport pe care să te poți baza. Să vorbești despre ceea ce s-a întâmplat poate fi eliberator, oferă claritate și te ajută să vezi că nu ești singur(ă)!
Dacă te simți încă nepregătă pentru a face acest pas, începe prin a scrie ceea ce simți – uneori, exprimarea gândurilor și emoțiilor reprezentând un prim pas.

✅️𝟑. 𝐀𝐜𝐜𝐞𝐬𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥
Psihologii, terapeuții sau organizațiile specializate în sprijinirea victimelor abuzului au experiența necesară pentru a te ghida.

✅️𝟒. 𝐈𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐚𝐳𝐚̆-𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐚𝐥𝐞
În multe cazuri, abuzatorii se bazează pe faptul că victimele nu știu ce opțiuni legale au. Documentează-te, cere sfaturi juridice și află ce măsuri poți lua pentru a te proteja.

✅️𝟓. 𝐑𝐮𝐩𝐞 𝐜𝐢𝐜𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐠𝐫𝐮𝐩𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐨𝐫𝐭
Există grupuri de suport pentru victimele abuzului. A fi alături de alții care au trecut prin experiențe similare te poate ajuta să te simți mai puțin singur(ă) și să înțelegi că vindecarea este posibilă.

☎️𝐍𝐮𝐦𝐞𝐫𝐞 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐞

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑚𝑖𝑛𝑜𝑟(𝑎̆):
Asociația Telefonul Copilului 116111 ; Telefonul Copilului 119;
(linii telefonice gratuite)

𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡:

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse: linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice - 0800.500.333;

🕊𝐒𝐩𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧

Este firesc să simți că abuzul a pus stăpânire asupra vieții tale. Însă, fiecare pas mic – fiecare cuvânt spus, fiecare acțiune întreprinsă, te aduc mai aproape de eliberare și vindecare. Nu te grăbi, fă lucrurile în ritmul în care poți, dar nici nu te opri.

Să rupi pactul tăcerii nu înseamnă doar să vorbești despre ce ți s-a întâmplat; înseamnă să recâștigi controlul asupra vieții tale, să redobândești speranța și să începi procesul de vindecare.

Vreau să știi că nu ești definit(ă) ceea ce ți s-a întâmplat. Ești mai puternic(ă) decât crezi și ai dreptul să te bucuri de o viață frumoasă, liberă de abuz!

𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑎 𝐺𝑎𝑏𝑟𝑖𝑒𝑙𝑎 𝐶𝑎𝑟𝑎𝑠̦