What are the opening hours?

Monday 10:00 - 20:00 Tuesday 10:00 - 21:00 Wednesday 10:00 - 20:00 Thursday 10:00 - 21:00 Friday 10:00 - 19:00 Saturday 09:00 - 16:00

A Conscious Creation by Alice Leiber, Strada Baritiu nr. 1A, Brassó (2025)

01/12/2025

1 Decembrie – Ziua în care Dragonul României respiră din nou prin noi

Astăzi, dincolo de parade, panglici și urări automate, se deschide un portal pe care îl simți doar dacă vii cu inima trează:
portalul Dragonului României – spiritele străvechi care păzesc ADN-ul acestui pământ.

România nu este doar o țară.
Este un organism viu, cu un câmp energetic unic în lume, activ doar aici, la întâlnirea Carpaților cu cerul.
Un câmp care te recunoaște după amprentă, după vibrație, după felul în care îți pulsează sângele atunci când auzi un „Doamne, ocrotește-i pe români” cântat din inimă, nu din tradiție.

Astăzi, Dragonul nu cere patriotism.
Cere prezență.

Cere să îți amintești cine ai devenit aici.
Ce ai vindecat aici.
Ce ai primit fără să plătești vreodată integral:

– limba care îți ține sufletul în corp,
– munții care îți țin spatele când nu mai poți,
– neamul care te împinge din spate chiar și când nu îl mai auzi,
– și geniul interior pe care doar solul acesta îl poate activa.

Da, avem un ADN special.
Și nu, nu este metaforă.

În câmpul neamului nostru există o frecvență care se activează doar când trăiești aici sau când inima ta rămâne legată de pământul acesta, chiar dacă trupul pleacă.

Este frecvența Reactivării Dragonului:
curaj, rezistență, intuiție, podul acela dintre cer și pământ pe care puține popoare îl țin deschis fără ritualuri complicate.
Noi îl avem în sânge.

Astăzi, stai o clipă în tine și spune:
„Mulțumesc, România, pentru felul în care m-ai ținut când nu știam încă să stau în picioare.”

Pentru că țara aceasta te vede.
Chiar și atunci când tu uiți să o vezi.

Și dacă vrei să te reconectezi acum, respiră adânc și imaginează-ți Dragonul ridicându-se din Carpați, cu solzii făcuți din lumină și pământ.
Lasă-l să îți atingă sternul. Acolo, în centru, este pecetea recunoștinței.
Când se aprinde, se rescrie tot: direcție, curaj, sens.

Astăzi nu sărbătorim țara.
Astăzi ne reamintim cine devenim atunci când țara respiră prin noi.

La mulți ani nouă — celor care simt, vindecă, ridică și duc mai departe.

🔥 România nu este locul unde trăim.
România este forța prin care ne trezim.

01/12/2025

Copil pierdut în Decembrie

Și adultul care în sfârșit s-a întors după el.

Există oameni care se simt rău în decembrie
— dar nu pentru că este frig, nici pentru că se apropie sărbătorile.
Ci pentru că, odată cu luminile orașului, se aprind și umbrele lor.

Pentru unii, decembrie este magia copilăriei.
Pentru alții… este amintirea tăcerii.

Este luna în care unii copii au învățat că Moșul vine.
Și alții au învățat că tatăl pleacă.

Este luna cadourilor împachetate.
Dar și luna promisiunilor neîmplinite.
Este luna în care casa miroase a cozonaci.
Sau luna în care casa miroase a frică, a lipsă, a dor, a „mama face tot”.

Există un copil în fiecare adult care a învățat să tacă.
Să nu ceară.
Să nu deranjeze.
Să se facă mare prea devreme.
Să fie responsabil, puternic, echilibrat, înțelept…
în timp ce sufletul lui mic bătea în perete:
„Dar cu mine cine vine? Pe mine cine mă duce? Pe mine cine mă vede?”

Unii copii se pierd în vară.
Alții se pierd în toamnă.
Dar cei mai mulți…
se pierd în decembrie.

Pentru că decembrie este o oglindă.
Îți arată tot ce ai primit.
Și, mai ales, tot ce nu ai primit niciodată.
________________________________________
Copilul care așteaptă de 30 de ani un brad. O excursie. O patină. O promisiune ținută.
Când nu primești ce ai nevoie emoțional, corpul încearcă să compenseze.
Reține apă.
Se umflă.
Inflamează.
Se apără.
Ține durerea în țesuturi, în glande, în piept, în spate, în tot ce nu ai avut voie să simți când erai mic.

Există oameni care nu se îngrașă, ci se protejează.
Oameni care nu se umflă, ci țin locul pentru cine nu a venit.
Oameni care nu se simt obosiți, ci abandonați interior.

Și vine un moment.
Un moment în care simți că nu mai poți să duci încă un decembrie în care tu ești adultul, salvatorul, reparatorul, responsabilul, mama tuturor…
și copilul tău interior tot singur rămâne.

Și atunci se întâmplă ceva.
Ceva sacru.
Ceva ce medicina nu explică, dar sufletul știe:
copilul ăla cere să fie salvat. De tine.
________________________________________
Momentul în care te întorci după copilul tău interior
Există o propoziție care schimbă vieți:
„Ești al meu și cu mine.”
Nu „ai mei”,
nu „ai familiei”,
nu „ai neamului”,
nu „ai trecutului”,
nu „ai responsabilităților”.
Al meu. Cu mine.
Este propoziția pe care orice copil abandonat emoțional ar fi vrut să o audă.

O propoziție simplă, dar cu putere de cutremur.
Este prima dată când adultul și copilul se întâlnesc.
Prima dată când femeia și fetița interioră devin UNA.Sau bărbatul si băiețelul lui interior devin UNU.
Prima dată când nu mai aștepți pe nimeni.
Primești.
Te iei înapoi.

Și când adultul spune:
„Eu te țin. Eu te iau cu mine. Astăzi ne bucurăm împreună.”
— ceva în corp se dezleagă.
Glandele se calmează.
Inflamația cedează.
Respirația se adâncește.
Pieptul nu mai strigă.
Picioarele nu se mai umflă.
Pentru că, în sfârșit, copilul are un adult.
Pe tine.
________________________________________
Ritual scurt de Parenting Interior – pentru toți copiii pierduți în Decembrie
(30 de secunde. De făcut oriunde. Mai ales când doare.)

Pune mâna stângă pe inimă.
Mâna dreaptă pe abdomen.
Închide ochii o clipă.
Respiră lent.

Și spune:
„Te văd.
Te iau cu mine.
Nu mai ești singur.
Eu sunt adultul tău.
Eu te țin.
Astăzi ne bucurăm.”

Și apoi, ultimul pas — cel vindecător:
„Poți să te joci acum.”

Dacă îți vine să plângi, lasă.
Dacă îți vine să râzi, lasă.
Dacă în corp se simte cald, rece, vibrând, lăsând — este detox emoțional.
Acesta este momentul în care copiii pierduți se întorc acasă.
________________________________________
Epilog – Când în sfârșit îți auzi copilul chiuind

Într-o lume în care am crescut prea repede,
în care am muncit prea mult,
în care am dus neamul în spate,
în care am fost părinți înainte să fim copii…
vine un moment de grație.

Un moment în care nu mai vrei doar să supraviețuiești.
Începi să trăiești.

Și, poate, pentru prima dată în viață,
auzi în interior un sunet pe care nu l-ai auzit niciodată:

chiuitul de bucurie al copilului tău interior.

Este sunetul libertății.
Al vindecării.
Al vieții care începe din nou.
În decembrie.

30/11/2025

🐺 Sfântul Andrei — Noaptea Străjerului Alb

Ocrotitorul României. Apostolul Lupilor. Păzitorul pragurilor dintre lumi.

Astăzi nu marcăm doar un nume din calendar — ci o moștenire vie a acestui pământ. Sfântul Andrei a pășit pe meleagurile noastre, în Dobrogea, răspândind lumina printre strămoșii daci, ceea ce l-a consacrat drept protector al României.

Dar să nu uităm: înainte de a veni creștinismul,
lupul era simbolul sacru al acestui neam.
Și fix aici devine interesant…

🌑 Noaptea dintre lumi

În tradiția populară, noaptea Sfântului Andrei este un prag energetic: strigoii, spiritele rătăcitoare și umbrele trecutului pot încerca să se apropie de casele oamenilor.

Așa au apărut ritualurile de protecție:
🧄 usturoiul la uși și la ferestre
🌾 grâul pus la încolțit — semn al renașterii
🔒 vasele întoarse cu gura în jos
🙏 rugăciuni, focuri aprinse, veghe

Este noaptea în care se simte miros de magie autentică, nu de Halloween importat.

🐺 Apostolul Lupilor

Legenda spune că Sfântul Andrei avea puterea să îmblânzească lupii. De aceea, astăzi este asociat cu protecția celor rătăciți și a animalelor sălbatice.

Lupul nu a fost niciodată doar un animal.
Pentru daci, lupul era spirit-totem, semn al curajului și al libertății totale.
Era profesorul instinctelor, paznicul tribului și evaluatorul fricii din sufletul omului.

Dacă lupii urlau în această noapte… se spunea că prind glas omenesc și transmit semne din lumea nevăzută.

Și hai să fim sinceri: câți dintre noi nu avem un lup interior care vrea să iasă la lumină?

🔥 Ritual simplu pentru energia acestei nopți

Dacă vrei să faci pace cu străjerii nevăzuți:

• aprinde o lumânare albă
• pune lângă ea un cățel de usturoi și o mână de grâu
• respiră adânc și simte strămoșii în spatele tău
• rostește o intenție:
„Sunt protejat(ă). Sunt treaz(ă). Mă deschid spre ghidarea adevărului.”

Grâul îl păstrezi — să încolțească — ca simbol că lumina răsare din întuneric.

🌀 Moștenirea noastră profundă

Ziua de azi este despre:
• legătura cu Pământul
• instinctul viu
• curajul de a trece praguri
• protecția divină
• strămoșii care veghează prin lupii lor

Poate că în sufletul nostru există încă un dac cu coiful de lup care refuză să uite cine este.

Și poate că Sfântul Andrei nu a venit întâmplător aici.
Poate că acest pământ cere mereu lumină și forță.

🎉 La mulți ani, Andrei & Andreea!

Să purtați în numele vostru:
🗝 claritatea celor care ghidau primii pași ai credinței
🛡 protecția străjerului din noaptea lungă
🔥 forța lupului care nu negociază libertatea

Să vă fie drumul senin și puterea curată.
Astăzi este și despre voi.

24/11/2025

Când Pământul are nevoie de tine, nu-ți mai negociază traseul. Te mută.

Și exact așa am ajuns… în inima Brașovului, fix în Piața Sfatului.
Un sanctuar intim, cosy, cu cristale, lumânări și un colț care deja șoptește povești energetice celor care intră.

Cabinetul și spațiul de curs s-au refăcut ca un alt strat al meu:
mai ancorat, mai matur, mai profund… și cu un nivel de magie pe care îl simți înainte să deschizi ușa.

Aici nu vin doar oamenii — vin procese, linii de timp, chemări.
Și vin când trebuie.

Așa că da, îl inaugurăm cm se cuvine:
cu un ritual de deschidere a spațiului, un portal nou pentru sesiunile și activările care urmează.

Dacă simți că este momentul tău, că ești gata să înțelegi ce vrea viața să lucreze prin tine, sau pur și simplu ai nevoie să „respiri altfel”...ușa este deschisă.

📍 str. Baritiu nr.1A, Piața Sfatului, Brașov — noul meu templu urban

Scrie-mi pentru programare.
Și da, ritualul de inaugurare va fi cu tine, cu mine și cu energia care ne-a adus aici.

08/11/2025

La multi ani celor care purtati numele Arhanghelilor Mihail si Gabriel!

Mihail sa va aduca claritate in viziune si Gabriel sa va ghideze spre darurile voastre!

Fie ca le purtati numele sau nu, astazi le puteti aprinde cate o lumanare si ii puteti ruga sa va indrume spre bucuria sufletului vostru(Gabriel) si spre misiunea voastra(Mihail)!

07/11/2025

✴️ Când tăcerea lui Dumnezeu e cel mai clar răspuns

Când cerul tace,
nu este pentru că te-a uitat.
Este pentru că te-a crescut.
Și știe că poți alege singur.

Tăcerea nu este gol,
ci spațiul sacru în care Dumnezeu îți predă ghidarea.
De acolo începe dansul.

Uneori îți șoptește: „Pas înainte.”
Apoi: „Stai.”
„Întoarce-te.”
Și tu pășești prin furtuna nevăzutului,
urmând o voce care nu se mai aude,
ci se simte.

Așa se învață credința adevărată:
nu din semne,
ci din tăcerea în care îți recunoști propria vibrație divină.

Când Dumnezeu tace,
nu este sfârșitul rugăciunii —
e începutul colaborării.

💠 Tăcerea Lui nu este absență,
ci invitația de a dansa cu viața până când înțelegi
că El a fost pasul din tine, tot timpul.

💬 Cui îi vorbește azi acest text?
Scrie în comentarii ce înseamnă pentru tine tăcerea divină.
Poate acolo, în acel gol, Divinitatea doar te ascultă.

03/11/2025

✴️ Iluzia idealului

sau de ce așteptăm iubirea care să ne confirme
și o ratăm pe cea care ne transformă.

Nu idealul te ține captiv.
Ci puterea pe care crezi că o ai
atâta timp cât el rămâne intangibil.

Idealul este forma cea mai elegantă a controlului.
Îți dă impresia că ești „conștient”, „selectiv”, „pe vibrație înaltă” —
dar, de fapt, te ține blocat în propria poveste despre perfecțiune.

Și atunci, fiecare om care te atinge
devine o oglindă imperfectă.
Fiecare relație care nu se potrivește exact cu imaginea ta
devine o dovadă că „nu era timpul”, „nu era persoana”.

Dar adevărul este altul:
nu vrei să pierzi puterea pe care ți-o dă imposibilul.

Idealul e o sabie făcută din lumină falsă —
taie tot ce este viu, ca să păstreze doar imaginea perfectă.

Iubirea reală, însă,
nu vine să te confirme.
Vine să te clatine
până ți se prăbușește tot ce era fals stabil.

Idealul este proiecția sinelui
care încă se teme de întrupare.
Iar chemarea reală este mereu imperfectă —
vine transpirată, uneori grea, întotdeauna vie.

💠 Adevărul este simplu:
Când renunți la ideal, nu pierzi nimic.
Doar dai voie iubirii să te atingă fără măști.

Și acolo, în acel moment crud,
dezgolit de formă —
începe maturitatea sufletului.

💬 Nu te mai întreba cm ar trebui să arate iubirea.
Întreabă-te doar: pot să o recunosc, chiar dacă nu seamănă cu visul meu?

31/10/2025

✴️ Cum se simte falsul „divin” în corp

Nu toate vocile care par luminoase sunt vocea lui Dumnezeu.
Unele doar imită lumina,
ca să vadă dacă ai învățat să recunoști adevărul.

Vocea falsă nu minte prin cuvinte.
Minte prin ton.
Prin senzația de grabă, de vină, de datorie spirituală.
Te face să crezi că dacă nu urmezi mesajul,
pierzi o șansă divină.

Adevărata voce a lui Dumnezeu
nu cere să te miști repede.
Cere să fii în tine.

Am văzut oameni convinși că au primit ghidare.
„Mi s-a spus să plec.”
„Mi s-a spus că nu este potrivit.”
„Mi s-a spus că el nu e omul meu.”
Și în spatele acestor mesaje am văzut frică, nu lumină.
Egouri spirituale, entități subtile, răni vechi care se joacă cu percepția.

Când Dumnezeu îți vorbește,
răspunsul este liniște.
Fie că e „da” sau „nu”,
corpul tău devine pace.

Falsul divin vine cu intensitate.
Lumina autentică vine cu certitudine blândă.
Una te forțează să acționezi.
Cealaltă îți dă voie să respiri.

Corpul știe.
Dacă vocea pe care o auzi te micșorează,
te face să te îndoiești de tine,
te rupe de iubire —
nu era Dumnezeu.

Când asculți vocea divină,
nu pierzi oameni.
Eliberezi legături care nu te mai pot însoți în lumină.

💠 Iluminarea falsă arde repede și lasă cenușă.
Iluminarea reală luminează în tăcere și rămâne.

29/10/2025

✴️ Nu toate vocile care te cheamă sunt vocea lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume în care vocile nu se mai aud doar cu urechile.
Le simțim în vis, în semne, în oameni care apar și dispar exact când ceva din noi se clatină.

Dar nu toate sunt ghidare.
Unele sunt test.
Altele — interferență.

Vocea divină nu creează frică.
Nu acuză.
Nu impune.
Ea nu te micșorează în fața altuia — te ridică în tine.

Când Divinitatea îți vorbește,
corpul se liniștește, chiar dacă adevărul doare.
Când altceva vorbește prin rușine, panică sau confuzie,
nu este ghidare — este vibrație străină.

Lumina adevărată nu îți cere să renunți la tine.
Îți amintește cine ești.

De aceea, discernământul este rugăciunea modernă.
Să știi când vorbește iubirea
și când se travestește frica.

💠 Nu orice voce care te cheamă este destinul tău.
Unele sunt doar ecourile trecutului
care te mai încearcă o dată.

27/10/2025

✴️ Pactul făcut cu Dumnezeu

Nu este un pact scris.
Este o promisiune:
să-mi amintesc, prin experiențe,
cum să mă reconectez la El —
până învăț să-L las să mă ghideze,
să-mi arate varianta la care nici nu m-aș fi gândit.

Promisiunea asta se aprinde în mine de fiecare dată
când nu mai știu încotro,
când am epuizat toate încercările.
Atunci El se activează din interior —
ca o respirație care îmi amintește să deschid ușa.

Mi-a luat ani să nu-L mai caut sus,
și să-i aud vocea prin mine și în mine.
Acolo, în haos, am învățat
că poți fi în Dumnezeu,
și El în tine.

Promisiunea cu Dumnezeu nu te scapă de haos.
Te învață cm să rămâi în El, chiar și acolo.
Orice situație din viața noastră
este o parte care a uitat să-și amintească
că este în Dumnezeu.

Durerea, frica, pierderea —
nu sunt pedepse.
Sunt modurile prin care Dumnezeu ne cheamă înapoi în conștiința Lui.

Fiecare om are această promisiune.
Forma în care este făcută
determină profunzimea lecțiilor din viață.
Când fugim de lecție,
fugim, de fapt, de posibilitatea de a ne reuni cu El.

Mulți trăiesc pacturi făcute cu alte paliere de conștiință —
pacturi cu frica, cu vinovăția, cu neputința.
Dar adevărata reamintire vine atunci
când revenim la promisiunea inițială
pe care spiritul nostru a făcut-o cu Dumnezeu.

Când ajungi acolo,
nu mai ești supus.
Ești co-creator.

Abandonul devine încredere.
Și viața — locul unde Dumnezeu respiră prin tine.

💠 Dacă simți că promisiunea ta s-a reactivat
și nu știi ce urmează,
lasă-L să-ți arate drumul.

24/10/2025

🌑 Neputința alegerii – când iubirea te trezește, dar frica te adoarme

Există momente în care nu mai este vorba despre lipsă de iubire,
ci despre lipsa de putere de a iubi.

Despre oameni care simt tot, dar nu pot trăi nimic.
Care înțeleg adevărul, dar nu pot să-l urmeze.

Am trăit și eu asta.
Într-o conversație liniștită, dar care rupe tăcerea în două.
Când am auzit:

„Dacă aș avea femeia pe care s-o iubesc, mi-ar fi ușor să plec.”

Atunci am înțeles că uneori iubirea nu lipsește —
lipsește forța de a o trăi.

Pentru că iubirea adevărată nu te salvează.
Te transformă.
Și nu toți sunt pregătiți pentru transformare.

Unii vor o iubire care să-i scape,
alții aleg o iubire care îi crește.
Între aceste două se naște neputința alegerii.

🜂 Dinamic vorbind

Când un om spune „nu pot”, el de fapt spune:

„Nu am energia să duc adevărul pe care îl simt.”

Iubirea, în el, s-a amestecat cu rușinea, vinovăția, datoria.
El vrea liniște, tu aduci adevăr — și de aici apare fuga.

Dar iubirea adevărată nu scoate pe nimeni dintr-o relație.
Îl maturizează până când poate pleca singur.

🌿 5 întrebări ale adevărului

(pentru a ieși din neputință)

Găsește un spațiu liniștit.
Aprinde o lumânare.
Pune o mână pe inimă și una pe abdomen.
Respiră adânc și lasă fiecare întrebare să atingă corpul, nu doar mintea.

Nu căuta răspunsul corect.
Caută răspunsul care aduce pace.

1️⃣ Ce parte din mine așteaptă să fie salvată?
Unde sper ca altcineva să facă pasul în locul meu?
Recunoaște copilul care vrea iubire fără efort.

2️⃣ Ce adevăr știu deja, dar mi-e frică să-l rostesc?
Este despre mine? Despre celălalt?
Tensiunea din gât este vocea care a tăcut prea mult.

3️⃣ Ce mi-ar aduce libertate acum, chiar dacă doare?
Libertatea nu este confort — este respirația sufletului.
Acolo unde corpul se contractă, este un adevăr nerostit. Scrie fără să alegi cuvintele.

4️⃣ Ce înseamnă, pentru mine, să aleg iubirea și nu frica?
Iubirea nu este sentiment, este mișcare.
Frica te oprește, iubirea te duce mai departe.

5️⃣ Sunt dispus(ă) să merg mai departe fără garanții?
Pentru că adevărul nu oferă siguranță —
oferă claritate.
Și claritatea este primul pas către pace.

✴️ Încheiere

Neputința alegerii nu este o pedeapsă,
este o poartă de inițiere.

Este locul în care sufletul îți spune:

„Nu te mai minți. Acum, alege adevărul.”

Pentru că adevărul, oricât de dureros,
este cea mai mare dovadă de iubire pe care ți-o poți oferi.

💫 Dacă simți că ești într-un punct în care nu mai știi ce este al tău și ce este al celuilalt, o sesiune de claritate energetică te poate ajuta să-ți găsești răspunsul din inimă.

22/10/2025

🌊 De la Apa–Pământ la Aer–Foc: De ce iubirea se rescrie acum

Timp de 5000 de ani, omenirea a trăit în vibrația Apă–Pământ.
Relațiile erau despre supraviețuire, siguranță, stabilitate.
Familia. Casa. Moștenirea.
Partenerul era „cel care mă ține în viață”, nu „cel care îmi aprinde sufletul”.

Dar energia planetei s-a schimbat.
Intrăm în vibrația Aer–Foc — iar iubirea nu mai are aceleași legi.
Acum, relațiile se nasc din inspirație, libertate și pasiune creatoare.
Partenerul devine cel care mă inspiră să cresc, nu cel care mă ține pe loc.

🔥 De ce sunt atâtea divorțuri?
Pentru că multe cupluri au fost construite în paradigma veche – Apă–Pământ –
dar sufletele cer acum Aer–Foc.
Încercăm să trăim iubirea liberă în structuri născute din obligație.
Rezultatul? Ruptură.

🌬️ De ce pare imposibil să găsești “pe cineva potrivit”?
Pentru că mintea caută stabilitate, dar sufletul vrea libertate.
Suntem între lumi: căutăm cu inima ceea ce mintea nu știe încă să recunoască.

⚡ De ce consumăm relații în exces?
Pentru că sufletul „testează” terenul nou.
Fiecare relație devine o oglindă de transformare, o piesă din puzzle-ul trezirii.

🜂 Eros – Thanatos – Psyche: cele trei căi ale iubirii

Eros → iubirea care aprinde viața. Dorința. Pasiunea.
Thanatos → moartea tiparelor vechi. Transformarea.
Psyche → sufletul care caută uniunea și sensul.

Freud le-a văzut ca forțe psihice.
Jung le-a tradus ca simboluri ale evoluției sufletului.
Mitologia le-a făcut vii: Eros, Psyche și încercările dintre moarte și renaștere.
Energetic, ele sunt etapele prin care iubirea devine conștiință.

1️⃣ Eros – sinele care se trezește.
Caută intens, arde, se consumă.
(Apă–Pământ)

2️⃣ Thanatos – transformarea.
Apa devine abur, Pământul se rupe.
Este moartea tiparelor, începutul libertății.
(Zona de tranziție)

3️⃣ Psyche – iubirea devenită creație.
Aici sufletul și spiritul se unesc.
(Aer–Foc)

🌹 Iubirea nu mai este contract social, ci pact energetic.
Nu se mai bazează pe „trebuie”, ci pe „ard să fiu aici.”
Aici se naște noua generație de relații —
cele care construiesc misiuni, nu dependențe.

💭 Tu unde cauți partenerul potrivit?
👉 În vechea paradigmă a supraviețuirii (Apă–Pământ)?
👉 În zona de tranziție și transformare?
👉 Sau în noua paradigmă a spiritului și a misiunii (Aer–Foc)?

✨ Dacă simți chemarea să înțelegi aceste dinamici,
să navighezi între polaritățile masculin–feminin, între vechi și nou,
vino în cursul Yin–Yang: Arhetipurile Masculinului și Femininului prin Tarot și Conștiință.

O călătorie inițiatică prin simboluri, energie și arhetipuri,
care te ajută să îți înțelegi propria cale
și să îți activezi adevărata putere relațională și creatoare.
Link event:👉 https://fb.me/e/6I6X81fU6

A Conscious Creation by Alice Leiber

01/12/2025

01/12/2025

30/11/2025

24/11/2025

08/11/2025

07/11/2025

03/11/2025

31/10/2025

29/10/2025

27/10/2025

24/10/2025

22/10/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	10:00 - 20:00
Tuesday	10:00 - 21:00
Wednesday	10:00 - 20:00
Thursday	10:00 - 21:00
Friday	10:00 - 19:00
Saturday	09:00 - 16:00