22/01/2026
Nu dtiu daca stii, insa…abundenta nu incepe cu mai mult.
Incepe cu directia.
Energia nu se risipeste cand actionezi, insa se risipeste cand traiesti fara foc
Oboseala nu vine din prea mult, ci vine din nimic…si din zile traite pe jumatate si din interes mimat si, mai ales din lipsa unei cauze care sa te scoata din tine, cea obisnuita.
Stiu doar atat:
Cand nu te lasi captivata de nimic, te consumi.
Cand nu te abandonezi unui sens, te uzezi.
Cand stai pe margine, criticandu-ti viata, te pierzi.
Abundenta apare in clipa in care incetezi savte mai întrebi „de ce nu face nimeni nimic?” ca sa devii tu acel „cineva”.
Nu plangandu-to de mila si dand vina pe altii di nici gandind la nesfarsit scenarii nepuse vreodata in practica.
Ci dedicandu-te total tie.
Cu cat te pui in slujba a ceva mai mare decat tine, cu atat energia curge mai liber.
Nu mai ai timp de drame mentale si nici spațiu pentru conflicte si barfe.
Mintea tace, viata porneste.
Asta spunea, de fapt, Norman Vincent Peale:
Energia scade cand esti dezorganizat emotional, dar creste cand iti corectezi conflictele interioare si iti aliniezi directia.
Am înțeles asta tarziu si nu prea tarziu.
Abia cand am observat ca energia mea nu scade, ci creste. Mai ales cand vorbesc cu oamenii.
Se aduna in stomac, ca un ghem de viata gata sa explodeze.
Și explodeaza.
Prin cuvinte.
Prin prezenta.
Prin impact.
Nu stiu exact de unde vine.
Dar stiu ce o hraneste:
momentele in care mi se spune ca i- am ajutat sa vada altfel.
Ca am deschis un spatiu nou si ceva s-a reasezat.
Asta e abundenta mea.
Mai stiu un lucru sigur:
energia nu se pierde cand o dai mai departe. Se multiplica.
Singura mea dorinta e ca oamenii sa nu o rataceasca pe drum.
Sa nu o transforme in zgomot.
Savo foloseasca pentru a crea si nu doar pentru a supravietui.
Pentru ca viata, cand curge, nu oboseste.
Iar omul care e in flux…nu duce lipsa de nimic.