24/05/2025
Privesc o fotografie cu un trandafir în plină glorie, făcută în urmă cu câțiva ani tot în luna mai.
Trandafirul a înfrumusețat vreo 15 ani fațada casei. Apoi s-a uscat treptat.
Mi se strângea inima când vedeam cm ramurile uscate se înmulțesc de la an la an.
Toamna îl curățam cu speranța că își va reveni. Nu s-a întâmplat asta.
Mă gândeam că așa e și cu unele relații, fie că e vorba de prietenie sau de iubire.
Uneori, oamenii ne colorează frumos viața o perioadă de timp precum trandafirul din poză. Apoi relațiile se diluează și dispar.
M-am perpelit din pricina trandafirului, învinovățindu-mă că poate nu l-am udat zilnic sau că nu i-am pus fertilizator. Chiar nu puteam să accept ideea că se va usca de tot. Eram în negare. Dar el s-a chircit definitiv. L-am tăiat, l-am aruncat și am plâns.
Acum mă uit la poza cu trandafirul și mă gândesc că a fost un privilegiu faptul că m-am bucurat de el atât de mult timp.
Așa e și cu relațiile de prietenie sau de iubire. Am avut parte o perioadă de timp de cineva care ne-a colorat frumos viața. Iar asta nu e lucru puțin.