Psiholog Laura Iorga

28/04/2026

24/04/2026

De data asta, despre copii 👧👶🧒
Tot mai mulți cresc fără o copilărie bazată pe joacă. Am trecut, fără să ne dăm seama, de la o copilărie construită în jurul jocului la una construită în jurul telefonului. Și nu e o schimbare mică...
Dacă ieri vorbeam despre adolescenți și somn, adevărul este că acolo vedem doar rezultatul. Totul începe mult mai devreme. Dacă la 14 ani e greu să pui limite, de cele mai multe ori e pentru că ele nu au fost construite la 4-6 ani.

YouTube, jocurile, shorts-urile nu sunt "pauză" pentru copil, sunt un antrenament zilnic pentru recompensă rapidă, pentru lipsă de răbdare și pentru nevoia constantă de stimulare.
În cartea The Anxious Generation, Jonathan Haidt vorbește despre o direcție îngrijorătoare ❗️ ne îndreptăm spre o epidemie de probleme de sănătate mentală la copii și adolescenți. Și nu e un scenariu îndepărtat, se vede deja.
Tot mai mulți copii de 3-9 ani nu mai au parte de lucrurile simple care le construiesc în mod sănătos creierul (să construiască, să deseneze, să decupeze, să modeleze, să facă puzzle, să se joace liber sau cu alți copii).
Problema nu este doar cât timp stau pe ecran. Problema este ce NU se mai dezvoltă: răbdarea, motricitatea fină, gândirea logică, imaginația, toleranța la frustrare, capacitatea de a se juca singuri.
‼️ Creierul unui copil mic este în plină construcție. Are nevoie de experiențe reale pentru a crea rețele neuronale pentru viața reală. Ecranele rapide stimulează excesiv dopamina, obișnuiesc creierul cu recompensă instantă și reduc toleranța la plictiseală. Practic, îl antrenează pentru viteză, consum pasiv și dependențe, nu pentru viață. Iar JOCUL nu este un moft. Este modul în care copilul învață să gândească, să creeze, să aibă răbdare și să își regleze emoțiile. Mai ales jocul în grup, unde învață să negocieze, să pună limite, să simtă ce simte celălalt, să gestioneze conflicte, să se adapteze. Acestea toate sunt abilități de viață, nu doar niște activități.
❗️❗️❗️Un copil nu are nevoie de telefon. Are nevoie de joacă. Pentru că ceea ce nu se construiește acum, în copilărie, se recuperează foarte greu mai târziu!

23/04/2026

TU ȘTII LA CE ORĂ SE CULCĂ ADOLESCENTUL TĂU?

Dacă răspunsul tău este "pe la 23:00, maxim 00:00" există o mare probabilitate să greșești.

Iată câteva date reale din cercetări:
❗️aproximativ 70% dintre adolescenți dorm insuficient
❗️ dintre aceștia, 1 din 5 are simptome de insomnie
❗️ vârsta de debut a problemelor de somn: 11 ani
❗️ peste 50% dintre adolescenții cu insomnie au anxietate sau depresie

Un adevăr pe care mulți părinți îl ignoră:
❗️ Adolescentul stă pe telefon.
❗️ Adolescentul face scroll pe rețelele sociale.
❗️ Adolescentul joacă diverse jocuri.
❗️ Adolescentul se pierde în ecran până când corpul cedează.

‼️ Și nu, nu este o problemă de disciplină. Este o problemă de biologie + tehnologie + lipsă de control extern.
Și știi ce se întâmplă?
Un adolescent care adoarme la 1–2 noaptea are creierul în stare de privare de somn cronică. El funcționează a doua zi "pe avarie". Va deveni mai iritabil, mai impulsiv, mai anxios. Va învața mai greu și va uita mai repede. Își va deregla complet ritmul intern.

📵 Realitatea despre controlul ecranelor este următoarea:
‼️ majoritatea adolescenților NU își pot opri singuri telefonul seara. Nu pentru că sunt rebeli, ci pentru că sistemul lor de autocontrol este imatur, iar aplicațiile sunt construite să țină atenția, nu să o elibereze!
Dacă nu există limite externe ferme,
telefonul câștigă aproape întotdeauna în fața somnului. Prețul? nu se vede într-o noapte, dar SIGUR urmează: anxietate, epuizare, instabilitate emoțională, scăderea performanței.

‼️SOMNUL NU SE NEGOCIAZĂ. ‼️
Se protejează.

17/04/2026

Our job as a parent of teens is likely the most difficult job we’ll ever have in life.

At a time in our kids’ lives when they need us the most, they oftentimes don’t want our help, they may not value our opinions and they may not recognize the worth of the life experiences and wisdom we’re so eager to share.

In fact, just getting them to have any type of relationship with us can be a challenge. They silently slip behind their bedroom door, hide their emotions, act like everything we do annoys them, and sometimes, even shut us out of their world completely.

But what we have to remember is that we can’t give up on our kids or walk away from our responsibilities as a parent, simply because it’s hard, inconvenient, exhausting, or frustrating.

Our kids are just that… kids. They may tower over us and their feet may be bigger than ours, but they’re still little on the inside.

In fact, we have to fight to build a relationship with our teens.

READ MORE IN THE COMMENT BELOW

31/03/2026

📱 30 de zile fără control parental, un mic experiment de familie

Până de curând, fiica mea a avut control parental pe telefon. Nu pentru că ar fi fost un copil dificil, din contră,
este, în general, un copil cooperant. Respectă regulile, își face temele, își vede de responsabilități. Da, existau și supărări firești... faptul că ea petrece mai puțin timp pe telefon decât mulți dintre prietenii ei nu era întotdeauna ușor de acceptat. Dar nu au existat lupte serioase și nici conflicte care să ne consume relația.

La începutul lui februarie i-am cumpărat un telefon nou. Din motive tehnice (și din nepriceperea mea), a apărut o interdicție în care timp de 30 de zile nu am reușit să reinstalez controlul parental.
Și atunci am avut un mic experiment.
Nu unul intenționat 😊 dar unul care mi-a demonstrat tot ce știam în teorie.

În aceste 30 de zile au existat schimbări clare:
⚡️ ora de culcare s-a decalat cu mai mult de o oră, chiar două
⚡️ dezordine în cameră
⚡️ temele făcute pe ultima sută de metri
⚡️ o temă importantă a rămas nefăcută
⚡️ mi-a cerut să rămână acasă pentru că a uitat să învețe pentru un test
⚡️ am avut mult mai multe conflicte mamă-fiică decât de obicei, certuri care probabil nici nu ar fi existat altfel...
⚡️ a dedicat mai puțin timp pasiunilor ei
⚡️ a apărut oboseala și irascibilitatea
⚡️ la sfârșitul lunii, doua seri la rând o ușoară anxietate
⚡️a început să adoarmă din ce în ce mai greu

În unele momente, am uitat ceva esențial... faptul că nu este în totalitate în controlul ei cât timp petrece pe telefon, așa că am certat-o.
În alte momente, eram prea obosită să mai gestionez ceva, așa că am lasat-o...
În februarie, eu am avut alt copil. În februarie, fiica mea a avut altă mamă...

În postările viitoare:
❗️ de ce controlul parental nu este o pedeapsă, ci o structură externă de care copilul are nevoie până când creierul lui va putea să o construiască singur
❗️ cm riscăm să avem copii cu un creier antrenat greșit
❗️cum lipsa limitelor aduce mai multe probleme decât existența lor.

27/03/2026

11/03/2026

☀️ Un nou grup terapeutic pentru anxietate începe curând – înscrierile sunt deschise! ☀️

Dacă simți că anxietatea ocupă prea mult spațiu în viața ta, că mintea nu se oprește și corpul rămâne tensionat, iar relaxarea pare imposibilă, atunci această călătorie poate fi pentru tine.

În acest grup terapeutic vei învăța să:
- înțelegi mecanismele anxietății
- aplici tehnici de reglare emoțională și corporală
- observi tiparele de gândire care întrețin anxietatea
- construiești treptat mai multă siguranță și echilibru interior

De ce grup?

🌿 Susținere reală: vei vedea că nu ești singur în ceea ce simți
🌿 Învățare prin experiență: observi cm se raportează și alții la anxietate
🌿 Practici eficiente: exerciții de reglare emoțională și corporală împreună cu alți participanți
🌿 Siguranță și confidențialitate: un spațiu unde poți împărtăși fără judecată
🌿 Responsabilitate și continuitate: întâlnirile regulate te ajută să menții progresul în timp

Un grup nu înlocuiește terapia individuală, dar îți oferă resurse și experiențe pe care experiența de grup le face posibile.

🗓️ 12 întâlniri
🕐 19:00 – 21:00, în fiecare marți
👥 Grup restrâns (8–10 persoane)
📍 Sector 1, Strada Aeromodelului nr.7

✅ Scrie-mi pentru detalii și înscriere.

19/12/2025

📱 Siguranța online 🚨
Am discutat cu elevi de gimnaziu despre realitatea social media: algoritmi, dopamină, presiunea like-urilor, cyberbullying și cât de greu e uneori să te oprești.
✋🚫
Nu a fost despre interdicții și reguli stricte.
Nu a fost despre speriat copii.
A fost despre explicații reale, exemple concrete și spațiu de reflecție.
👉 de ce social media „te prinde”
👉 de ce comparațiile online dor
👉 cm recunoști cyberbullying-ul
👉 de ce nu e vina copilului când îi e greu.

Ce trebuie să știe părinții:
✨ Copiii nu au încă autocontrol complet; e normal să le fie greu să se oprească.
✨ Responsabilitatea pentru timp, limite și siguranță online este a adulților.
✨ Părinții pot să se informeze despre social media și aplicații, să explice riscurile și mecanismele platformelor, apoi să stabilească limite clare și constante.
❣️ Copiii au nevoie de sprijin și înțelegere, nu de vină sau pedepse.