Diana Vasile, PhD

20/03/2026

Deși o privim de obicei ca pe o problemă individuală, nivelul de sănătate psihică este o problemă colectivă, relațională: cu alte cuvinte, avem nevoie unii de alții ca să ne fie bine și să ne putem dezvolta.

Când funcționăm în grupuri încare managementul promovează reguli de bună conviețuire, grijă și respect pentru individualitatea fiecăruia dintre noi, fără compromisuri legate de competență, avem toate premisele să ne folosim potențialul cu adevărat și să ne trăim viața în acord cu valorile noastre. Când suntem în grupuri care tolerează agresivitatea și comportamentele nocive, prin absența regulilor clare de comportament relațional și a feedback-urilor constante, sănătatea psihică este afectată, iar ameliorarea tensiunii și repararea relațiilor nu mai depinde doar de individ, ci și de îmbunătățirea contextul profesional în care se află.

Reamintesc cu fiecare ocazie că ceea ce facem la nivel profesional ne poate dezvolta pe noi înșine, pe cei alături de care lucrăm, precum și pe cei pentru care lucrăm. Așadar este important să vorbim mai des despre ceea ce face un mediu de lucru unul cu adevărat sănătos. M-am bucurat deci de conversația avută alături de Irina Achim (start-up.ro) și Alex Nedea (Recorder) despre cm putem proteja sănătatea psihică în echipele în care lucrăm și de ce este aceasta o misiune a organizației.

18/03/2026

💼 Chiar dacă oamenii discută adesea despre separarea vieții personale de viața profesională, în practică, granițele dintre acestea nu sunt atât de clare ne-ar plăcea să credem. Dimpotrivă, pentru o funcționare sănătoasă, este important ca acestea să se afle într-un echilibru și să se completeze reciproc.

🫶 În plus, sănătatea psihică ar trebui să fie o preocupare și pentru mediile de lucru, pentru că are o influență directă asupra atmosferei de lucru și asupra atingerii rezultatelor într-un mod sustenabil. Trauma impactează direct și modul în care un membru al echipei reacționează la ceea ce se întâmplă, dar și felul în care oamenii interacționează în echipe și departamente.

👉 Așadar, experiențele traumatizante care nu au fost procesate și integrate ne reduc capacitatea de a gestiona relațiile și stresul profesional, ceea ce încurajează și agresivitatea la muncă, dar și instalarea burnout-ului.

Despre particularitățile acestui fenomen am vorbit în cadrul podcastului găzduit de Start-up.ro, iar discuția integrală este disponibilă pe link-ul de mai jos: https://start-up.ro/rolul-traumei-in-burnout-o-discutie-cu-diana-vasile-psihoterapeut-istt/

17/03/2026

Tehnologia a accesibilizat o mulțime de resurse și instrumente care ne fac viața mai simplă și ne ajută să ne îndeplinim scopurile. În egală măsură însă, utilizarea masivă a Inteligenței Artificiale în numeroase domenii aduce și schimbări majore în mediile profesionale de azi: unele roluri devin perimate, practicile de lucru se schimbă, iar incertitudinea în privința lucrurilor pe care le rezervă viitorul se accentuează.

La finalul lunii martie, în cadrul Future of Work Conference, voi vorbi pe larg despre impactul acestor schimbări pentru sănătatea noastră psihică și modurile în care putem să avem mai multă grijă de echilibrul nostru interior în acest context. Mai multe, pe site-ul evenimentului: https://strongpoint.ro/evenimente/eveniment1

13/03/2026

Ca să ne protejăm sau recuperăm sănătatea fizică ori psihică, este important să funcționăm în grupuri potrivite pentru noi înșine. Pe lângă cele de familie, prieteni sau de vecini, grupurile de muncă nu fac excepție - și ele trebuie să promoveze relații constructive și reguli care protejează bunăstarea tuturor membrilor organizației.

Pe 17 martie, voi vorbi despre impactul real traumei asupra oamenilor și echipelor în cadrul evenimentului HR 2.0, organizat de Wall-Street.ro.

✍️Înscrierile sunt gratuite și pot fi făcute pe următorul link: https://ic.events/hr-2-0

04/03/2026

În anii recenți au apărut mai multe discuții despre etica în psihoterapie și felul în care apar abuzurile în profesia noastră. Chiar dacă aceste conversații vin cu o încărcătură emoțională considerabilă, este important să le avem, și să subliniem, în același timp, ce poate fi făcut pentru a le preveni, în primul rând din poziția noastră de profesioniști în psihoterapie.

27/02/2026

💙 Pierderea și doliul sunt niște experiențe profund transformatoare pentru psihicul nostru, așa că este important ca în integrarea lor să avem la dispoziție sprijin și resurse care să ne sprijine în tranziția către o nouă etapă a vieții noastre. Mă bucur deci să anunț că voi fi prezentă în calitate de speaker în cadrul evenimentului „ Viața care continuă. Cu și după pierdere”, care va avea loc în București, la începutul lunii iunie.

Pe 5 iunie, voi face parte dintr-un panel în care, alături de Leanne Campbell, psihoterapeut și trainer internațional în terapia centrată pe emoții, și Simona Herb, psihoterapeut și trainer acreditat EFT, voi explora factorii care influențează capacitatea noastră de a face față pierderilor, schimbărilor și durerii generate de acestea – o conversație necesară, care va fi de folos oricărei persoane interesate de subiect, fie că lucrează sau nu în domeniul sănătății psihice.

Înscrierile pot fi făcute pe site-ul EFT România, pe link-ul următor: https://bit.ly/472IG5L, iar până pe 20 martie, biletele pot fi achiziționate le un preț redus.

În plus, în continuarea conferinței, pe 6 și 7 iunie, specialiștii români vor putea lua parte la un atelier susținut de dr. Leanne Campbell, aflată pentru prima oară în România. Mai multe despre înscrieri și locurile disponibile, pe link-ul următor: https://bit.ly/3OvCwF5

26/02/2026

Trauma rămâne prezentă în viețile noastre în mai multe moduri decât ne-am putea imagina la o primă vedere: nu se manifestă neapărat ca o teamă sau fobie de ceva, ci subtil. Uneori ia forma presiunii nejustificate, alteori apare ca normalizare a agresiunii, hipervigilență și o tendință de a respinge emoțiile (negative sau pozitive).

Durerea generată de experiențele traumatizante nu dispare deci pe de-a-ntregul, oricât de mult am vrea să credem despre noi că experiențele trecute nu ne afectează (de altfel, o falsă impresie foarte frecventă mai ales în cazul traumei).

Despre acest subiect am explicat pe larg într-un material publicat pe Republica.ro, pe care îl puteți parcurge pe link-ul de mai jos: https://republica.ro/am-trecut-printr-o-trauma-cum-stiu-ca-ea-a-ramas-cu-mine

26/02/2026

Metodele de intervenție terapeutică pentru gestionarea traumei depind în mare măsură de definirea și caracterizarea efectelor acesteia. Până de curând, psihoterapia și consilierea au vizat în primul rând managementul eficient al simptomelor, apoi găsirea unui echilibru în ceea ce privește funcționarea persoanei respective în contextul existenței experiențelor traumatizante.

În perioada recentă însă, mulțumită dezvoltării domeniului nostru și apariției de noi informații științifice privind psihicul uman, vulnerabilitățile și capacitățile acestuia, avem la dispoziție modalități de lucru care să faciliteze recuperarea și eliberarea resurselor blocate în experiența traumatică.

În acest context, sunt foarte entuziasmată să anunț că am deschis o nouă sesiune de înscrieri pentru trainingul ISTT de formare continuă în Psihoterapia centrată pe traumă, prin Metoda Intenției (IoPT). Până pe 17 aprilie, specialiștii interesați de această tehnică se pot înscrie pe site-ul ISTT. Mai multe informații, pe pagina programului și în postarea de mai jos:

Înscrierile pentru Trainingul de formare continuă în Psihoterapia centrată pe traumă, prin Metoda Intenției (IoPT) sunt oficial deschise 🎉

🎓 Trainingul se desfășoară în două etape: formarea teoretică și practică (7 module) și supervizarea (4 module).

Programul va urmări:
👉 Prezentarea informațiilor esențiale înțelegerii sistemului psihic uman, a dezvoltării acestuia, a traumei psihice și a modului în care traumatizarea are impact asupra dezvoltării identității psihoemoționale și sexuale;
👉 Prezentarea Teoriei Psihotraumei Orientată spre Identitate, a Teoriilor Disocierii și a Teoriei Atașamentului;
👉Înțelegerea conceptelor fundamentale: stres, traumă psihică, disociere, atașament; dezvoltarea autonomiei;
👉Clasificarea tipurilor de traumă; manifestările specifice fiecărui tip de traumă;
👉Familiarizarea participanților cu Metoda Intenției, precum și formarea deprinderilor și abilităților de lucru cu această metodă.

🗓️ Înscrieri deschise până pe 17 aprilie | 💻 Aplicații & locuri disponibile: bit.ly/4kGUReb | ✅ 220 de credite COPSI

19/02/2026

Traumatizarea este caracterizată de două tendințe des întâlnite: de evitare și de repetiție. Primul se referă la tendința de a evita anumite situații pentru că ele conțin stimuli care ne amintesc de evenimentul traumatizant.

Cu alte cuvinte, ajungem să nu ne mai raportăm la realitatea obiectivă, în care nu mai există acele pericole pe care le-am întâlnit în trecut, ci la amintirea acestuia. De exemplu, evităm persoane, amintiri, contexte, emoții, senzații corporale care seamănă cu acelea pe care le-am trăit în situația traumatică. Putem evita chiar și intimitatea sau succesul.

Cel de-al doilea, numit și compulsie la repetiție (diferită de tendința masochistă) implică tendința de a repeta identificarea pericolului pe baza unor informații parțiale, nu folosind toate cunoștințele pe care le avem la îndemână în prezent. Este vorba despre căutarea familiarului, chiar dacă este neplăcut și/ sau dureros.

Recent, am fost invitata Luminiței Luca în cadrul podcastului Perspective, unde am vorbit pe larg despre înțelegerea corectă a traumei și felul în care putem dezvolta relații mai sănătoase.

🎙️ În acest episod vorbim despre traumă: ce este, cm se formează și de ce nu dispare doar pentru că „a trecut timpul”. Discutăm despre traumele din copilăr...

13/02/2026

Zilele trecute, Itsy Bitsy a aniversat 20 de ani de activitate :) M-am bucurat de ocazia de a sărbători împreună și de revederea cu colegi și jurnaliști care aduc adesea pe agenda publică subiecte importante pentru sănătatea emoțională a copiilor și familiilor lor - la mulți ani tuturor 🎉

05/02/2026

Unul dintre cele mai dragi roluri profesionale ale mele este acela de profesor și de formator. De-a lungul anilor, cursanții și studenții mei m-au provocat cu întrebările și curiozitatea lor, m-au făcut să explorez noi modalități de a explica noțiunile, să îmi rafinez și îmbunătățesc metodele de predare și abilitățile de a esențializa informațiile.

Nu știu dacă există rețete universale care sunt de folos când ni se dă responsabilitatea de a-i învăța (și) pe alții, în afara principiilor pedagogice cunoscute, dar dacă ar fi să sumarizez care sunt lucrurile care mă ghidează pe mine în procesul de predare, le-aș menționa pe următoarele trei :)

📓 Cred că primul element ține de stârnirea interesului și a plăcerii pentru materia respectivă - în lipsa lor, e puțin probabil ca procesul de învățare să fie cu adevărat unul de succes.
📓 Următorul include setarea unor reguli de colaborare cu grupul de cursanți, așa încât să totul să se desfășoare cât mai fluid, predictibil și stimulativ pentru învățare, încă de la primele întâlniri.
📓 Cel de-al treilea lucru asupra căruia mă concentrez este să fac legătura cât mai bine între teorie și practică, așa încât să se înțeleagă că ambele sunt la fel de importante. Atunci când este necesar, cedez cantitatea în favoarea calității, adică mă asigur că există o bază solidă și că informația este înțeleasă în primul rând în cadrul întâlnirii, iar studiul de după încheierea orei de curs este unul de aprofundare.

30/01/2026

În ultima vreme, tot mai multe studii vorbesc despre epuizarea părinților – un tip de oboseală emoțională și psihică asemănătoare cu burnout-ul profesional. Apare când efortul de a fi un „părinte bun” devine copleșitor.

Un lucru interesant e legat de contextul cultural: părinții din societăți individualiste (unde accentul e pe reușita personală) par mai expuși la epuizare decât cei din societăți colectiviste, unde familia extinsă și comunitatea oferă mai mult sprijin. Pe vremuri, copilul era crescut de tot satul, literal. Acum, lucrurile nu mai stau chiar așa.

Într-un interviu publicat pe Vocativ, am vorbit despre provocările curente ale părinților români și despre felul în care psihoeducația ne poate ajuta să creștem generații de tineri mai rezilienți și echilibrați emoțional. Materialul complet, pe link-ul de mai jos:

Diana Vasile, psiholoagă: „Copilul nu are nevoie doar de succese, ci și de eșecuri” – Idei, resurse și strategii practice pentru părinți și profesori.