Psihoterapeut Roxana Râncã

24/11/2025

În multe relații, conflictele apar nu doar din diferențe evidente, ci și din răni emoționale mai vechi. De exemplu, poate ai observat că partenerul tău evită să vorbească despre anumite subiecte sau că tu simți că ești ignorat/ă și neimportant/ă.

Această furie sau frustrare nu este doar „reacția la momentul prezent” – ci un semnal că există nevoi neexprimate: nevoia de a fi văzut/ă, de a fi ascultat/ă și de a te simți în siguranță emoțional.

Cum putem aborda aceste situații?

În primul rând, recunoaște emoția: Ce simt eu cu adevărat?
Explorează nevoia din spatele furiei: Ce aș avea nevoie ca să mă simt văzut/ă și în siguranță?

Comunică vulnerabil, nu acuzator: de exemplu, mesajul
„Când [situația], eu simt [emoția], și aș avea nevoie de [nevoia mea]” ajută partenerul să înțeleagă ce se întâmplă cu tine fără să se simtă atacat.

În relații, este normal ca furia să fie prezentă — dar ceea ce contează este să știm să o ascultăm și să o transformăm în dialog, empatie și conexiune.

💡 Sfat practic: În momentele de tensiune, acordă-ți 1–2 minute de respirație profundă sau scan corporal pentru a-ți recunoaște emoțiile înainte de a reacționa. Acest mic pas poate schimba modul în care conflictul evoluează.

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic

23/11/2025

Dacă ai auzit des:
• „exagerezi”,
• „nu e mare lucru”,
• „nu mai plânge”,
atunci ai învățat să nu ai încredere în emoțiile tale.

Corpul tău învață:
👉 emoțiile sunt periculoase
👉 trebuie să le ascunzi
👉 „dacă simt, o să sufăr”

La vârsta adultă, asta poate deveni:
• anxietate când trebuie să spui ce simți
• teama de conflicte
• blocaje emoționale
• atacuri de panică „din senin”

În Somatic Experiencing lucrăm cu exact acest mecanism:
să reconstruim siguranța de a simți.

Ce emoții ți-a fost greu să exprimi când erai copil?

Cu sustinere,
Roxana
Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic
0770 512 336

22/11/2025

Unii oameni devin adulți „responsabili” încă din copilărie:
• ai avut grijă de frați
• ai fost „sprijinul” părinților
• ai învățat să nu ceri ajutor

Subconștientul a învățat atunci:
👉 „Trebuie să mă descurc singură.”
👉 „Nu am voie să greșesc.”
👉 „Trebuie să fiu mereu puternică.”

Azi, asta se poate manifesta ca:
• anxietate în relații
• dificultatea de a delega
• senzația că „totul depinde de mine”
• corp tensionat 24/7

În hipnoză și Somatic Experiencing lucrăm exact cu această nevoie veche de „control” pe care corpul o ține încă vie.

Te regăsești în acest tipar?

22/11/2025

21/11/2025

„Nu e destul”, „de ce nu faci mai bine?”, „ai grijă să nu greșești”.
Uneori, anxietatea se formează în copilărie din mesaje aparent „normale”.

Copilul învață că:
👉 valoarea lui depinde de performanță
👉 greșeala e o amenințare
👉 trebuie să anticipeze reacția celorlalți

La maturitate, asta se transformă în:
• anxietate la locul de muncă
• teama de evaluări
• perfecționism care epuizează
• îngrijorare constantă

În psihoterapie (cognitiv comportamentala+ hipnoză) si folosind terapia somatica, lucrăm cu aceste rădăcini pentru a schimba modul în care mintea și corpul reacționează la „presiune”.

Ai crescut cu astfel de mesaje? Cum te-au influențat?

Cu sustinere,
Roxana
Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic
0770 512 336

21/11/2025

🧒💡 Copilul tău explorează corpul? Este normal!

Este un subiect despre care mulți părinți se simt rușinați sau îngrijorați, dar curiozitatea despre propriul corp face parte din dezvoltarea normală a copiilor, mai ales între 7 și 10 ani.

🔹 Ce este normal:

Copiii își ating corpul din curiozitate sau pentru a-și regla emoțiile.

Comportamentele apar de obicei în privat și sunt ocazionale.

Este un mod firesc de a descoperi senzațiile corporale și limitele proprii.

Rămâi calm și neutră: Nu transmite rușine sau frică.
Setează limite blânde: Explică că explorarea se face în intimitate, în cameră sau baie.
Dialog deschis: Folosește un limbaj potrivit vârstei pentru a răspunde curiozităților.
Observă schimbările: Dacă devine frecvent sau asociat cu anxietate, este bine să discutați cu un specialist.

💬 Sfaturi suplimentare:

Evită moralizarea sau pedeapsa.

Încurajează copilul să vorbească despre senzațiile și emoțiile sale.

Monitorizează expunerea la conținut online.

Curiozitatea și explorarea corporală sunt etape normale. Educația sexuală timpurie și ghidarea blândă ajută copilul să înțeleagă limitele corpului său și să se simtă în siguranță.

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic

20/11/2025

Anxietatea nu apare din „senin”. Ea are cauze, rădăcini și moduri diferite în care se manifestă în corp, în minte și în subconștient.

Ca psihoterapeut format în Terapie Cognitiv-Comportamentală, Hipnoză Clinică dar și ca terapeut in somatica, văd anxietatea ca pe un sistem de protecție care, uneori, rămâne activ chiar și atunci când nu mai este nevoie.

🔹 La nivel cognitiv (mintea conștientă):
Anxietatea poate porni din:
• interpretări catastrofice ale situațiilor,
• presupuneri despre ce „s-ar putea întâmpla”,
• perfecționism, presiune, autoexigență,
• experiențe în care persoana a învățat că „trebuie să fie mereu în alertă”.

🔹 La nivel subconștient (procese automate):
Unele reacții anxioase sunt învățate foarte devreme, fără ca noi să ne dăm seama:
• tipare emoționale preluate din copilărie,
• situații în care corpul a memorat stresul ca pe o „normă”,
• credințe adânci despre siguranță, valoare personală sau control.
Corpul reacționează înainte ca mintea să „știe” ce se întâmplă.

🔹 La nivel somatic (corpul fizic):
În Somatic Experiencing, înțelegem anxietatea ca pe o formă de energie blocată în sistemul nervos:
• tensiune musculară constantă,
• nod în gât, presiune în piept,
• palpitații, respirație superficială,
• insomnii sau oboseală cronică.
Corpul încearcă să se descarce, dar nu știe cum.

Adevărul este:
✔ anxietatea nu este un defect,
✔ nu este un eșec,
✔ nu este „numai în capul tău”.

Este un mesaj. Un semnal. O cerere de atenție.

În terapie, nu vorbim despre “vindecare 100% de anxietate”, pentru că anxietatea face parte din sistemul nostru natural.

Vorbind realist, ceea ce lucrăm este:
🌱 să înțelegi de unde vine anxietatea ta,
🌱 să înveți să-ți calmezi corpul,
🌱 să-ți restructurezi gândurile,
🌱 să lucrezi la nivel subconștient cu tiparele vechi,
🌱 să îți regăsești siguranța interioară.

Iar acest proces nu este despre “a scăpa de anxietate”, ci despre a-ți recâștiga controlul asupra vieții tale.

Dacă simți că e momentul să înțelegi ce se întâmplă cu tine și să înveți să îți reglezi corpul, mintea și emoțiile, te pot însoți cu blândețe în acest proces terapeutic.

Cu sustinere,
Roxana
Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic
0770 512 336

20/11/2025

În multe cupluri, mai ales acolo unde există mult stres, istorii familiale grele sau un ritm de viață epuizant, începe să apară un tipar dureros:

🔹 El ridică tonul, controlează, devine verbal expansiv.
🔹 Ea se retrage, se închide, începe să creadă criticile ca și cm ar fi adevăruri absolute.
🔹 Copilul preia tensiunea din aer… și o arată la fel cm o simte.

De multe ori, agresivitatea nu este despre „răutate”.
Este despre un corp care intră în supraviețuire.
Despre frica de a nu pierde controlul.
Despre un copil interior care nu a fost văzut, și care încearcă acum să fie auzit cu orice preț.

Și la fel, tăcerea nu este slabiciune.
Tăcerea e modul prin care un om care a învățat să nu deranjeze… continuă să nu deranjeze.
E strategia lui de supraviețuire.

💔 Problema apare când cele două strategii – lupta și retragerea – se întâlnesc în aceeași casă.
Atunci apare cercul:
furie → critică → retragere → frustrare → vinovăție → și din nou furie.

Ceea ce uităm, însă, este că agresivitatea este un semnal, nu o identitate.
E corpul care spune: “E prea mult pentru mine acum.”
E relația care strigă: “Nu mai știm cm să ne auzim.”

Și, poate cel mai important, agresivitatea poate fi învățată… dar poate fi și dezvățată.

Acolo unde există disponibilitate, onestitate și curajul de a privi în interior, există și spațiu pentru altceva:

Pentru limite.
Pentru siguranță.
Pentru reglare.
Pentru reconectare.

Pentru ca cei mici să învețe nu doar ce au văzut, ci și ce este posibil.

🌱 Uneori, vindecarea unei familii începe cu simpla întrebare:
„Ce se întâmplă în corpul meu înainte să ridic vocea?”
sau
„Ce aș avea nevoie în acel moment, pe care nu îl pot exprima?”

Regasim durerea din spatele agresivitaii — și felul în care am fost nevoiți să o ascundem toată viața.

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza
Terapeut somatic

19/11/2025

Durerea fizică trece uneori mai greu decât ne-am aștepta. Mai ales după un accident care îți schimbă viața într-o clipă. Pentru multe persoane, vindecarea nu înseamnă doar tratament medical, ci și învățarea de a trăi într-un corp care nu mai răspunde ca înainte și care cere atenție, blândețe și răbdare.

Mulți nu știu că durerea cronică nu afectează doar o zonă a corpului, ci întreaga persoană.

După un accident, sistemul nervos poate rămâne „în alertă”, ca și cm ar încerca încă să te protejeze.

Chiar dacă pericolul a trecut, corpul continuă să trimită semnale intense: tensiune, greață, dureri de cap, oboseală.

Nu ești „sensibil”, nu exagerezi, nu e doar în mintea ta. Este modul corpului de a spune: „Încă nu mă simt în siguranță.”

Durerea prelungită schimbă și modul în care gândim.

Când trăiești zi de zi cu o durere puternică, e firesc ca mintea să devină temătoare. Apar gânduri ca: „Nu mai sunt ca înainte”, „Nu voi mai putea face ce făceam”, „Nu o să scap de asta.”

Creierul caută soluții, dar scanează corpul în permanență, ceea ce amplifică tot ce simți.

Nu pentru că nu ai voință, ci pentru că durerea fizică și cea emoțională folosesc aceleași circuite în creier.

Pe măsură ce învățăm să liniștim sistemul nervos — prin respirație, relaxare, ancorare în momente sigure — corpul începe să reacționeze diferit.

Durerea nu dispare imediat, dar devine mai puțin copleșitoare. Mintea se limpezește.

Apare loc pentru speranță și pentru acel „azi e puțin mai bine ca ieri”. În aceste momente, creierul învață că pericolul a trecut, iar corpul începe treptat să se așeze.

Durerea te poate schimba, dar poate deschide și un drum spre o formă nouă de echilibru — una în care înveți să-ți asculți corpul și să-l tratezi cu iubire.

Nu trebuie să fii puternica tot timpul. E suficient să mergi înainte în ritmul tău.
Uneori, vindecarea înseamnă doar să poți spune: „Astăzi corpul meu s-a simțit puțin mai în siguranță.

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza
Terapeut somatic

18/11/2025

În cabinet întâlnesc des femei care poartă în ele o poveste pe care n-au spus-o niciodată cu adevărat.

O poveste despre vinovăție, despre presiunea de „a fi o mamă perfectă”, despre reproșuri primite din toate direcțiile – de la familie, partener, oameni din jur…
Și uneori, cele mai dure cuvinte vin chiar din interior:

✨ „Sunt un eșec ca părinte.”
✨ „Fac ceva greșit.”
✨ „Nu sunt suficientă.”

Aceste gânduri nu apar din senin.
De multe ori, ele pornesc din copilăria în care ai fost comparată, făcută „mai puțin bună”, exclusă sau rănită de cuvinte care ți-au intrat în piele.
Atunci s-au format primele convingeri dureroase despre tine.

Apoi viața de adult, responsabilitățile, tensiunile din familie, rolul de mamă – toate reactivează acele răni vechi.

Corpul se închide.
Apare plânsul necontrolat, dificultatea de a dormi singură, anxietatea continuă, nevoia de validare și tendința de a te pune mereu pe ultimul loc.

Dar adevărul este acesta:

🔹 Ai fost doar prea mult timp singură cu povara asta.
🔹 Reacțiile tale sunt răspunsuri firești la suprasolicitare și la povești vechi, neprocesate.

În terapia cognitiv-comportamentală cu integrare somatică și lucrul cu copilul interior, ajut femeile să:

🌱 înțeleagă de unde vin gândurile critice,
🌱 elibereze tensiunile acumulate în corp,
🌱 repare relația cu părțile rănite din interior,
🌱 își recâștige stima de sine și sentimentul de siguranță,
🌱 se simtă din nou întregi.

Nu este un proces ușor, dar este profund vindecător.

Dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus, să știi că nu ești singură și că există sprijin real și blând pentru tine.

Eu sunt aici să te ajut să îți regăsești liniștea, încrederea și vocea interioară pe care ai pierdut-o cândva.

Dacă simți că a venit momentul să începi și tu această călătorie, îți sunt alături. 🌿

Cu sustinere,
Roxana
Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic
0770 512 336

17/11/2025

„Am tot ce mi-am dorit… dar nu mă mai bucur de nimic.”
Aud această frază tot mai des în cabinet și nu este un semn de „ca nu sunt recunoscatoare”, ci un semnal important al corpului și al psihicului.

🔹 Uneori, ani întregi funcționăm pe pilot automat – muncim, avem grijă de copil, gestionăm responsabilități, bifăm obiective.
🔹 Reușim. Performăm.
🔹 Dar nu mai simțim.

Corpul rămâne tensionat, obosit, poate cu dureri ale spatelui, iar partea emoțională intră în modul „supraviețuire”: eficientă, dar deconectată.

🔍 Semne că funcționezi de mult timp în modul „fac față, nu trăiesc”:

Nu te mai poți bucura de lucrurile pentru care ai muncit.

Te surprinzi mereu în rolul „celui care trebuie să se descurce”.

Îți e greu să te simți în siguranță emoțional, chiar și în relațiile apropiate.

Eviți să comunici nevoi sau așteptări, poate de teamă să nu deranjezi.

Corpul îți trimite semnale: dureri, tensiuni, oboseală constantă.

🌱 Ce e important să știi:

Deconectarea nu apare peste noapte.
Și reconectarea nu se forțează.
Este un proces.

În terapie lucrăm adesea pe trei direcții esențiale:

1️⃣ Reconectarea cu corpul

Nu ca să-l „reparăm”, ci ca să îl ascultăm.
Exerciții mici de mindfulness, ancorare în prezent, observarea respirației – toate ajută la reconstruirea sentimentului intern de siguranță.

2️⃣ Explorarea credințelor care ne țin în pilot automat

„Trebuie să mă descurc singură.”
„Nu e ok să cer.”
„Trebuie să dau mereu mai mult.”
Când le aducem la suprafață, încep să se mai relaxeze.

3️⃣ Învățarea exprimării nevoilor

Nu este egoism.
Este igienă relațională.
De multe ori, relațiile se schimbă în bine când învățăm să cerem, nu doar să oferim.

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza
Terapeut somatic

16/11/2025

Azi vreau să-ți povestesc pe scurt despre ceva ce le explic des clienților mei în terapie: de ce uneori simțim că „mintea știe”, dar corpul nu se prinde deloc?

In sedinte ne uităm mult la gânduri: ce-ți spui, cm interpretezi situațiile, ce povești îți rulează mintea în fundal. Și asta e super util, pentru că uneori un gând ne poate aprinde toată anxietatea.

Dar… ce facem atunci când corpul reacționează înaintea minții?
Când știi logic că ești în siguranță, dar stomacul ți se strânge, respirația se blochează și simți că „se întâmplă ceva rău”? Aici intră în scenă practicile folosite din imagerie ghidata și lucrul cu corpul.

Corpul are propriul lui limbaj. Nu răspunde mereu la „hai, liniștește-te”, dar răspunde la ritm, mișcare lentă, grounding, respirație, imaginație ghidată, siguranță și conexiune. Așa că în terapie începem să lucrăm un pic diferit:
✨ mintea înțelege,
✨ corpul simte,
✨ tu începi să te reglezi.

Când combini diverse tehnici pentru claritate si pentru acces la resurse interioare si pentru reglare corporală, se întâmplă ceva frumos: nu doar înțelegi, ci și simți că poți să fii bine.

Dacă treci și tu printr-o perioadă în care corpul reacționează mai repede decât mintea, nu e „ceva în neregulă cu tine”. E doar un sistem nervos care are nevoie de un pic de sprijin și reglare. Și asta se poate învăța. 💛

Cu sustinere,
Roxana

Psihoterapeut acreditat COPSI
Cognitiv comportamental si hipnoza

Terapeut somatic
0770 512 336