21/10/2025
Vindecarea nu arată întotdeauna spectaculos. Uneori se simte ca o respirație nouă, ca o liniște stranie după o viață de luptă. Ca o clipă în care nu mai vrei să demonstrezi nimic.
După ani de perfecționism, de rușine și de „nu sunt suficient”, înveți încet să te oprești.
Să asculți.
Să îți vorbești altfel.
Și să descoperi că forța adevărată nu e în control, ci în blândețea cu tine.
Asta a fost și călătoria lui Robert — din Când succesul doare.
Un om care a învățat că succesul nu este o amenințare, ci o formă de exprimare. Că bucuria nu e rușine, ci viață. Și că meritul nu se câștigă, se recunoaște.
Poate că și tu ești într-un moment în care începi să îți dai voie să fii. Să nu te mai judeci pentru durerea ta, ci să o privești cu tandrețe, ca pe o parte care a vrut doar să te protejeze.
Vindecarea nu înseamnă să nu mai doară.
Înseamnă să poți privi durerea fără să te mai identifici cu ea.
Să îți spui, în tăcere:
„Sunt deja destul.”
În Partea a II-a a articolului „Când succesul doare”, te invit să descoperi drumul blând al reconectării cu tine. Despre cm rușinea se poate transforma în încredere, iar teama în libertate.
Citește pe blog:
„Când succesul doare – Partea a II-a: Vindecarea rănii insuficienței”