11/11/2025
Prea bătrână pentru cine?..
Am primit mesajul asta de la : "Munca până la epuizare, fara pauza de masa că nu era timp, eram permanent hăituită și munceam într-un climat unde nemulțumirea, răutatea și ironia erau la ele acasă. Acum cateva luni, când am îndrăznit să spun că nu mai pot așa am fost disponibilizată. Depun CV in fiecare zi și nu mă cheamă nimeni. Am 53 de ani, studii superioare și am fost scoasă înafara societății"..
Am citit mesajul Soniei Adam și mi-a fost imposibil să nu simt nodul din gât...
Pentru că în spatele fiecărui „prea bătrână” spus de o societate grăbită stă un creier epuizat, dar un suflet viu...
Dr. Stanescu Adrian , specialist în geriatrie și neuroștiințe, explică limpede:„Burnout-ul cronic și stresul prelungit afectează nu doar starea emoțională, ci și structura creierului. Se micșorează hipocampul,centrul memoriei și al învățării, iar cortexul prefrontal, responsabil de decizie și concentrare, devine hipoactiv. Ceea ce oamenii numesc «nu mai pot» este, de fapt, un semnal biologic de avarie"...
Când Sonia spune „nu mai pot”, creierul ei strigă exact asta.
Strigă după oxigen, odihnă, sens și recunoaștere...
🧠 Ce ar trebui să facă acum, concret, o femeie în această situație?
Dr. Stănescu recomandă o evaluare neurologică completă- pentru că burnout-ul netratat poate evolua spre tulburări cognitive ușoare (MCI – Mild Cognitive Impairment), acea zonă gri între normalitate și demență.
Iată ce investigații sunt esențiale:
RMN cerebral-pentru a verifica integritatea materiei albe și a hipocampului (stresul cronic „arde” conexiunile neuronale).
Teste neurocognitive- evaluează atenția, memoria, limbajul și viteza de procesare.
Analize hormonale și inflamatorii-cortizol, vitamina D, B12, TSH, homocisteină, markeri inflamatori..
Electroencefalogramă- mai ales dacă există oboseală intensă, amețeli, tulburări de somn...
Evaluare psihologică clinică-pentru a cuantifica nivelul de stres și riscul de depresie ascunsă...
Pentru că nu e vorba doar despre pierderea unui loc de muncă.
E vorba despre pierderea încrederii că mai ai loc într-o lume care aleargă prea repede..
Dr. Stănescu spune că între 45 și 60 de ani creierul femeii trece prin transformări fiziologice firești: scăderea estrogenului afectează serotonina, dopamina, memoria de lucru și dispoziția. De aceea, stresul profesional devine toxic în acest interval de viață.
Femeia care „ține totul”- munca, părinții, casa- ajunge să poarte și boala în tăcere.
Ce putem face pentru creierul Soniei, pentru fiecare femeie care a fost „epuizată și aruncată”?
Somn 7,8 ore.. lipsa lui dublează riscul de declin cognitiv.
Mișcare blândă:30 de minute de mers rapid pe zi cresc fluxul de sânge în hipocamp.
Timp în natură:chiar și 15 minute reduc cortizolul cu 30%.
Cititul zilnic:antrenează neuroplasticitatea, creează sinapse noi.
Rugăciunea și respirația conștientă:echilibrează sistemul nervos parasimpatic.
Sonia, nu ești „prea bătrână”...
Ești doar într-o fază în care societatea ți-a luat sensul, dar nu ți-l poate interzice...
Creierul tău are nevoie de reparație, nu de rușine...
De încurajare, nu de etichete...
Dr. Stănescu spune adesea:
„Cel mai mare organ al vindecării este timpul trăit cu blândețe față de tine însăți.”
Așadar, primul pas nu e un nou CV.
Primul pas e un RMN și o noapte întreagă de somn...
Și, mai ales, credința că viața ta nu s-a terminat la 53 de ani, ci abia începe să aibă sens.
Distribuie dacă știi o femeie care a muncit până la epuizare...
Să-i spunem Soniei, împreună: nu ești prea bătrână. Ești doar obosită. Iar oboseala se vindecă.
