27/10/2025
… este o postare lungă, dar este despre voi, despre realitate.
Îmi amintesc un episod din 2018… au fost foarte multe însă acesta mi-a venit în minte.
O clientă m-a sunat într-o zi, vorbind în șoaptă.
Vocea ei tremura. Mi-a spus că o prietenă de-a ei îmi va face transferul, pentru că soțul nu trebuia să afle că ea mi-a scris.
Atunci am înțeles că nu vorbesc doar cu o femeie obosită vorbeam cu o femeie care trăia în frică.
Au urmat și alte cazuri.
Alte voci.
O femeie m-a rugat să scriu o altă sumă pe WhatsApp, „ca să nu știe el cât costă”.
Alta mi-a spus să nu o caut niciodată, să nu îi trimit mesaje, pentru că „se uită el în telefon”.
Și, de fiecare dată, am simțit același lucru: o femeie care încerca să se salveze, dar trebuia să se ascundă pentru asta.
În ultimii ani, am observat ceva și mai grav.
Multe femei își țin sesiunile din mașină.
Parcate pe o stradă laterală, în fața blocului, în natură, chiar și în podul casei.
Nu pentru că le place intimitatea mașinii.
Ci pentru că nu au un spațiu sigur în propria lor locuință… nu au dreptul la intimitate.
Și nu vorbim despre femei fără resurse.
Vorbim despre femei educate, frumoase, inteligente care muncesc, aduc bani acasă, cresc copii.
Dar care nu au niciun metru pătrat doar al lor.
Niciun loc unde să vorbească fără teamă, fără să fie ascultate, controlate sau judecate.
Când o femeie nu are un loc al ei o cameră, un colț, un birou, o tăcere care să-i aparțină ea încetează să mai existe ca individ. Totul devine noi, copilul, el, acasă… și nimic nu mai e ea.
… iar pentru majoritatea a devenit o normalitate, cm să îndrăznească la astfel de pretenții!? O relație nu trebuie să însemne sacrificii, neajunsuri…
Fiziologic, creierul intră în stare de alertă constantă pentru că nu are un spațiu de siguranță.
Psihologic, identitatea se topește între nevoile celorlalți.
Energetic, corpul nu mai are unde să se regenereze.
Așa apar anxietatea, epuizarea, frustrarea, kilogramele, insomnia.
Nu din lipsă de voință ci din lipsă de spațiu.
O femeie care nu are un loc al ei într-o casă,
își mută vocea în tăcere și trupul în oboseală.
Iar când începe să ceară spațiu,
nu cere lux.
Cere dreptul de a exista.
Am înțeles atunci că, dincolo de kilogramele în plus, de oboseală sau de lipsa de chef, există o cauză mai profundă: femeia care nu mai are dreptul la intimitate devine invizibilă. Își pierde vocea, corpul, dorința, până și oglinda.
Iar când începe să se vindece când slăbește, când se aranjează, când râde din nou, când își recapătă stima și conturul, apare o altă reacție: “A luat-o razna.” Este criticată, devalorizată sau acuzată… cm și-a permis să iasă din pătrățica ei?
Pentru că o femeie echilibrată, lucidă, frumoasă, independentă, devine periculoasă pentru cel care trăia din dependența ei. Pentru ca o astfel de femeie începe să aibă încredere în ea, să emane iar alții să o dorească! Prea mult efort pentru unii… să fie atenți în fiecare zi.
Și da, am văzut cazuri în care li s-a interzis să continue ședințele. Li s-au luat banii din portofel, din cont,
li s-a spus că „terapia le face rău”. Uneori îmi plângeau la telefon, le era rușine de situație, dar erau și furioase pentru că în sfârșit vedeau rezultate. Dar tocmai asta era problema… ca existau rezultate!
Pentru că vindecarea unei femei amenință controlul bărbatului care o vrea mică, obosită, predictibilă.
De cele mai multe ori, femeia e redusă la rolul de bonă, menajeră, provider sau toate la un loc.
Iar o femeie într-o relație nu se degradează singură.
Se degradează pentru că e ignorată.
Pentru că nu mai e iubită.
Pentru că e criticată.
Pentru că e obosită și neajutată.
Un bărbat care iubește nu stă spectator la propria ei degradare. El ar trebui să fie primul care observă, primul care se întreabă, primul care acționează.
Nu primul care încearcă să o oprească.
Să vezi femeia de lângă tine cm se stinge puțin câte puțin, și să rămâi liniștit doar pentru că ai farfuria plină și casa curată, nu e indiferență.
E formă rafinată de abuz.
Și da, am continuat cu multe dintre ele pro-bono,
nu pentru că aș fi putut salva pe cineva, ci pentru că știam că, undeva, într-o mașină parcată pe o stradă anonimă, o femeie vorbea în sfârșit în vocea ei reală.
Cum vreți să fiți bine când nu aveți dreptul nici măcar la a fi femei? Pentru multe, un parfum, o haină, o cremă … au devenit un lux. Nu mai am pretenția de la ei… dar nici ele nu au voie. De ce să dea banii pe prostii!? Ca ei le plac așa cm sunt, obosite, cu kilograme în plus, neîngrijite. Este cel mai confortabil.
În toată ecuația asta, eu sunt personajul negativ, pentru ca îndrăznesc să cred în ele.
Să vă mai spun ca primesc mesaje în privat și mi se mulțumește pentru tot ceea ce ofer dar nu îmi pot da like sau comentariu pentru ca vede soțul? Când a devenit asta o normalitate? Când spațiul tău personal a devenit un moft sau o pretenție? De ce normalizăm asta?
Nu am pretenția de la susținere, aprecieri sau distribuiri , dar măcar citiți cu atenție aceste rânduri care sunt ecourile voastre, îmi asum să fiu eu lupul cel rău, este în ordine! 🙏
* nici algoritmii nu mă vor ajuta :)) am folosit prea multe cuvinte “sensibile” iar asta trezește oamenii! ♥️
Dar sunt sigură ca ajunge la cine trebuie! 🙏
M.K. 11
