17/01/2026
DIN DIOR ÎN HALAT
Știi povestea. O fată frumoasă, deșteaptă, visătoare… fata aia mișto. Cu un vibe, cu planuri, cu gust. Cu gloss pe buze și deadline-uri în agendă. Cu haine, chef, și opinii.
Apoi… „te iubesc”, „ești femeia vieții mele”, și dintr-o dată… ești femeia casei.
Și uite-așa, Dior devine halat. Rujul devine mop. Geanta devine sacoșă de piață. Visul de carieră… un Excel de facturi și teme pentru acasă. Totul devine program fix: du copilul, fă mâncare, răspunde la „unde-s șosetele?”
Dar ea? Ea a fost „cuminte”. A tăcut, a acceptat, s-a sacrificat. A pus pe pauză tot ce era ea pentru că așa „se face”. Așa i-au spus familia și societatea: „să fii femeie bună, nu fericită.”
Și când, într-un final, ajunge la burnout, la anxietate, la insomnii… să facă atacuri de panică în timp ce taie ceapa. Și ghici ce? Tot ea e de vină. că „s-a schimbat”.
Dar nu s-a schimbat. S-a trezit. A obosit să fie tot ce i s-a cerut fără ca nimeni să întrebe cine e ea, de fapt.
Și uite-așa, din Dior în halat, se naște o întrebare: cât din viața ta e alegere și cât e dresaj emoțional transmis din generație în generație?
M.K 11
