PsychoFit Michelle, Bucharest (2026)

26/01/2026

La mulți ani, Adrian.

Sunt 17 ani de când am devenit mamă pentru prima oară. Aveam 20 de ani și, sincer, nu m-aș fi gândit niciodată că voi deveni mamă. Nu era în plan și nici în filozofia mea de atunci.

Ai fost dintotdeauna un copil complex. Cu o viziune diferită de cea a generației tale. Cu o capacitate clară de a-ți construi singur structura internă. Cu o maturitate care, uneori, m-a făcut să mă întreb de unde vine.

Datorită ție am devenit de trei ori mamă. Nu pentru că „mi-ai arătat cât e de greu”, ci exact invers: pentru că mi-ai arătat cât de firesc poate fi atunci când un copil are capacitatea de a se auto-educa, de a se auto-regla și de a-și urma direcția. Nu a fost nevoie să intervin. Doar să observ. Și să respect.

Mi s-a spus că e greu să ai o familie. Că devin mamă prea devreme. Că viața nu funcționează așa cm cred eu.

Le-am dat dreptate.

Nu mi-am dorit niciodată o familie ca instituție socială, ca rol sau ca model preluat. Nu mi-am dorit să continui nimic din ce se transmite, de obicei, din generație în generație.

Oricât ar părea incomod sau ridicol pentru unii, eu nu am vrut o familie. De la mine a pornit o nouă linie. Am tăiat orice rădăcină… fără să am nici cea mai mică remușcare. Nu am timp de drame…

Am vrut o dinastie nu în sens cinematografic sau narativ,
ci ca oprire completă a oricărei poveri transgeneraționale. Mi-am asumat să fiu punctul de oprire. Oaia neagră, dacă vreți.

De la mine încolo să nu mai treacă nimic: nici frici, nici tipare, nici compromisuri, nici datorii emoționale. Copiii mei nu au fost crescuți să ducă mai departe ceva. Au fost crescuți să construiască.

La mulți ani, Adrian.
17 ani de claritate.
♥️

23/01/2026

De ce sistemul preferă femeile care tac?

Pentru că tăcerea e cea mai eficientă formă de dresaj social. O femeie docilă e ușor de gestionat: nu pune întrebări, nu contestă, nu consumă resurse emoționale sau cognitive.

E previzibilă.
Deci profitabilă.

Problema apare când femeia devine conștientă. Când începe să vadă tiparele, să simtă minciunile, să nu mai accepte explicații de suprafață. Acolo nu mai vorbim de „dificultate”, ci de risc. Pentru că o femeie care gândește nu mai poate fi folosită, direcționată sau redusă la un rol convenabil.

Educația i-a cerut să fie cuminte.
Religia i-a cerut să fie supusă.
Mass-media i-a cerut să fie plăcută.

Din combinația asta s-a format un reflex adânc: autocenzura. Un blocaj real, între ce gândește și ce spune. Exact în momentele în care ar trebui să vorbească.

Dar reflexele programate nu țin la nesfârșit. Vine un punct în care vocea se activează… iar femeia care începe să vorbească nu mai poate fi controlată. Nu pentru că e agresivă, ci pentru că e lucidă. Și exact asta deranjează sistemul.

MK11

20/01/2026

Iubirea nu este sinonimă cu egoismul. Ni se spune des că trebuie să ne iubim pe noi ca să putem iubi pe alții. Eu cred că e incomplet.

Nu poți iubi un om dacă nu ai învățat mai întâi să respecți viața însăși. Natura. Pământul. Animalele. Ritmul lucrurilor care nu îți aparțin, dar te țin în viață. Iubirea nu începe cu „eu”, ci cu capacitatea de a vedea ceva dincolo de tine fără să vrei să îl consumi.

Omul, prin definiție, este egoist. Nu în sens moral, ci funcțional. Iar egoismul acesta costă. Pentru că ajunge să creadă că totul i se cuvine: atenție, validare, iubire, salvare. Cere totul de la relații, de la oameni, de la lume, dar uită să ofere ceva din interior.

De aici apare suferința. Nu pentru că nu primește suficient, ci pentru că nu știe să dozeze, să împartă, să respecte. Pentru că vrea iubirea ca recompensă, nu ca practică.

Dacă am învăța să ne dozăm iubirea și să o împărțim, nu să o revendicăm, poate ar fi mai puțină frustrare și mai puțin zgomot. Mai puțină plângere și mai multă responsabilitate personală.

Iubirea nu este ceva ce ți se datorează.
Este ceva ce se învață. ♥️

MK11

17/01/2026

DIN DIOR ÎN HALAT

Știi povestea. O fată frumoasă, deșteaptă, visătoare… fata aia mișto. Cu un vibe, cu planuri, cu gust. Cu gloss pe buze și deadline-uri în agendă. Cu haine, chef, și opinii.

Apoi… „te iubesc”, „ești femeia vieții mele”, și dintr-o dată… ești femeia casei.

Și uite-așa, Dior devine halat. Rujul devine mop. Geanta devine sacoșă de piață. Visul de carieră… un Excel de facturi și teme pentru acasă. Totul devine program fix: du copilul, fă mâncare, răspunde la „unde-s șosetele?”

Dar ea? Ea a fost „cuminte”. A tăcut, a acceptat, s-a sacrificat. A pus pe pauză tot ce era ea pentru că așa „se face”. Așa i-au spus familia și societatea: „să fii femeie bună, nu fericită.”

Și când, într-un final, ajunge la burnout, la anxietate, la insomnii… să facă atacuri de panică în timp ce taie ceapa. Și ghici ce? Tot ea e de vină. că „s-a schimbat”.

Dar nu s-a schimbat. S-a trezit. A obosit să fie tot ce i s-a cerut fără ca nimeni să întrebe cine e ea, de fapt.

Și uite-așa, din Dior în halat, se naște o întrebare: cât din viața ta e alegere și cât e dresaj emoțional transmis din generație în generație?

M.K 11

31/12/2025

Atenție, postare lungă și fără sens😑

…așa am ieșit din fabrică, să zicem că sunt o eroare cosmică!🙂‍↕️

2025, pentru mine, este doar o rotație a Pământului în jurul Soarelui. Pentru specia umană, aproape orice zi are o semnificație, o strategie de marketing și foarte mulți bani aruncați pe geam. Stați liniștiți, urmează și partea bună a postării. Ideea este că nu sunt mereu pe subiect. :))

Viața mea nu se desfășoară pe timp liniar, în sărbători, început și sfârșit, dihotomii. În fine, iar am deviat. Ca să scurtăm povestea, vreau să vă mulțumesc. Nu din politețe. Anul acesta am ales să mă deschid în fața voastră, să renunț la mediocritate și superficialitate și am început să vă arăt, cu emoție, cine este Michelle.

Am deviat din nou de la subiect. Se numește fugă de idei. Nu este vina mea, vine la pachet cu tulburarea bipolară. :)) Să vedeți când se activează ADHD-ul sau autismul. Trebuie să mă înțelegeți. Un neurodivergent, cu o minte divergentă, nu este întotdeauna pe linie dreaptă… se mai pierde în algorimti, dimensiuni.

Dacă ați ajuns până aici, vă spun cu lacrimi în ochi că acesta a fost anul în care am primit cea mai multă iubire. A fost anul în care mulți dintre voi mi-ați spus te iubesc, fără interes și fără condiții. Mi se umple sufletul când citesc un mesaj sau un comentariu cu acel te iubesc sincer, iar de fiecare dată mă gândesc că, undeva în lume, cineva s-a conectat cu mine și rămânem conectați.
Oamenii pe care societatea îi vede ca fiind ciudați, deviați, defecți, eu îi percep extraordinari. Se vede asta în modul în care îi privesc și în faptul că eu cred în ei. Nu pot să îi judec, indiferent ce fac. Caut mereu să înțeleg și să învăț de la oameni. Să știți că fiecare te iubesc pe care îl primesc înseamnă pentru mine confirmarea că limbajul meu, oricât de diferit ar fi, ajunge la cine trebuie și nu rămâne suspendat în gol.

Trăiți așa cm vă doriți. Creați-vă propriile sisteme. Trăiți după propriile idei. Fiți creativi. Iubiți orice. Nu vă speriați de câteva eșecuri. Așa sunt relațiile și așa este viața. Nu uitați. Iubirea nu are gen. Iubiți viața, natura, corpurile voastre, animalele, cărțile. Iubiți ceea ce simțiți că vă hrănește. Îmi cer scuze că scriu atât de mult, dar așa sunt eu, hiperactivă.

Vă iubesc, Michelle ♥️

25/12/2025

Am citit o postare care m-a făcut să reflectez. Poate nu este cea mai potrivită zi pentru un astfel de subiect, dar ține de perioada aceasta. Urări și mesaje de sărbători ați scris deja majoritatea, așa că astăzi las aici doar un gând.

Întotdeauna au existat tabere, indiferent de subiect: tradiții, credințe, valori, adevăruri considerate absolute.

Sunt cei care se bucură sincer de tradiții, pregătesc masa, așteaptă colindătorii, scriu mesaje și se fotografiază lângă brad.
Sunt alții care stau la masă din obligație, pentru că „așa se face”, ascultă aceleași discuții repetitive și răspund din politețe la întrebările clasice, în timp ce derulează pe telefon și proiectează propria stare asupra celorlalți.
Mai sunt cei care trăiesc conflicte constante, dar în ziua de sărbătoare afișează o imagine perfectă, ca și cm nimic nu ar exista dincolo de ea.
Și sunt și cei care nu mai cred deloc în tradiții sau în sensul lor, fiecare din motive diferite: dezamăgiri, experiențe dureroase, alegeri personale. Unii își văd liniștiți de viață, alții devin ironici sau superiori față de cei care aleg diferit.

Concluzia mea este simplă: fiecare are dreptul să creadă sau să nu creadă în orice dorește. Să trăiască așa cm simte, fără a fi judecat. Nu există adevăr absolut pentru om, pentru că mintea nu este construită să caute adevărul, ci să ne ajute să supraviețuim. De aceea, același lucru poate fi trăit și înțeles complet diferit de oameni diferiți.

Poate ar fi mai sănătos să respectăm alegerile celorlalți fără sentiment de superioritate și să ne conectăm cu cei care se aliniază valorilor noastre, nu cu cei pe care încercăm să îi convingem că noi avem dreptate.

Le doresc sărbători liniștite celor care sărbătoresc și multă sănătate tuturor. Nu este nevoie de o zi specială pentru a transmite un gând bun.

Cu respect,
M.K.11

19/12/2025

♥️

18/12/2025

Inima compune cele mai frumoase simfonii. ♥️

17/12/2025

Bună dimineața! 🙂‍↕️

Cu 3 copii, să te plictisești dimineața e imposibil. Ba chiar ai putea spune că trăiești un reality show în direct, în fiecare zi, de la 6:00, în cazul meu. De când cu internetul, copiii au impresia că noi, părinții, suntem niște entități atotputernice, care știu și pot orice.

Maya. Cuminte, drăguță, dar cu idei… mari. În fiecare dimineață se mai activează un gând nou, îi debitează ceva mintea. Lăsând la o parte că pe ea are helanca mea albă, noroc că era XXS, pentru că, deh, îi trebuie neapărat ceva alb.

Așa i se mai pune ei pata. Dar credeți-mă că nimeni nu i-a cerut miercuri dimineață bluza albă. Doar că mă vede prea liniștită și, bănuiesc, pentru ea asta e trigger. Liniștea mea.

Am ajuns la concluzia că acești copii au niște programe din fabrică, concepute să mănânce nervii părinților și liniștea. Maya este un copil cuminte, dar asta nu ne ajută mereu. Trebuie să-și antreneze cumva skillurile.

După ce am găsit soluția cu bluza albă, îmi spune că vrea părul făcut nu știu cum. A încercat ea să-mi explice, dar ne-am lăsat păgubașe și i-am zis să-mi arate modelul.

Și-mi arată pe TikTok o tipă cu un s**c lung, albastru electric, de zici că era sirenă. Când a venit cu modelul, mai să nu mă bufnească râsul și plânsul în același timp. Maya are părul cât bretonul domnișoarei din poză. La bază e un s**c, pe care i-l fac mai mereu, dar ei i-a luat ochii culoarea și lungimea.

La final m-a întrebat dacă este la fel. Am fost nevoită să mint, pentru că uneori supraviețuirea bate adevărul. Este identic, Maya. Până și reflexele sunt la fel.

În ritmul ăsta, nu mai văd eu poarta Raiului.

Nu știu ce se întâmplă cu copiii din ziua de azi… Azi vor să fii hair-stylist, mâine profesor de canto, poimâine coregraf, pictor, clovn. Pe vremea mea că am ajuns să folosesc și vorba asta aveam doar două opțiuni: să ascult sau, a doua, să plâng (dar nu că voiam, era o consecința pentru ca nu am ales prima variantă) și tot la prima variantă ajungeam doar ca erau și daune. Parenting balcanic.🤣

End of story.♥️

07/12/2025

♥️ LINIȘTEA MEA♥️

Am observat un reflex interesant: când apar cărțile sau prea multe rânduri, viteza de scroll crește brusc. 🤣

Interfața mea socială măști mediocre, statut, repere superficiale a fost necesară pentru a putea fi acceptată.
Tot ce iese din tipar și nu este înțeles este exclus sau eliminat. Kamikaze nu sunt.

Am înțeles că sunt un individ care aparține unei specii ce funcționează în turmă. Și, vorba lui Charles Darwin, nu supraviețuiește cel mai puternic, ci cel mai adaptat.

Pentru a rămâne în turmă, trebuie să te adaptezi și să joci rolurile cerute. Altfel, ești catalogat drept deviație. Regulile sunt simple: ori ești cu noi, ori împotriva noastră.
Gândire dihotomică. Umană.

Nu este naiv cel care crede că face ce vrea și că poate fenta sistemul.El doar aleargă liber într-un țarc mai mare. Naivitatea supremă? Să crezi că ești liber doar pentru că nu vezi gardul.

Nu simt nevoia să demonstrez nimic mulțimii. Nu simt nevoia să mă validez, să concurez, să dovedesc. O parte din mine a rămas așa cm este. Și, uneori, o puteți vedea și voi. Această imagine reprezintă acea parte din lumea mea.

Există însă și un „dar”. Partea nevăzută. Lumea mea. Acolo începe magia. Și oricine intră în ea… nu își mai dorește să iasă. Creează dependență.

O duminică minunată!

01/12/2025

Astăzi vorbim despre un subiect pe care femeile nu vi-l spun, ca să nu vă zdruncine ego-ul: igiena voastră.
Nu e hate. E biologie pură.
Și dacă două minute vi se par mult… imaginați-vă ce simte ea când trebuie să împartă patul cu acid izovaleric.

30/11/2025

_______________________________________________

Nu vă mai cumpărați singure flori, cadouri, genți, bijuterii sau mașini ca apoi să postați “Mulțumesc, iubi”.
_______________________________________________

Nu faceți decât să construiți o poveste falsă despre un bărbat care nu a făcut nimic din toate astea. În realitate, îi creați o imagine pe care el nici măcar nu o merită.

Tot mai multe cliente îmi spun același lucru: în momentul în care pun capăt unei relații, sunt certate, blamate și invalidate de cei din jur, pentru că “li s-a urat cu bine” și “cum pot da cu piciorul la o relație atât de bună”.

Iar ei, evident, vor poza în victimele perfecte: atenți, loiali, înțelegători, bogați, deștepți o imagine creată nu de ei, ci de voi.

Nu vă mai cumpărați singure flori, cadouri, genți, bijuterii sau mașini ca apoi să postați “Mulțumesc, iubi”. Nu faceți decât să construiți o poveste falsă despre un bărbat care nu a făcut nimic din toate astea. În realitate, îi creați o imagine pe care el nici măcar nu o merită.

Și ghiciți ce se întâmplă?
Alte femei vor crede că e un bărbat extraordinar, capabil să ofere, să răsfețe, să investească. Iar voi veți rămâne etichetate ca „scorpii” care n-au știut să aprecieze un om atât de bun.

Altele ascund agresiunea fizică sau psihică, ascund episoadele de abuz, ascund tot ceea ce ar compromite imaginea lui în fața lumii. Și, în final, doar ca să nu “zică lumea ceva”.

Așa se creează, în paralel cu realitatea, o poveste iluzorie: un partener atent, generos, impecabil. Iar în momentul în care relația se încheie, exact această imagine se întoarce împotriva femeii.

Pentru că oamenii nu văd ce s-a întâmplat în casă. Ei văd doar filmul pe care l-ați editat voi.

Este doar o chestiune de timp. Femeia nu poate fi “provider” pe termen lung. Aceste tipuri de parteneri vă epuizează, apoi trec la următoarea, iar multe dintre voi rămâneți cu traume, cu relații distruse, fără prieteni, fără bani, fără nervi, dar cu kilograme în plus și cu drum fix la psihiatru și psiholog.

Nu trebuie să demonstrați nimic nimănui.
Dar dacă nu aveți ce posta, mai bine nu postați nimic decât să proiectați o realitate falsă. Pentru că tot ceea ce construiți în numele lor poate și se întâmplă foarte des să fie întors împotriva voastră.

Cu respect,
H.K.11

PsychoFit Michelle

26/01/2026

23/01/2026

20/01/2026

17/01/2026

31/12/2025

25/12/2025

19/12/2025

18/12/2025

17/12/2025

07/12/2025

01/12/2025

30/11/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share