19/02/2026
UNDE PLEACĂ IUBIREA?
Stăteam și eu ca tot omul, așa, cu o cafea în nas că numai ce m-am trezit, și mă gândeam la primul lucru pe care îl gândește orice om dimineața, după trezire ;) : unde pleacă iubirea aceea pe care o povestim, o mărturisim, o fluturăm pe paginile de socializare după ce ne despărțim de partener și ne grăbim să găsim pe altcineva, nu cumva să se răcească locul? Unde dispare acel sentiment despre care vorbim cu atâta ardoare chiar și atunci când nu ne întreabă nimeni?
Mulți dintre noi am avut mai mult de una bucată relație în viața noastră. Și e normal să mergem mai departe atunci când relația și-a dat obștescul sfârșit. Dar ce se întâmplă cu toate sentimentele pe care le-am afișat și declarat în timpul conviețuirii în doi? Nu pot să dispară în neant sau să se topească ca un cub de gheață pus pe sobă. Unde pleacă tot bagajul de emoții și de trăiri? Unde se ascund toate acele amintiri pe care le-am povestit și etalat? Păi, mergem mai departe, s-ar putea să spunem. Ne facem alte amintiri, spunem. Da, bine, ok, dar cele vechi unde dispar?
Gândește-te așa: avem o bibliotecă pe care am format-o în timp, cu fiecare carte pe care am cumpărat-o, citit-o, studiat-o și înțeles mesajul. Fiecare carte citită am pus-o pe raft. Biblioteca nu este colecția de rafturi pe care stau frumos aranjate cărțile, ci este cantitatea de informație pe care nu doar am citit-o, ci am și înțeles-o din cărțile citite. Ne putem lăuda cu zeci, sute de cărți expuse pe culori, autori, titluri în ordine alfabetică; dacă nu am citit nimic sau, chiar dacă am citit, nu am rămas cu nimic din ce am citit, se numește că suntem colecționari de cărți, nu cititori de literatură.
Iubitorii de literatură sunt cei care studiază cartea, se opresc din citit și reflectează la informația citită, o circulă în mintea lor până când au înțes mesajul, abia apoi merg mai departe. Ei nu citesc pentru a se lăuda cât de mult au citit; ei știu că nu este o competiție. Cei care doar vor să impresioneze își vor cumpăra cărți la metru pe care nu le vor studia, dar cu care se vor lăuda.
Unii au biblioteca de informații cu care își cizelează educația, iar alții au rafturile pline cu cărți cu care își cizelează orgoliul.
La fel este și cu relațiile și cu trăirile adunate alături de omul drag: unii au relații la metru, sunt colecționari de persoane trecătoare prin viața lor, la fel cm stau cărțile pe raft, iar alții au relații de colecție, care nu doar le aduce multe trăiri, dar îi și transformă în altă persoană, una mai bună, mai înțeleaptă, mai profundă.
Unii oameni colecționează oameni, ei nu au timp de amintiri adânci, care să le marcheze viața definitiv. Alți oameni colecționează trăiri pentru că acelea îi transformă, îi metamorfozează, le sparge coconul de om care supraviețuiește și le deschide aripile de ființă care trăiește din plin fiecare moment al vieții și o experimentează.
Cei care doar intră și ies din relații nu au timp să trăiască, să își formeze amintiri transformatoare. De aceea, aceștia vor rămâne neschimbați, indiferent câți parteneri au bifat. Cei care nu se grăbesc să intre în relații, care acordă atenție emoțiilor, sentimentelor și trăirilor simțite alături de omul drag, sunt atenți la cm se transformă ei și viața lor în prezența persoanei care le este alături. Ca iubitorii de vinuri bune sau de coniac de calitate, ei savurează fiecare clipă, nu se grăbesc să sară în altă relație. Ei sunt colecționari de înțelepciune, nu de oameni care să le facă pe plac.
Unde pleacă iubirea aceea pe care o povestim, o mărturisim, o fluturăm pe paginile de socializare? Unde dispare acel sentiment despre care vorbim cu atâta ardoare chiar și atunci când nu ne întreabă nimeni? Nicăieri. Rămâne în noi și sapă o matcă, ne reconfigurează, ne transformă în altcineva, în oameni de calitate.
Oamenii care au iubit cu adevărat s-au schimbat, s-au transformat, și continuă să o facă chiar dacă relația s-a încheiat din anumite motive.
Cei care nu au iubit cu adevărat vor trece ușor de la o situație la alta, de la o relație la alta, fără să schimbe ceva la mentalitatea, caracterul sau comportamentul lor.
Lucrurile bune nu dispar niciodată. Ele rămân în noi și ne vor ajuta să ne transformăm. Iar uneori, atunci când ne trezim dimineața și stăm cu cafeluța-n nas, observăm starea de liniște pe care o avem și murmurăm un „mulțumesc din suflet, Om frumos, pentru cine m-ai ajutat să devin!”, și știm că toate trăirile, emoțiile și sentimentele nu pleacă, ne ajută să devenim variante mai bune ale noastre. În rest... dormim...
Binețe, Om frumos!
Edith Elisabeta Kadar
