Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

Lucrez des cu oameni care învață să își recunoască nevoile, să spună ‘nu’ fără vină și să se protejeze în relații.
Dacă vrei să lucrăm la asta împreună, îmi poți scrie oricând în privat.

Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

Când cineva iubește fără limite și uită să se apere: povestea granițelor pierdute și regăsite

Uneori, în terapie, întâlnesc oameni care iubesc cu toată ființa lor. Oameni pentru care apropierea înseamnă dăruire completă, fără măsură, fără pauze, fără spații care să-i protejeze. Ei nu știu să iubească „puțin”. Iubesc în întregime, ca și cm inima lor nu a învățat niciodată ceea ce înseamnă graniță.

Dar adevărul este că granițele nu sunt ziduri. Sunt uși. Sunt forme prin care spui: „Da, pot fi aici cu tine. Dar trebuie să fiu și cu mine.”

Povestea aceasta începe de obicei în copilărie ăn case în care iubirea venea cu condiții, în familii în care trebuia să fii „bun”, „cuminte”, „disponibil”, ca să nu fii respins.

Așa că ai învățat să fii tot timpul prezent pentru ceilalți și deloc pentru tine.

Apoi ai ajuns adult și ai iubit exact așa cm ai fost învățat: fără limite, fără spațiu, fără măsuri. Într-o zi ai observat că ești epuizat(ă)… că te cauți și nu te mai găsești…că ai devenit o formă întinsă prea mult pentru a acoperi viețile altora.

Regăsirea granițelor nu se face peste noapte, e o întoarcere la tine, e un proces în care înveți să spui „nu”, deși tremuri, înveți să spui „am nevoie de asta”, chiar dacă îți e teamă că vei pierde pe cineva, înveți să rămâi, dar să rămâi și cu tine.

Iar când reînveți granițele, iubirea nu dispare, ci devine mai limpede, mai sănătoasă și mai adevărată.

Pentru că iubirea cu limite nu înseamnă distanță, ci respect. Respect pentru tine și respect pentru celălalt.

Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

Când ți se întâmplă ceva rău, ai întotdeauna trei opțiuni: să lași experiența să te distrugă, să te afecteze sau să te întărească. Diferența nu stă în eveniment, ci în felul în care alegi să te raportezi la el.

Nu mai fi atât de dur cu tine. Nu te mai judeca pentru fiecare greșeală, nu îți căuta defecte la nesfârșit și nu te pedepsi pentru faptul că ești om. Perfecțiunea nu este o destinație, ci o iluzie care te îndepărtează de tine. Autocritica excesivă nu te face mai bun, ci te obosește, te golește și, în timp, îți erodează încrederea în tine.

Dacă continui să te lupți cu tine însuți, riști să cazi într-un abis al nemulțumirii și al vinovăției din care devine tot mai greu să ieși. Îți vei pierde strălucirea, vitalitatea și esența – nu pentru că nu le-ai avut, ci pentru că ai uitat să le vezi.

Permite-ți să lași lucrurile să-și urmeze cursul. Nu totul trebuie controlat, explicat sau reparat imediat. Uneori, vindecarea vine din acceptare, nu din luptă. Zilele gri nu sunt un eșec, sunt doar o etapă. Ele nu definesc întreaga ta viață, ci doar un capitol din ea. Și, mai devreme sau mai târziu, vor rămâne în urmă.

Învață din fiecare experiență, dar nu te mai agăța de trecut. Trecutul nu mai există decât în amintirile tale, iar a-l retrăi constant nu te ajută să mergi înainte. Lecțiile sunt utile, ruminarea nu.

Lasă viața să-și urmeze ciclurile naturale. Tu ai un singur lucru de făcut: să fii prezent. Trăiește momentul, bucură-te de fiecare experiență, chiar și de cele incomode, pentru că toate te modelează și te maturizează.

Fii autentic. Fii real. Fii tu însuți oriunde ai merge, fără măști și fără teama de a nu fi suficient. Și amintește-ți că atât bucuria, cât și tristețea fac parte din tine. Nu trebuie să le alegi pe rând sau să le respingi. Ele coexistă și te fac uman.

Acceptă-le pe amândouă. Din acest echilibru se naște adevărata putere.

✍️Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

Abundența nu este ceva ce se poate pierde și nici ceva ce ne poate fi luat, pentru că nu este un obiect, un cont sau o realizare exterioară. Abundența este o stare interioară, o frecvență energetică, la fel ca iubirea, liniștea sau bucuria. Ceea ce vine din exterior poate fluctua, dar starea din interior rămâne accesibilă oricând.

Atunci când ne raportăm la viață doar prin lipsuri, mintea se antrenează să vadă ce nu este suficient. În schimb, atunci când alegem recunoștința, chiar și pentru lucrurile aparent mici – sănătatea, oamenii dragi, experiențele trăite, lecțiile învățate – ne mutăm atenția din zona neputinței în zona resurselor.

Recunoștința nu înseamnă negarea dificultăților, ci alegerea conștientă de a nu ne defini prin ele. În momentul în care simți recunoștință, corpul se relaxează, mintea se deschide, iar sistemul nervos iese din modul de supraviețuire. Astfel, creezi spațiu interior pentru soluții, oportunități și noi forme de creștere.

Abundența se construiește în fiecare clipă în care alegi să vezi ce ai, nu doar ce îți lipsește. Este o stare pe care o poți accesa indiferent de circumstanțe, pentru că nu depinde de ele. Cu cât îți antrenezi mai des această stare, cu atât ea devine mai stabilă și mai prezentă în viața ta.

Puterea este deja în tine. De fiecare dată când alegi recunoștința, alegi abundența.

✍️Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

7 lucruri care este bine să fie păstrate în taină

1. Planurile de viitor
Planurile sunt fragile până în momentul în care devin realitate. Atunci când sunt împărtășite prea devreme, ele pot fi slăbite de îndoială, critică sau de propriile noastre nesiguranțe activate de reacțiile celorlalți. Tăcerea le oferă timp să se maturizeze și să capete consistență.

2. Faptele de milostenie
Binele adevărat nu are nevoie de spectatori. Atunci când faptele bune sunt expuse, ele riscă să fie contaminate de mândrie și de nevoia de validare. Milostenia își păstrează puterea atunci când rămâne un act intim între tine și propria conștiință.

3. Nevoințele personale
Limitările autoimpuse – fie ele legate de alimentație, somn, disciplină sau practici spirituale – au valoare doar atunci când sunt trăite în echilibru cu starea emoțională. Povestite excesiv, ele pot deveni sursă de rigiditate sau de comparație inutilă cu ceilalți.

4. Curajul și luptele interioare
Încercările exterioare sunt vizibile și adesea recompensate. Luptele interioare însă sunt tăcute, invizibile și adesea mult mai grele. Nu au nevoie de aplauze. Demnitatea lor stă tocmai în faptul că sunt duse în tăcere.

5. Cunoștințele duhovnicești
Nu orice adevăr poate fi împărtășit oricui, oricând. Cunoașterea spirituală are niveluri și cere discernământ. Dorința de a vorbi prea mult despre propria stare interioară poate aduce mai degrabă tulburare decât luminare – atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.

6. Problemele familiale
Familia devine vulnerabilă atunci când conflictele ei sunt expuse în afara spațiului intim. Cu cât sunt discutate mai mult în exterior, cu atât se fragilizează legăturile. Discreția protejează, iar rezolvarea în interior consolidează.

7. Cuvintele urâte auzite
A repeta insultele sau vulgaritatea altora înseamnă a le duce mai departe. Așa cm nu intri încălțat într-o casă curată, tot astfel e bine să nu aduci murdăria verbală în spațiul tău interior sau în relațiile tale.

✍️Psiholog Roxana-Anca Simionescu

14/12/2025

Arta este un limbaj al subconștientului și reprezintă una dintre cele mai eficiente căi de acces la trauma copilului.
În acest sens, terapia prin jocul cu nisip (Sandplay Therapy) este una dintre metodele cele mai potrivite pentru intervenția în criză.
Copii sunt fascinanți.

Așa arată "acasă" pentru un băiețel simpatic și vioi. 👼

Psiholog Roxana-Anca Simionescu

Programari la:
tel: 📞0771 046 549
📞0722 395 871
email: 💌
simionescu.roxana@gmail.com
https://cabinet-psiho.ro/contact

14/12/2025

Unul dintre modurile prin care copiii încearcă spontan să-și vindece trauma este jocul repetitiv.
Copiii retraiesc simbolic evenimentul traumatic într-un context sigur, controlabil.

Această repetare are două funcții esențiale:

Desensibilizarea progresivă – retrăirea traumei în condiții de siguranță reduce treptat nivelul anxietății asociate.

Rescrierea deznodământului – copilul poate imagina un final diferit, mai favorabil, în care are control, putere sau salvare.

În cazul traumelor minore (de exemplu, o intervenție medicală), câteva repetări pot fi suficiente.
În cazul traumelor severe, jocul devine ritualic, reluat obsesiv, ca o încercare a psihicului de a integra experiența.

Psiholog Roxana-Anca Simionescu

Programari la:
tel: 📞0771 046 549
📞0722 395 871
email: 💌
simionescu.roxana@gmail.com
https://cabinet-psiho.ro/contact

14/12/2025

14/12/2025

14/12/2025

13/12/2025

𝐃𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 𝐥𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐞𝐮𝐧𝐚

(O serie despre singurătate, transformare și curajul de a trăi din nou)

Mică reflecție de weekend: ce faci pentru tine când ești singur(ă)? 🌿

Sâmbăta poate fi o zi liniștită sau o zi grea, în funcție de felul în care te întâlnești cu tine. Pentru unii, singurătatea e un spațiu în care își aud gândurile mai clar. Pentru alții, e un loc care apasă, mai ales când pare că toți ceilalți au planuri, prieteni, oameni.

Adevărul este că a fi singur nu este un verdict, este un moment, un loc din care poți porni, un loc în care te poți observa, reînvăța și reconstrui.

Întrebarea pe care o aduc astăzi este una simplă, dar transformatoare: Ce faci pentru tine atunci când ești singur(ă)? Ce ai nevoie? Ce îți oferă liniște? Ce îți amintește de tine?

Fiecare gest, oricât de mic, poate deveni un pas spre o viață în care nu doar supraviețuiești singurătatea, ci o transformi într-o resursă.

Psiholog Roxana-Anca Simionescu