05/08/2020
Noi am găsit soluția!
Suntem conștienți că este dificil pentru un om care nu este dependent de jocuri de noroc să înțeleagă că dependența este mai mult decât un viciu, o alegere sau o lipsă de voință. Este o boală! Sigur, pentru fiecare dintre noi a început ca o distracție, dar încet-încet dependența a pus stăpânire pe noi.
Așa cm nimeni nu-și dorește să se îmbolnăvească de diabet sau pur și simplu să răcească, nici noi nu am vrut să avem această boală. Din cauza a numeroși factori, totuși, ne-am ales cu ea. Ce e de făcut?
Cunoaștem o grămadă de oameni care joacă chiar și zilnic, dar fără a avea însă o problemă în acest sens. Acei oameni nu și-au pierdut controlul, nu lipsesc familiile sau pe ei de bunuri esențiale pentru a juca și nu se trezesc cu gândul doar la asta. Pentru ei, este o distracție, un hobby.
Noi am ajuns să facem multe lucruri pentru a face rost de bani pentru a juca. Am furat, am amanetat lucruri care uneori nu ne aparțineau, ne găseam joburi unde aveam mereu acces la banii firmei, am jucat chiar și banii de mâncare a copilului, am păcălit oameni și lista poate continua.
Au fost numeroase situații absurde când după ce pierdeam zeci, sute de milioane, lăsam telefonul la amanet pentru a juca încă 200 de lei, poate într-un final, recuperăm tot ce am pierdut anterior. Sunt multe exemple de acest gen, care atunci păreau foarte logice, dar acum nu ne vine să credem că le făceam.
După ce ne-am dat seama cumva că avem o problemă, am încercat diferite metode de a stopa jucatul. Ne-am închis în casă, plecam fără niciun ban la noi, ne-am autoexclus de pe site-urile de jocuri de noroc, tot ce se putea face pentru a nu mai fi tentați să jucăm.
Nimic nu a dat roade pentru că problema era mult mai profundă decât credeam. Jocurile de noroc erau doar efectul a ceea ce devenisem noi ca oameni. Și așa cm se spune în programul pe care l-am urmat pentru recuperare: numai tu singur poți reuși, dar nu poți reuși de unul singur!
Cumva, în cel mai jos punct al vieții noastre, când am ajuns la fundul sacului, ni s-a întins o mână de ajutor. Șansa noastră a fost că a venit exact la timp, când eram dispuși să facem orice pentru a scăpa de dependență. Și-i mulțumim lui Dumnezeu pentru asta!
Șansa noastră s-a numit Centrul Izvorul Tamaduirii Bacau. Este unul dintre puținele centre rezidențiale de tratare a dependențelor din România. Și cu siguranță singurul profesionist 100%. Centrul este condus de preotul Liviu Burlacu și are în spate o echipă întreagă de profesioniști dedicați trup și suflet.
Știm, și nouă ni s-a părut ciudat că este vorba despre un preot, unii dintre noi nici nu prea aveam treabă cu Dumnezeu, toți ne purtam ca și cm noi am fi fost Dumnezeu. Ne gândeam că nu prea e ceea ce ne așteptam, dar am decis să vedem despre ce este vorba pentru că nu prea mai aveam altă opțiune.
La centru am descoperit programul Minnesota, cei 12 Pași. Este vorba de un program care a stat la baza Alcoolicilor Anonimi, înființat prin anii '30 în SUA, care a stat la baza recuperării a milioane de oameni din diferite adicții: dependența de jocuri de noroc, alcoolism, dependența de droguri, etc.
Ne-am dat seama cât de complexă este problema noastră și cât de afectați suntem ca ființă umană, în toate dimensiunile: psihică, fizică, socială, emoțională și spirituală. Tot ce putem spune este că am plecat de acolo alți oameni, cu alte principii și altă gândire.
Nu facem în vreun fel reclamă centrului de la Bacău, doar vă relatăm cm am reușit noi și dacă veți ajunge la concluzia că vă doriți să scăpați de dependență și sunteți dispuși să faceți orice pentru asta, găsiți mai multe informații pe pagina centrului sau pe site-ul lor.
Noi suntem recunoscători pentru boala pe care am avut-o, cu tot ce ne-a adus rău în viața noastră, pentru că altfel nu am fi avut șansa să ne naștem din nou la centrul despre care vorbeam. E un program psihologic, emoțional și spiritual, din care am învățat mai multe lucruri decât am fi avut ocazia să învățăm, poate, într-o viață întreagă.
