14/11/2025
𝐂â𝐧𝐝 „𝐚𝐣𝐮𝐧𝐠𝐞𝐦 𝐚𝐜𝐚𝐬𝐚” 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐬𝐚 𝐟𝐢𝐦 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚𝐫𝐚𝐭 𝐚𝐜𝐚𝐬𝐚
Zilele trecute, o clientă mi-a spus: “Seara ajung acasă, dar simt că mintea mea e încă la muncă. Corpul e aici, dar gândurile sunt acolo.” Am tăcut pentru o clipă. Pentru că știu cât de des se întâmplă asta. Trăim într-o lume mereu conectată, dar tot mai departe de noi înșine.
Ne gândim la task-uri în timp ce gătim, răspundem la mesaje „doar un minut” și fără să observăm, spațiul interior în care ar trebui să respirăm se umple cu zgomot. Ca psihoterapeut, văd tot mai des această ,,oboseală liniștită”, care nu vine din muncă, ci din faptul că nu mai știm cm să ne oprim.
Echilibrul viață-muncă nu e o formulă de management, ci o formă de grijă de sine. Este atunci când închizi laptopul și alegi să fii prezent, cu copilul tău, cu partenerul tău, cu tine. Tehnologia ne poate elibera timp, dar nimic nu ne poate învăța cm să-l locuim. Poate că echilibrul nu înseamnă să împărțim perfect viața și munca, ci să ne amintim, în fiecare zi, că suntem mai mult decât rolurile noastre.
Seara, întreabă-te: “Ce parte din mine am lăsat azi grăbită, nevăzută sau uitată?” Echilibrul începe cu blândețe față de tine, nu cu un soft mai bun.